Cautare




, Staff

https://www.facebook.com/forbesromania https://twitter.com/ForbesRo

Media şi entertainment |
|

Clare Hollingworth: femeia care a transmis prima știrea secolului XX

Jurnalista britanică Clare Hollingworth a anunțat prima știrea despre cel de-al Doilea Război Mondial în cotidianul britanic The Telegraph la care abia se angajase, salvând mii de vieți din mâinile naziștilor. Redacția The Telegraph îi aduce un omagiu, printr-un articol semnat de jurnalistul Charles Moore, fostul ei editor.  
 aboneaza-te
Clare Hollingworth 2

Clare Hollingworth a fost unul dintre cei mai celebri corespondenți de război ai vremii. Ea a făcut istorie cu descoperirea ei cu privire la faptul că Germania urma să invadeze Polonia și să înceapă cel de-al Doilea Război Mondial.

Charles Moore, redactor la The Telegraph, își amintește că mai întâi a auzit-o pe Clare Hollingworth și abia apoi a văzut-o. Acest lucru se datora faptului că jurnalista era foarte mică, iar vocea ei – foarte puternică. În redacția aglomerată din vechiul sediu The Telegraph din Fleet Street, ea era invizibilă în rândul jurnaliștilor de sex masculin, în schimb își făcea simțită prezența datorită vocii inconfundabile.

În anul 1979 Clare se afla din nou în Marea Britanie în calitate de corespondent care transmite știri din zone de conflict. Majoritatea oamenilor de vârsta ei – aproape 70 de ani – ar fi acceptat cu entuziasm o muncă de birou. Pentru Clare, însă, munca de birou însemna un soi de închisoare. Viața ei a fost marcată de război și diplomație, primul element fiind ceea ce se întâmplă atunci când cel de-al doilea se destramă. Ea le-a înțeles pe ambele extrem de bine.

Clare este faimoasă pentru că a dat prima știrea secolului XX. De fapt, a fost vorba de două știri importante.

În august 1939, tânăra Clare Hollingworth tocmai se angajase la Daily Telegraph, fiind asistenta lui Hugh Carleton Greene (mai târziu director general al BBC), corespondentul publicației la Varșovia. Tot ce avea de făcut Clare era să raporteze despre călătoria consulului general al Marii Britanii în Polonia. Însă spiritul jurnalistic a îndemnat-o să facă mai mult decât atât.

Suspectând invazia germană asupra Poloniei, ea a împrumutat mașina oficială a consulului britanic și a trecut granița Germaniei  sub pretextul de a face cumpărături. În apropiere de Gleiwitz, ea a observat rânduri și rânduri de tancuri germane aliniate sub camuflaj, din Grupul de Armate Sud aflate sub conducerea lui Von Rundstedt. Știrea lui Clare a apărut în ziar a doua zi – pe 29 august 1939 – sub titlul „1.000 de tancuri adunate la frontiera poloneză” și începea așa: „Învăț de la autorități de încredere …”. Autoritățile de încredere fiind chiar ochii săi (care, apropo, aveau întotdeauna nevoie de ochelari groși).

Aceasta a fost prima știre. A doua știre a venit trei zile mai târziu, Clare aflându-se din nou în Polonia. În timpul șederii sale la un hotel din Katowice, zgomotul mitralierelor și al  bombelor au trezit-o din somn. De la fereastra camerei sale se puteau vedea avioanele germane în zbor. Clare Hollingworth l-a sunat imediat pe consulul britanic din Varșovia, însă acesta era destul de sceptic. Prin urmare, Clare a dus telefonul la geam pentru a încerca să-l convingă pe consul de zgomotul armelor și, implicit, de invazia germanilor. Clare și-a prezentat știrea și, într-adevăr, se dovedise că tânăra jurnalistă avusese dreptate. Al Doilea Război Mondial începuse.

