Cautare




, Contributor

Marketer și scriitor

Media şi entertainment |
|

Checkpoint Laurențiu. Răspunde Senia Menadi (Magazinul Muzica): „Îmi place mult de tot să trăiesc în România”

Senia Menadi este, așa cum menționează pe Facebook, „Sunshine” la Senia Music și „Storyteller” la Magazinul Muzica. Se ocupă de brandurile Senia Music, precum și de mărcile producătorilor din portofoliu. Acest „retailer brand management in a creative industry” are partea artistică de promovare, partea relațională de vânzări, cât și partea matematică de logistică. După o grădiniță germană, o școală generală americană, și un liceu britanic, Senia Menadi nu mai are prea multă încredere în învățământul românesc, dar crede în puterea unei provocări de a te transforma.
Senia

Laurențiu Ion: Ce îți place cel mai mult în România?

Senia Menadi: Am să fiu egoistă — cel mai mult îmi place povestea pe care am o am aici; că am lucruri de făcut, și mai ales că am loc să cresc. Este ce m-a determinat să rămân în România când am terminat liceul, și ce mă convinge și acum să stau după ce am terminat și facultatea.

Nu spun că toate situațiile trăite în România sunt plăcute. Când devin pesimistă, marea din capul meu îmi tot împinge la mal optimismul; vezi, Constanța — orașul în care am copilărit — este clădită bine în subconștientul meu. Eu una nu pot să renunț la rădăcini și nici să ard cărțile vechi din bibliotecă.

Așa că în loc să îmi caut de drum departe de România, îmi caut prietenii în Contacts în telefon și îi sun să ne vedem. Dacă nu avem unde să ieșim în oraș, ne facem noi un loc care să ne placă. Ce uităm, atunci când România ne frustrează, este că locurile pe care le admirăm în călătoriile noastre nu au apărut spontan acolo; oamenii au muncit pentru a le face posibile în Berlin sau în Basel, oamenii vor munci pentru a le da o formă și în București.

Nu cred că e drept să iau decizii sau să îmi dau cu părerea pentru alte persoane, nici pentru Senia din trecut, sau pentru Senia din viitor. Mie acum îmi place mult de tot să trăiesc în România, și când nu îmi va mai plăcea, îmi voi căuta un bilet de avion doar dus în alt oraș. Încă îmi plac călătoriile tur-retur.

Pe cât de mult îmi place să văd alte orașe, pe atât de mult îmi place să deschid din nou ușa apartamentului meu din București după ce am fost plecată. Poate am un simț mai mare al responsabilității, dar mă gândesc că dacă îmi fac treaba bine zi de zi, mă aștept să îmi placă să mă reîntorc acasă via Calea Victoriei pentru mulți ani. Sau poate sunt doar încăpățânată.

CITEȘTE INTERVIUL CU ANA NICOLAU (NEMIRA)

Laurențiu Ion: Dar cel mai puțin?

Senia Menadi: Neîncrederea și deznădejdea mă deranjează cel mai mult atunci când le întâlnesc. Avem nevoie de o schimbare pe unele planuri, și cred că acestea două scurtcircuitează tot procesul de schimbare.

Nu cred că schimbarea vine de la „populație” cum ne așteptăm — cred că vine în bucăți mici de la fiecare persoană în parte și că trebuie să avem încredere în forțele proprii.

Uite, nu îmi plac nici așteptările pe care le construim. Cred că avem când așteptări prea mici, așa că nu reușim să ne motivăm să schimbăm acel ceva care ne displace, când așteptări prea mari, așa că ne scurtcircuităm motivația înainte ca măcar să începem, și ne alimentăm încrâncenarea.

CITEȘTE INTERVIUL CU SILVIU NICOLESCU (EBA Optics Boutique)

Laurențiu Ion: Dacă mâine te-ai putea trezi într-o altă țară, care ar fi?

Senia Menadi: Japonia. Autorul meu preferat este Murakami — nu știu dacă îmi plac scrierile lui pentru că îmi place cultura japoneză, sau îmi place cultura niponă pentru că m-am transpus acolo citind poveștile lui.

 

Laurențiu Ion: Dacă ai putea să schimbi ceva în munca ta de zi cu zi din România, ce ar fi?

Senia Menadi: Sunt parte dintr-o echipă care prinde provocările primite de la clienți și de la furnizori și le transformă în task-uri rezolvate. Nu aș schimba nimic la munca mea. În retail „the only constant is change” — nu e ceva ce aș vrea să schimb acum, care nu e deja în plin proces de schimbare.

Am foarte multe de învățat în fiecare zi, de la toți colegii mei. Am asistat la multe schimbări din firmă, și unele schimbări au fost provocate și de mine. Am cercetat toate aspectele unui business în cei aproape douăzeci de ani de când alerg pe aici — afacerea a fost începută acum 18 ani de mama mea, care de mai bine de douăzeci de ani este pentru mine și mamă și tată și colegă și șefă și eroul meu fără capă, care nu a fost și nu va putea fi înlocuit de nimeni niciodată.

