Cautare




, Staff

Editor-in-Chief Forbes România

Macroeconomie |
|

Cifrele mari și deciziile profitabile

Ionut Bonoiu
Unul dintre cele mai mari mall-uri din Capitală are de ceva vreme un sistem software prin care monitorizează telefoanele mobile ale vizitatorilor. Cum aproape toată lumea are smartphone și aproape toate smartphone-urile au și GPS incorporat, este relativ simplu să urmărești fluxurile de clienți între diferitele magazine.

Analiza „culoarelor” astfel determinate, îmi spunea șeful mall-ului, este mult mai valoroasă și relevantă decât clasicele poziții privilegiate care reieșeau din studiile de trafic care se făceau până acum prin chestionare și ar putea determina trecerea la noi sisteme de plată a chiriilor, de la indcatori precum euro/metru pătrat și/sau procent din vânzări, la euro pe mia de vizitatori, de exemplu. Cam la fel ca în mediul online.

Un alt manager de multinațională (din sfera bunurilor de larg consum) îmi spunea că are o mare problemă legată de faptul că e nevoit să lucreze cu studii de piață concepute și realizate la nivelul anului 2010 sau 2011. Acestea nu prea mai au nicio relevanță pentru deciziile
care trebuie luate în anul 2013, cu impact în următorii 2-3 ani. „Încercăm acum să construim împreună cu alți jucători din industria noastră niște repere statistice corecte pe care să ne bazăm activitatea, deoarece nimeni nu prea știe cum stăm în realitate și, mai ales ce e în spatele cifrelor pe care le avem de la diferitele companii de cercetare”, detalia el.

Este, dacă vreți, o reflectare locală a unuia dintre cele mai fierbinți subiecte ale momentului la nivel mondial: conceptul „big data”.

Cercetările tot mai detaliate făcute de consultanți arată că atunci când firmele folosesc în mod intens datele statistice și modelele analitice în operațiunile lor, se obțin creșteri ale productivității și profiturilor care le depășesc, în general. cu cel puțin 5% pe cele ale concurenților direcți.

„Este tot mai tentant acest tărâm al făgăduinței”, concluziona un studiu din primăvară al McKinsey, cea mai mare firmă de consultanță din lume. Cu alte cuvinte, companiile care își bazează modelul de afaceri pe folosirea datelor sunt mai transparente în ceea ce privește operațiunile, au o predictibilitate mai bună, iar testarea diferitelor produse și/sau scenarii se face mult mai rapid.

Consultanții McKinsey considerau că succesul unei strategii în ceea ce privește “big-data” depinde de trei componente.

În primul rând, de modul cum sunt culese informațiile relevante, mai ales în condițiile avalanșei de informații din prezent.

În al doilea rând, de alegerea unor modele analitice avansate care optimizează și agregă datele obținute.

În al treilea rând, este esențial ca rezultatele obținute în urma modelelor complexe de analiză să fie înțelese și, mai ales, deciziile luate în urma acestor rezultate să fie puse în practică de managerii de top și ceilalți angajați deopotrivă.

La o primă vedere, o astfel de situație poate părea o utopie pentru o companie din România, o țară unde chiar și numărul total de angajați subiect de dispută între diferitele ministere și institute de statistică sau inspectorate de muncă.

O țară în care durează până la doi ani procesarea rezultatelor unui recensământ, rezultatele finale fiind profund diferite de cele parțiale, furnizate pe parcurs.

Tocmai de aceea, multinaționalele precum pe care le-am menționat la începutul articolului au ales să își caute propriile surse de informații, pe baza cărora să își bazeze deciziile. Iar deciziile pe care le vor lua în acest fel le vor asigura, încă o dată, rezultate peste cele pe care le realizează companiile românești. Asta ar putea face diferența între câștigătorii și perdanții următorului deceniu.

PS: Dacă tot am scris despre publicarea rezultatelor finale ale recensământuluidin 2011, cele mai dramatice cifre prezentate mi se par raportul de 101,8% dintre bătrâni (peste 65 de ani) și persoanele în vârstă de muncă (15-64 de ani) și, mai ales, plafonarea sau, mai recent, reducerea numărului de nou născuți sub 100.000 pe an, față de mai mult de 150.000 pe an înainte de revoluție (cu vârfuri de 200.000 pe an și chiar mai mult în perioada decrețeilor). Nu în ultimul rând, rezultatele finale ale recensământului au confirmat că cele două milioane și ceva de români care au emigrat în ultimii 20 de ani făceau parte exact din categoriile de vârstă cele mai productive (18-45 de ani).

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii