Cautare




, Contributor

Marketer și scriitor

Media şi entertainment |
|

Checkpoint Laurențiu. Răspunde Cristina Ștefan (Dilema veche): „Mă aflu exact unde trebuie să fiu”

Pentru că îi place să vadă poveştile înaintea tuturor, Cristina Ştefan a început să lucreze ca redactor de carte. A colaborat cu Casa de Pariuri Literare, promovând tineri debutanţi români, sau, mai recent, literatură străină, la Editura Vellant. În prezent, este editor web la Dilema veche. Câteodată scrie, realizând reportaje sau interviuri pe teme sociale. Când se iveşte ocazia, mai ia în mână şi pixul roşu de redactor.
Cristina Stefan

Laurențiu Ion: Ce îți place cel mai mult în România?

Cristina Ștefan: Zumzetul mulţimii. În arhiva de sunete a radioului BBC, există înregistrări din marile oraşe ale lumii şi că, dacă stai să le asculţi, ştii care e Bucureştiul, care e Parisul, care e Londra. Eu nu prea ştiu decât care-s sunetele Bucureştiului – şi iubesc acel zumzet al mulţimii de care simt că aparţin şi eu, oamenii adunaţi în februarie la proteste, sau cei veniţi la un festival stradal, la un concert, discuţiile înflăcărate cu prietenii la terasă, ori doar liniştea de pe o stradă pustie de lângă Cişmigiu. Sunetul generaţiei, dacă vrei – acei oameni care au rămas în ţară, care sunt inteligenţi, talentaţi şi capabili de a provoca o schimbare în bine în domeniul lor, în ciuda greutăţilor puse în cale de sistem.


Laurențiu Ion: Dar cel mai puțin?

Cristina Ștefan: Să zic corupţia extinsă la toate nivelurile? Neregulile din sistemul de sănătate, de educaţie, din administraţie? „Aleşii”, care se fac că ne „conduc”, şi noi, care în ultima vreme doar ne facem că protestăm? Apatia, slacktivismul, conspirativita? Nu ştiu cu ce să încep. Poate mai elocvent e să spun că n-am putut niciodată suporta să văd cum potenţialul (al unui om sau al unei ţări, în cazul acesta) rămâne neexploatat – aici, e irosit în fiecare zi de politicieni care nu-şi văd decât de propriul interes.

 

Laurențiu Ion: Dacă mâine te-ai putea trezi într-o altă țară, care ar fi?

Cristina Ștefan: Mă aflu exact unde trebuie să fiu. Nu cred m-aş putea trezi în altă ţară decât în vacanţă, sau hai să zicem într-un stagiu profesional ceva mai lung, pe la vreo revistă mare şi frumoasă din afară. Aşa, da, pot să visez la SUA, Marea Britanie sau poate Franţa.

 

Laurențiu Ion: Și dacă ai putea să schimbi ceva în munca ta de zi cu zi din România, ce ar fi?

Cristina Ștefan: Domeniul cultural are mereu nevoie de finanţare, care s-ar traduce, în primul rând, în strategii mai bune de promovare, pentru a ajunge la un public mai larg, pentru a-l informa corect şi pentru a-l educa. Presa (independentă sau nu) şi produsele culturale concurează în prezent pe un public extrem de restrâns, mai degrabă din mediul urban şi din care, pare-mi-se mie, adolescenţii, tinerii cam lipsesc, atraşi mai degrabă de entertainment. Ce bine-ar fi dacă am avea mai multe mijloace de a ajunge la ei – căci dacă nu ne cultivăm de pe-acum consumatorii de cultură, nici nu-i vom avea mai târziu.

 

Laurențiu Ion: Care crezi că ar fi fost jobul tău dacă te-ai fi mutat într-o altă țară?

Cristina Ștefan: Haha, sunt destul de puţine lucruri la care mă pricep. Îmi place să cred că aş fi lucrat tot în domeniul cultural, poate-aş fi tradus (autori români) ori aş fi devenit PR de carte. Sau, oricum, ca să nu-mi trădez firea, aş fi fost măcar un poet-visător-cu-orice-altă-slujbă, ca-n Paterson.

 

Laurențiu Ion: Ce înseamnă pentru tine să fii patriot?

Cristina Ștefan: Cred că patriotismul înseamnă să-ţi iubeşti ţara, dar să fii, în acelaşi timp, realist în privinţa ei: să-i vezi şi calităţile – fără să fii naiv şi nici exagerându-le nespus, considerându-te buricul pământului, cum avem cam des obiceiul –, dar şi neajunsurile – că doar sunt destule! –, şi să te implici, cum poţi. Uite, poţi să fii patriot în fiecare zi, nu-i nevoie să te înfăşori în steag sau să fluturi texte pe Facebook, ci poţi doar să încerci să fii tu un om corect, un om mai bun, mai învăţat – aşa îi vei influenţa şi pe alţii, ei îi vor ajuta la rândul lor pe cei din jur şi tot aşa.

 

Laurențiu Ion: Care e brandul tău românesc preferat?

Cristina Ștefan: Pot să zic „oaia”? Nu? Atunci, am să zic Dacia, doar din nostalgia pentru maşina roşie a bunicului meu, în care-mi petreceam verile. Căci, altfel, eu nu conduc.

 

Laurențiu Ion: România, încotro? Dar piața editorială?

Cristina Ștefan: Înainte, că înapoi nu se poate (sper!). Deşi, cu ce se întâmplă acum în politică, despre România n-aş putea spune asta cu maximă certitudine. Jumătatea optimistă din mine speră că lucrurile se vor îndrepta curând, în vreme ce jumătatea realistă e dezamăgită şi se gândeşte la a deveni breathariană la pensie (ştii tu, oamenii aceia care susţin că ei nu au nevoie de mâncare, alimentându-se doar cu energie solară).

Cât despre domeniul editorial, cred că piaţa va merge tot mai bine, chiar cu paşi mici. În ultimii ani, s-a dezvoltat frumos secţiunea de literatură pentru copii şi adolescenţi, inclusiv cu opere ale unor scriitori români. De aici începe totul.

Această serie de chestionare a fost pornită pentru a aduce în prim plan noua generație de profesioniști care, în pofida tendințelor, au decis să rămână să lucreze în țară. Opiniile exprimate în aceste materiale aparțin respondenților, ci nu angajatorilor săi.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii