În goana după audiență și like-uri, este ocolită, cu bună știință, o întrebare fundamentală care stă la baza identității: „Cine sunt eu?” Aceeași întrebare este valabilă și în cazul identității unui produs sau serviciu comercial, a unei companii sau comunități. Abia după ce se răspunde convingător, se poate merge mai departe, străbătând alte etape, până la stabilirea unui logo sau a unei identități vizuale.
Avem experiențe lamentabile în privința răspunsurilor la întrebarea: „Cine sunt eu?” Să ne uităm la „brandurile personale” care se foiesc în spațiul public românesc, care au pretenția că sunt „modele” de reușită în viață și în profesie! Multe astfel de personaje n-au răspuns la această întrebare și nici nu și-au pus-o, măcar în fața oglinzii.
În plus, nici n-au ce să ofere, pentru că n-au în portofoliu fapte, performanțe, realizări. N-au fundația pe care să-și construiască „brandul personal”. Ca s-o spunem pe românește, vorbăria (vrăjeala) și pozele țin locul lucrurilor concrete, memorabile. Abureala a devenit o practică obligatorie în cursa de câștigare a audienței. Abureala înseamnă minciună și impostură. Imaginea contează! Imaginea confecționată la repezeală, fără niciun conținut.
O abureală a fost și concursul organizat de Primăria Capitalei pentru desemnarea unui logo pentru București. Nu discutăm acum despre oportunitatea acestei inițiative. În mod sigur, nu era o urgență pe agenda de lucru a primarului Gabriela Firea. Dar întrebarea fundamentală la care juriul acestui concurs trebuia să răspundă, până să aleagă logo-ul câștigător, trebuia să fie formulată astfel: „Ce este Bucureștiul?” O întrebare-umbrelă sub care trebuia clarificată identitatea orașului. Dar identitatea nu poate fi stabilită la masa juraților. Aceasta necesită o documentare. Adică, studii și sondaje în profunzimea locuitorilor acestui oraș. Pentru că identitatea nu se află pe clădiri, metrou, Arcul de Triumf sau Casa Poporului! Identitatea se află în oamenii care trăiesc în acest oraș.
Să ne uităm la o altă experiență din trecut, ce ține de identitate: brandul turistic al României. Pe înțelesul tuturor: „frunza lui Udrea”! Câtă energie, patimi, frustrări, atacuri, pasiuni s-au consumat când a fost lansat brandul turistic, în vara anului 2010, cu toate elementele sale adiacente (imagine vizuală, logo, slogan)! O pierdere de vreme! – putem judeca acum. La fel, atunci nu s-a răspuns la întrebarea fundamentală: ce este, în fapt, turismul românesc? Ar fi foarte interesant să aflăm rezultatele unui sondaj în Europa, după șapte ani de la acea „poveste”, care să măsoare gradul de notorietatea al brandului, nivelul de recunoaștere a „frunzei” și a sloganului „Explorați grădina din Carpați!”, în rândul publicului european, targetul pe care s-a derulat acea campanie. (Dar cine să facă acest lucru?)
Mă tem că rezultatele unui asemenea sondaj ar stârni multe dezamăgiri atât printre antreprenorii români din turism, cât și în mulțimea „patrioților” noștri, care dau vina mereu pe străinii nerecunoscători. Mediocritatea și impostura au condus la asemenea proiecte de „imagine”.
Dacă n-am învățat nimic din aceste eșecuri, atunci ar trebui să reluăm întrebarea: „Cine suntem noi, românii?” Și dacă într-o zi vom reuși să ne aflăm identitatea (dacii și romanii!), dacă ne vom asuma răspunsul la întrebarea „cine suntem?”, abia atunci vom începe cu succes să construim trainic o țară, România.