VEZI INTERVIUL CU CRISTINA ȘTEFAN (DILEMA VECHE)

Laurențiu Ion: Care crezi că ar fi fost jobul tău dacă te-ai fi mutat într-o altă țară?
Senia Menadi: Am fost foarte aproape de a mă muta în altă țară acum cinci ani. Am vrut să merg în Rotterdam la Erasmus, dar în anul în care trebuia să studiez Business Administration acolo, am învățat altceva aici.

Am învățat că să vrei să îți iei un an sabatic la 18 ani nu înseamnă că nu poți să fii un adult, nu înseamnă că ești leneș sau laș, nu înseamnă că îți e frică să pleci din țară, și nu înseamnă că îți pierzi un an din viață — înseamnă că îți pregătești sufletul și oasele pentru următorii tăi ani. Pot să spun acum că a meritat efortul din acel an. Când am aplicat la facultate, am știut că pentru următorii cinci ani eu voi studia marketing.

 

Laurențiu Ion: Ce înseamnă pentru tine să fii patriot?

Senia Menadi: Nu cred că a fi patriot înseamnă să îți iubești țara din care ești. Cred că înseamnă să îți respecți țara în care te afli, în care te simți tu acasă, și să îi îmbrățișezi cultura.

Am avut parte de un „international environment” de când mă știu. Învățând într-o școală cu elevi și cu profesori din toate colțurile lumii, am cunoscut copii și adulți care îmbrățișau fiecare țară în care se aflau, pentru o perioadă oricât de scurtă.

Spre exemplu, originile tale nu cred că te fac mai patriot, cum nu cred nici că numele tău nu îți dă dreptul de a fi patriot. Când știi că ești responsabil pentru deciziile pe care le iei în fiecare zi, pentru că acțiunile tale afectează oamenii acelei națiuni, cred că ești patriot.

Vezi televiziunile cu cele mai mici audiențe – IULIE 2017

Laurențiu Ion: Care e brandul tău românesc preferat?

Senia Menadi: DOR, „Decât o Revistă”. Am primit primul număr cadou de la prietenii dintr-o trupă. Așa o revistă nu mai văzusem decât în străinătate. Apoi nu am mai fost atentă. Am primit apoi revista despre Empatie cadou de la un prieten, când aveam nevoie mai mult de cuvintele din ea. Recitesc editorialul din ea ori de câte ori am nevoie.

 

Laurențiu Ion: România, încotro? Dar piața muncii?

Senia Menadi: Știu unde merg eu, dar îmi e foarte greu să spun unde merge România. Un mare plus este antreprenoriatul. Un mare minus este educația.

Eu una nu văd cu ochi prea buni piața muncii, și nu numai pentru că sunt mioapă. Copiii învață să urască a învăța încă din clasa întâi. Studenții termină facultatea supărați că trebuie să citească pentru a trece un examen; cei mai supărați sunt cei care s-au așteptat să ia o notă mare dar n-au învățat.

Poate sunt eu prea pretențioasă, pentru că am terminat un liceu cu programă britanică. În primul an de liceu am rămas cu o parte din materii (unele de bază cum ar fi matematica și unele la alegere cum ar fi economia) și în al treilea an am avut de ales doar cinci materii — „nu alegeți materiile care vi se par mai ușoare, alegeți materiile pe care vreți să le studiați toată viața” . Profesorii m-au învățat din primul an că fiecare temă pe care o predau se va reflecta în fiecare zi petrecută la locul de muncă după terminarea facultății; au avut dreptate, procesul de învățare a fost și rămâne partea mea preferată.

„Carieră” și „meserie” sunt cuvinte grele, și știu că nu e ușor să alegi ce vrei să faci an după an pentru mulți ani, când tu ai 18 ani. Așa că dacă lași părinții să aleagă pentru tine, sau lași colegii, peste încă 18 ani, ești un oricare angajat; cu sau fără „meserie”, dar probabil fără motivație, și doar cu o activitate, mai mult sau mai puțin plăcută.

Îmi dau seama că atât oamenii care lucrează din obligație, cât și oamenii care lucrează din pasiune, vor duce România mai departe. Încrederea mea este în oamenii care fac cu bunăvoință și cu rigurozitate ce fac, fie că sunt singurul angajat al firmei, sau unul dintr-o sută de angajați.

Această serie de chestionare a fost pornită pentru a aduce în prim plan noua generație de profesioniști care, în pofida tendințelor, au decis să rămână să lucreze în țară. Opiniile exprimate în aceste materiale aparțin respondenților, ci nu angajatorilor săi.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii