Cautare




, Contributor

Scriu despre publicitate și media de 20 de ani. În 2013, am publicat cartea de interviuri „Primul an de publicitate”.

Opinii |
|

Cine mai are nevoie de TVR?

În august 2005, canalul public TVR 1 avea o audiență națională de 470.000 de telespectatori pe minut (toată ziua), conform măsurătorilor de atunci realizate de TNS AGB International.
Petre_Barbu.jpg

TVR 1 era televiziunea cu cel mai mare rating lunar la nivel național. Valentin Nicolau, Dumnezeu să-l odihnească!, abia fusese debarcat de noua putere politică (Alianța D.A.). A fost cel mai bun director al Televiziunii Române. A lăsat instituția publică puternică atât în sondajele de audiență cât și în bilanțurile financiare.

În august 2015, TVR 1 a avut o medie națională de 113.000 de telespectatori pe minut, potrivit măsurătorilor Kantar Media. Este a șasea televiziune în topul general de audiență. Așadar, în decurs de un deceniu, audiența națională a canalului public a pierdut 357.000 de persoane.

În august 2005, audiența urbană a TVR 1 era de 170.000 de telespectatori pe minut (toată ziua). Era a treia după Pro TV (267.000) și Antena 1 (171.000). După 10 ani, ratingul mediu al postului public în urban este de 42.000 de persoane pe minut. Ocupă locul 9 în topul urban.

Cifrele de audiență trebuie luate cu următoarea rezervă: eșantioanele de măsurare din 2005 (TNS-AGB) și 2015 (Kantar Media) sunt diferite, deși sunt realizate după norme științifice. Și știința măsurătorilor TV a evoluat în România. Dar diferențele de eșationare nu sunt atât de mari încât să facă imposibilă o comparație a ratingurilor. Și la celelalte televiziuni cuprinse în studiile de audiență se observă scăderi.

Declinul Televiziunii Române din ultimii 10 ani este evident. Această televiziune aproape că nici nu mai contează în piața TV. Și, ce ironie crudă!, nici nu mai intră în opțiunile și ambițiile politicienilor care au profitat de-a lungul timpului de „serviciile” acestei… instituții. (Era să scriu „prostituate”!) Nimeni nu mai are nevoie de Televiziunea Română! Nici măcar românii, care se enervează pe seama faptului că trebuie să plătească taxa TV.

Se poate imagina România fără TVR? Ar putea să lipsească TVR din viața românilor? A creat această televiziune niște branduri (programe) fără de care românii n-ar putea să trăiască ori s-ar simți mai săraci? Sunt programe care au creat dependență sau au câștigat respectul oamenilor? Să ne oprim la un exemplu recent. Cât de ușor a pierdut TVR programul „Biziday”, realizat de Moise Guran! Acest program de ținută făcea ceea ce trebuie să facă o televiziune publică: să informeze și, mai cu seamă, să educe. Și nimeni n-a fost afectat în TVR de această pierdere.

În schimb, se face mare tam-tam că televiziunea publică nu transmite nu știu care meci de fotbal, program de „interes național”. (De parcă pensionarele din cartierul Titan ar fi interesate de fotbalul de „interes național”!) TVR pierde mereu, cu seninătate și cinism, lucrurile importante. Și nimeni nu este tras la răspundere. Oricum, TVR se poate consola cu penibila emisiune „Starea Nației” a lui Dragoș Pătraru, un exemplu evident al decăderii profesionale din această instituție.

Și dacă TVR ar dispărea, ar plânge românii ori ar protesta în poarta din Pangratti? Poate să fie ștearsă TVR de pe agendele de promovare ale politicienilor? Pentru că ei au la dispoziție canelele de știri mult mai perverse decât biata televiziune publică! În fond, cine mai are nevoie acum de TVR? Cine mai are nevoie mâine sau peste 10 ani? Jocul imaginatv de-a „absența” ori „prezența” este comod, hilar, dar periculos.

Drama Societatății Române de Televiziune este că funcționează fără nicio viziune sau idee. TVR emite fără niciun viitor. Își duce viața de azi pe mâine. Azi face un chilipir, mâine plătește niște datorii eșalonate la ANAF, poimâine mai transimite un meci de fotbal (comentat de niște crainici nepregătiți, care spun numai banalități).

În decursul ultimilor 25 de ani, echipele „manageriale” trimise de partidele politice la conducerea societății au fost niște comandouri care au gestionat furtul, oportunismul, indolența specifică muncii la „stat”, nepotismul, obediența, interesul personal și mediocritatea. Nu se poate vorbi, în această societate, de o viziune a dezvoltării nici măcar pentru un singur an. Iar când vine vorba de „misiunea” TVR, fiecare șef sau angajat al societății înțelege ce vrea, ce-i convine, ce i se șoptește. Proiecția unei companii vine dinlăuntrul acesteia, mai precis, de la oamenii săi. Dar nici angajații televiziunii nu au niciun gând pentru viitor. Pentru ei este important să nu care cumva să li se taie salariile și sporurile, mai ales sporurile și diurnele!

Și în aceste condiții, merită TVR să beneficieze de amnistie fiscală? Merită să-i fie șterse datoriile la stat? Merită, sigur, că merită! Doar este televiziunea noastră publică și proștii de plătitori de taxe trebuie să plătească și să înghită și această batjocură!

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii