România ocupă ultimul loc din Uniunea Europeană în ceea ce privește rata de absorbție a fondurilor europene. Nivelul de 20,7% este de două ori mai mic față de media europeană și de circa trei ori mai mic față de Lituania, țara cu cea mai mare rată de absorbție.
Nivelul descentralizării în România se situează ușor sub media UE, din punct de vedere structural înregistrând o descentralizare superioară mediei în sfera politică și funcțională, și inferioară în zona administrativă, arată datele CNIPMMR.
Statul european cu cel mai mare nivel al descentralizării este Germania (66), iar cel mai redus, Bulgaria (25), cea mai mare parte a statelor ex-comuniste situându-se la sfârșitul clasamentului în ceea ce privește indicatorul descentralizării globale: Estonia (31), Letonia (33), iar Lituania (34).
,,Calitatea guvernării din România, care este de fapt adevărata problemă a ratei mici de absorbție a fondurilor UE, are un indice de 0,059, cel mai mic din întreaga Uniune, de 33,5 ori mai mic decât nivelul din Danemarca, țara de pe primul loc, și de 18,7 ori mai mic decât media europeană”, artă Ovidiu Nicolescu, președintele CNIPMMR.
,,România este singura țară care nu are o strategie posteuropeană”, mai spune Nicolescu.
Consiliul susține că în condițiile actuale procesul de descentralizare-regionalizare nu poate fi interpretat drept un factor major de stimulare a absobției fondurilor europene.
,,Pentru a realiza acest deziderat se impune îmbunătățirea calității actului de guvernare, care ulterior, poate prezenta și premisa pentru o descentralizare mai “adâncă”. În condițiile actuale de stagnare economică și creștere a incertitudinii pe piețele financiare, descentralizarea financiara comporta riscuri consistente: abandonarea procesului de consolidare fiscală, creșterea deficitelor structurale, amplificarea decalajelor la nivel de regiuni și județe, creșterea corupției”, susțin oficialii CNIPMMR.
Abordarea pragmatică a problematicii regionalizării impune luarea în calcul a restricțiilor de natură instituțional-birocratică de la nivelul UE. Astfel, există anumite efecte ineluctabile implicate de schimbarea regiunilor actuale: reautorizarea acestor regiuni, elaborarea unor noi strategii regionale, inducerea unor stări de instabilitate la nivel național, parcurgerea din nou a curbei de învățare în cazul angajaților din autoritățile publice, efect care se va resimți inclusiv în cazul potențialilor beneficiari ai fondurilor structurale, susține Consiliul.