Clare și-a continuat cariera într-un manieră, cel puțin, la fel de remarcabilă. Era ambițioasă și își dorea mereu să fie prezentă la locul întâmplării. În acea perioadă dominată de bărbați, știa că joburile care presupun relatări periodice din zone de conflict erau aproape imposibile pentru femei, însă și-a urmat calea și a reușit.

În egală măsură, Clare Hollingworth a manifestat inițiative puternice de natură umanitară. Înainte de 1939, ea își lăsase primul soț să lucreze pentru Comitetul Britanic pentru Refugiații din Cehoslovacia (pe care Hitler tocmai o invadase) în Polonia. La scurt timp, Clare Hollingworth a devenit „Scarlet Pimpernel” în ziarele britanice. Abilitățile ei în ceea ce privește ”contrabanda” cu oamenii – acțiune ce implica procurarea de vize și cărți de identitate bazate pe identități false pentru a nu se afla că cei care aleg să părăsească țara erau disidenți anti-nazisti – au salvat probabil aproximativ 2.000 de refugiați.

În timp ce germanii invadau Polonia, Clare s-a refugiat în România. Întrucât The Telegraph avea deja un corespondent angajat aici, ea s-a mutat la Daily Express. Regimul pro-nazist căpăta din ce în ce mai multă putere, iar Clare Hollingworth, în cele din urmă, a fost arestată la domiciliu, însă nu i-a lăsat pe polițiști s-o izgonească din propria casa și a ripostat, dezbrăcându-se. Ofițerii au rămas perplecși și, intimidați de faptul că trebuie s-o îmbrace înainte de a o scoate din casă, au bătut în retragere.

După război, Clare a relatat despre ”nașterea” violentă a statului Israel, despre vizita dramatică a generalului de Gaulle în Algeria în timpul războiului civil și despre revoltele comuniste împotriva britanicilor din Borneo și Malaya. De asemenea, ea a fost prima care a descoperit că jurnalistul britanic Kim Philby trădase Marea Britanie pentru URSS-ul lui Stalin, dar The Guardian – angajatorul ei la acea vreme – nu a aprobat apariția acestei știri, fiindu-i frică de calomnie. Două luni mai târziu, alte surse au publicat știrea despre trădătorul Kim Philby. Iată, Clare avusese din nou dreptate.

Pentru The Telegraph, Clare a transmis știri despre Războiul de Șase Zile din Israel din 1967 și, mai târziu, despre Războiul din Vietnam. Ea a fost prima care a deslușit planurile secrete din Acordul de Pace de la Paris între Statele Unite și Vietnamul de Nord, această reușită reprezentând un exemplu al capacității sale neobișnuite de a raporta nu numai despre luptă, ci și despre politica din spatele ei.

Cu timpul, Charles Moore de la The Telegaph a devenit editorul lui Clare. Deși Clare s-a pensionat, ea a continuat să activeze în domeniu, sursele ei fiind extraordinar de bune. Odată cu predarea Hong Kong-ului către China (în 1997), Clare s-a mutat cu traiul în fosta colonie britanică. Acest lucru era tipic pentru ea, în timp ce majoritatea occidentalilor s-ar fi deplasat în sens invers.

Charles Moore își amintește că a ajuns în Hong Kong pentru ceremoniile de predare din 1997. În camera sa de la Hotelul Mandarin a găsit un mesaj scris: „O doamnă foarte bătrână vă așteaptă la recepție.” Evident, Charles Moore știa cine era. ”Am rămas cu Clare să bem ceva. Ca de obicei, era îmbrăcată într-o ținută elegantă în stil safari și nu am găsit pe nimeni mai bine informat despre manevra ciudată din culise, în timp ce chinezii au preluat controlul”, povestește jurnalistul.

Clare era într-adevăr foarte bătrână, dar urma să trăiască încă 20 de ani în Hong Kong înainte de a muri, la vârsta de 105 ani, în 2017. Încă mai aud ecoul acelei voci mari: „TREBUIE să vorbesc cu editorul meu”, pe măsură ce se apropia de biroul meu, chiar în anii 80, cu cele mai noi informații”, precizează Charles Moore.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii