Acțiunile Malaysia Airlines au scăzut cu aproape 18% în condițiile în care oricum era un business pe pierdere. Dacă nu ar fi companie de stat, aș paria pe cel mult încă un an de activitate. Cu siguranță guvernul malaesian va fi nevoit să facă un aport de capital. Dar este oare suficient? Cum am putea gestiona reputația companiei ca aceasta să rămână în business? În nicio altă industrie, reputația nu e atât de importantă ca în cazul liniilor aeriene. Fiecare incident aviatic e urmat de scăderi în business, iar compania respectivă face eforturi să-și revină. Ce putem face acum când vorbim despre două accidente în interval de patru luni?
Cazul Malaysia Airlines este mai complex de fapt – nu putem vorbi doar de reputation management, ar fi prea puțin pentru a defini lovitura primită de această companie. Spun asta având în minte și faptul că zona respectivă a lumii este extrem de superstițioasă. E atât de ușor să crezi că există un blestem și să eviți zborul cu această linie aeriană.
După dispariția MH370, compania a oferit discount-uri substanțiale pentru a se asigura că au aeronavele fully booked. Aici vorbim de un phoenix, care trebuie să moară ca iarăși să se nască.
Experiența de peste 10 ani în crisis management mi-a arătat ca majoritatea crizelor (70%) se nasc din cauze interne și prin urmare pot fi evitate. O să îmi spuneți că atacul terorist nu se încadrează nicioadată la crize interne, că este un risc „în afara controlului companiei”. Chiar așa să fie oare!?
Pentru avionul dispărut MH370 una dintre ipoteze rămâne sinuciderea pilotului. Este aceasta o problemă internă cu potențial de risc? Oare nu putea fi evitat incidentul dacă departamentul de HR cunoștea starea psihologică a angajaților și oprea la sol pilotul respectiv?
În cazul avionului doborât deasupra Ucrainei îmi vine obsesiv în minte întrebarea: de ce nimeni din interior nu face constant un risk assesment al traseelor? Cum este posibil să nu schimbi nimic în rutele de zbor când există atât de multe focare de război și conflicte în lume? Pot să accept că nu este prima oară când avioanele zboară deasupra unor zone de conflict, dar poate era cazul ca o companie cu o reputație deja zdruncinată să nu-și mai asume riscuri în plus, poate era cazul să sufle și în iaurt.
