Cautare




, Contributor

Licitații |
|

Colecția de cărți rare a familiei Sitwell va fi scoasă la licitație

Luna noiembrie a acestui an aduce un eveniment îndelung așteptat de comunitatea colecționarilor de cărți rare din lumea întreagă: biblioteca familiei Sitwell, conținând cărți și manuscrise adunate în peste 300 de ani, va fi scoasă la licitație.
FCB_Sargent_Familie_Sitwell

Cunoscuți în Marea Britanie – și în lumea întreagă, în anii 20 – 30 -, drept The Sitwells, frații Edith, Osbert și Sacheverell Sitwell sunt membrii cu preocupări literare ai unei familii bogate de aristocrați britanici excentrici. Fiind toți trei scriitori și interesați de arte, The Sitwells s-au înconjurat de un anturaj de artiști între anii 1916 și 1930, pe care îl găzduiau adesea la reședința familiei din Weston Hall.

Sir Osbert Sitwell (1892-1969), Dame Edith (1887-1964) și Sacheverell Sitwell (1897-1988).

 

„Labirintul de camere și cele nouă mansarde de la Weston Hall sunt o colecție de povești nespuse și de descoperiri extraordinare: biblioteca din secolul al XVIII-lea a fost una dintre cele mai fascinante încăperi pe care am avut ocazia să le explorez”, spune William Sitwell, unul dintre membrii familiei.

Colecția care va fi vândută în cadrul licitației Weston Hall and the Sitwells: A Family Legacy, organizate de casa Dreweatts, cuprinde ediții princeps ale cărților unor  mari scriitori cum ar fi John Milton. Exemplarul din Paradisul pierdut, legat în piele, aflat în biblioteca familiei Sitwell, datează din 1777 și este estimat la 5 – 7000 de lire.

Lucrarea căpitanului James Cook, Călătorie la Polul Sud, de asemenea o ediție princeps, este considerată a fi una dintre atracțiile licitației. Conținând 64 de hărți și imagini, cartea este de maximă importanță pentru dezvoltarea navigației, a geografiei și a științelor naturii. Volumul, îmbrăcat în piele, datează din 1777, și este evaluat între 3000 și 5000 de lire sterline.

Cea mai valoroasă piesă care va fi scoasă la licitație în noiembrie este un exemplar rar al unui atlas datând de pe vremea Imperiului Otoman, avându-l ca autor pe Mahmoud Raif Efendi. Intitulat Cedid Atlas Tercumesi (O traducere a noului atlas), volumul a fost descoperit în unul dintre podurile de la Weston Hall.

Este primul atlas pe hârtie de format mare din lumea islamică și unul dintre cele doar 50 tipărite, deci este cu adevărat o piesă rară. La data apariției, câteva copii au fost rezervate pentru înalte oficialități și pentru diverse instituții, iar exemplarul de la Weston Hall a fost adus în Marea Britanie probabil de generalul Hely-Hutchinson, căsătorit cu una dintre descendentele familiei Sitwell.

Ștampilat și datat din 1804, atlasul este complet și este scris în turca otomană. Conține 24 de hărți terestre colorate manual, inclusiv două ale emisferelor, desfășurate pe pagini duble, fiecare însoțită de harta celestă.

Un număr de copii ale atlasului au fost distruse după incendierea unui depozit în timpul unei revolte din 1807-1808, când însuși  Raif a fost ucis. Se crede că până astăzi au mai rezistat maximum 20 de copii. Această capodoperă poate fi vândută pentru o sumă între 20.000 și 30.000 de lire.

 

Biblioteca de la West Hall adăpostește și lucrări de natură privată ale celor trei frați Sitwell, lucrări care oferă o imagine asupra stilului de viață al acestora și al anturajului lor.

Un exemplu este manuscrisul jurnalului lui Sacheverell Sitwell (1897 – 1988), scris între anii 1920 și 1929. Scrierile lui Sachie, cum îi spuneau apropiații, consemnează relațiile cu prietenii, realizările literare timpurii ale rudelor și numeroase călătorii (în compania fratelui său, Osbert și, mai târziu, a soției, Georgia Sitwell).

Sachie a călătorit la Florența, Veneția, Napoli, Paris, Berlin și Dresda și și-a vizitat părinții la Castelul Montegufoni în Italia. Tânărul admiră arhitectura locurilor, vizitează muzee și galerii de artă, participă la numeroase concerte și ia masa sau ceaiul la Claridges, Ritz sau Savoy în compania prietenilor care sunt personalități ale lumii artistice a vremii: Jean Cocteau, Cecil Beaton, David Tennant, Somerset Maugham, Evelyn Waugh, Gertrude Stein, Rex Whistler, Nancy Mitford, W. B. Yeats, Aldous Huxley.

Unul dintre prietenii apropiați ai lui Sachie Sitwell a fost balerinul Serghei Diaghilev, cu care lua masa regulat la Kettners și de la ale cărui spectacole se spune că nu a lipsit niciodată. Împreună cu sora sa, Edith, participa la recitaluri de poezie sau la repetițiile spectacolului Façade (scris de Edith) ori primeau oaspeți peste weekend la reședința familiei.

Nu în ultimul rând, agenda lui Edith Sitwell aruncă o lumină interesantă și uneori ironică asupra mediului social al poetei și scriitoarei. Personalitate puternică, fire non-conformistă care nu tolera ipocrizia și prostia, Edith a fost imortalizată în ipostaze neobișnuite atât de bunul ei amic Cecil Beaton (fotograful Casei Regale a Marii Britanii), cât și de alți confrați artiști.

Spiritul neconvențional este vizibil atât în opțiunile sale vestimentare, cât și în spectacolul ei din 1923, Façade, un mix avangardist de poezie, muzică și arte vizuale, în timp ce latura sa caustică este prezentă inclusiv în savuroasele notițe care însoțesc numele sau adresele din agenda ei – veritabil Who’s Who al celor mai importante personalități din teatru, muzică, literatură, balet, film, presă sau politică din anii 20.

Pe parcursul vieții, Edith Sitwell a fost permanent ținta criticilor venite din partea conservatorilor, cărora le amintea de regina Elisabeta I (cu care împărțea data nașterii): îmbrăcată în brocart sau în costume de catifea, la care asorta turbane aurii și inele colorate, Edith afirma netulburată „bunul gust este cel mai rău viciu inventat vreodată.”

Edith a fost înnobilată în 1954 și s-a stins zece ani mai târziu. „Nu sunt o excentrică”, declara ea într-un interviu. „Pur și simplu sunt mai plină de viață decât majoritatea oamenilor. Sunt un țipar electric nepopular care a aterizat într-un acvariu cu peștișori de aur.”

Portret de familie: de la stânga la dreapta, Edith, tatăl ei, Sir George și soția sa, Lady Ida, Sacheverell și Osbert. (John Singer Sargent, „The Sitwell Family”, 1900)

 

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii