Companiile de cablu, singurele obligate deocamdată să preia lista de televiziuni must-carry în grilele proprii au ca termen data de 7 martie ca să se conformeze. Scandalul, însă, de-abia acum începe: cabliștilor le paralizează mâna pe pix când trebuie să scrie în cererea de reactualizare a grilelor numele Digi 24, televiziunea acestui Balaure, El Chupacabra sau Baba Iaga din industria de cablu (din perspectiva unora).
UPC a reclamat deja că televiziunile Antena Group nu sunt libere de condiționări financiare. Distribuitorii DTH sau prin internet nu pot să concureze de pe poziții egale cu grilele de cablu deoarece televiziunile din must-carry, altfel gratuite, au posiblitatea să le ceară în continuare taxe pe abonat.
ARMA – asociația care deține și coordonează măsurarea oficială a audiențelor pentru televiziune – a condiționat în continuare publicarea numelui televiziunilor în lista must-carry de plata unei taxe, a unui alt fel de impozit, „privat“, fără de care o televiziune nu poate accesa piața marii publicități și nu i se comunică oficial audiența. Deși cu audiența măsurată, neplata te bagă la comun în găleata „Others“ sau „Alții“.
A venit furtuna în distribuția de televiziune. Efectele devastatoare sunt ca zăpada troienită pe șosele din cauza neglijenței autorităților care reglementează domeniul, incapabile să pună garduri acolo unde bate vântul. În acest caz particular: Parlamentul, Guvernul, CNA dar și Curtea Constituțională.
Operatorii de cablu au încercat în 2012 și 2013 să oprească încălcarea regulilor concurenței ca efect al Legii audiovizualului și deciziei CNA care reglementează must-carry, dar soluțiile Curții Constituționale și ale Consiliului Concurenței suferă de paradoxul românesc: enumeră articole de lege, jurisprudența sau recomandările europene, care sunt încălcate fie ca efect al legii, fie prin decizia de aplicare, dar resping pe fond acțiunile (vezi Decizia Curții Constituționale nr. 266/2013, referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 82 din Legea audiovizualului nr. 504/2002 și Decizia nr. 54/ 23.12.2013 de închidere a investigației declanșate prin Ordinul Președintelui Consiliului Concurenței nr. 921/29.08.2012 privind posibila încălcare a art. 9 din Legea concurenței nr. 21/1996 (…) de către Consiliul Național al Audiovizualului, prin emiterea de către această instituție a deciziei 72/2012).
Curtea Constituțională acceptă, printre altele, neaplicarea regulii must-carry la DTH ca și când aceste rețele ar fi unele mici, de bloc sau rurale, fără să observe că DTH-ul are peste două milioane de abonați în România (criteriul numărului mic de utilizatori ar fi singurul care să permită exceptarea de la must-carry, conform jurisprudenței europene).
România avea la sfârșitul anului 2012 un număr de 3,8 milioane de abonați la cablu, 2,2 milioane de abonați la DTH și 37.000 de abonați la distribuția de televiziune prin tehnologie IPTV, potrivit ANCOM.
Consiliul Concurenței este mai nuanțat: CNA nu are nicio vină, dar legea trebuie modificată. Formal vorbind, din data emiterii Deciziei 54/23.12.2013, atât CNA, cât și Guvernul și Parlamentul au șase luni la dispoziție pentru modificarea și corectarea Legii audiovizualului și a Deciziei 72 privind regula mustcarry. Nimeni nu-i poate acuza că modificarea nu s-a făcut imediat: din ianuarie 2014.
Formal, pentru că practic, printr-o ordonanță de urgență a Guvernului pentru eliminarea eliminării „rețelelor radioelectrice“ din must-carry, scoaterea procentului de 25% și apoi prin modificarea Deciziei 72 de către CNA s-ar fi putut schimba regula, conform deciziei Con siliului Concurenței: statutul must-carry ar trebui acordat doar televiziunilor publice, televiziunilor a căror obligativitate este stabilită prin acorduri internaționale la care România este parte și televiziunilor private de interes general (culturale, informative etc.) având o audiență adecvată, dar redus la un număr rezonabil; (…) principiul must-carry trebuie aplicat pe baze de neutralitate tehnologică (cablu, DTH, televiziune digitală terestră etc.).
Consiliul Concurenței a mai cerut ca must-carry să fie acordat de CNA în urma unei „proceduri competititve”, „transparentă”, cu „respectarea criteriilor predefinite și stipulate în caietul de sarcini, de către toți radiodifuzorii interesați în obținerea statutului must-carry”.
Din păcate, ședințele CNA din săptămâna anterioară publicării listei must-carry ne arată cum va fi viitorul: nici majoritatea din CNA, nici politicienii care i-au numit, din partide, Guvern sau Parlament, nu au interesul ca principiul concurenței loiale și interesul publicului să fie respectate.
Vor doar ca televiziunile orientate politic spre manipularea alegătorilor să aibă distribuție 100%.
