Laurențiu Ion: La ce job visai în liceu?
Alexandra Florescu: Când eram în liceu, știam că voi fi profesoară. Aveam totul bine planficat. Nu știam dacă profesoară de română la liceu, de literatură sau de antropologie la facultate.
Atunci nu-mi imaginam câte posibilități există dacă te pasionează cărțile. Nu făceam altceva decât să citesc. Și acum încerc să conving alți oameni să citească cărțile pe care le publicăm.
Laurențiu Ion: Cum i-ai explica profesia ta unei persoane de 70 de ani?
Alexandra Florescu: Nu e adevărat că nu se mai citesc cărți, așa cum se spune la televizor de 10 ani încoace. Se citesc și se vând zeci de mii de cărți pe an, de la nenumăratele edituri românești. Traduceri, autori români, cărți pentru copii, cărți de gătit. Le știți, le vedeți în librării și la chioșcurile de ziare. Oamenii le cumpără de acolo sau direct de pe internet.
Ei bine, eu lucrez la o editură care vrea să vândă cărți într-un moment în care se publică enorm. Așa că anunț aparițiile cărților noastre în toată presa scrisă, atât cât ne-a mai rămas din ea, în revistele culturale, atâtea câte mai avem, trimit cărți jurnaliștilor de cultură și organizez lansări de carte în librării, organizez evenimente cu și pentru copii în școli și grădinițe.
VEZI INTERVIUL CU RUXANDRA DRILEA (PUBLICIS)!
Laurențiu Ion: Care e primul lucru pe care-l faci când te trezești?
Alexandra Florescu: Primul lucru pe care-l fac când mă trezesc e să-mi activez persoana online: îmi verific conturile de Social Media (pentru că da, am două, unul cu vreo 200 de apropiați, unde postez numai bufnițe, și altul pentru toată lumea). Abia apoi îmi mângâi pisica, fumez o țigară și-mi încep ritualurile matinale. Cafeaua se amână întotdeauna până la birou.
Laurențiu Ion: La ce te gândești când ești în drum spre birou?
Alexandra Florescu: În zilele foarte, foarte bune, la nimic. Pur și simplu trec lejer prin articolele recomandate în pocket (pe care îl ador!).
În zilele foarte bune, citesc feedly pentru știrile din Marketing, Advertising, Publishing sau Social Media.
În zilele bune, mă gândesc la serialul/filmul văzut în seara de dinainte.
Iar în zilele cele mai stresante, mă gândesc la vreo cinci taskuri deodată, eventual cu agenda deschisă și pixul în mână, pe scaunul din metrou.
CITEȘTE INTERVIUL CU MARIANA UNGUREANU (IBM)
Laurențiu Ion: Dacă ai fi un brand de mezeluri, care ar fi sloganul tău?
Alexandra Florescu: Eu sunt nostalgia pe o felie de pâine cu unt! – Salam de Sibiu. Nu sunt consumatoare, dar cumva chestia asta cu salam de Sibiu pe pâine cu unt e fascinantă pentru că toată lumea o știe, ca vestigiu al sărăciei din anii 80-90, pe acolo cu toate revirimentele din ultima vreme: pegas, rom, brifcor etc.
Laurențiu Ion: Ce ferestre aș găsi deschise acum în browserul tău?
Alexandra Florescu: Cele 2 emailuri, cele 2 conturi de Facebook, un Youtube cu playlist Hindi Zahra și programul convenției Romcon 2016 la care dau obsesiv F5 pentru că nu-mi actualizează mai repede pe site o informație de care am nevoie.
Între timp, pe unul dintre conturile de Facebook primesc feedback de la un autor român pentru coperta cărții lui, iar pe celălalt vorbesc cu managerul unui bar pentru un eveniment. Iar pe mail curg rapoarte de vânzări, propuneri de parteneriate, desigur nu răspunsurile pe care le aștept ca și când.
Laurențiu Ion: Dacă s-ar face un sitcom despre viața ta la birou, cum s-ar numi?
Alexandra Florescu: Viața mea chiar e un sitcom, asta e gluma mea preferată. Altă vorbă pe care o spun adesea e că, dacă aș putea, mi-aș împușca scenaristul. Revenind, dacă sitcomul despre viața mea ar avea un titlu, cred că ar fi: 4 cats, 2 dogs & 2 girls și acoperă mai mult de jumătate din ziua mea, pe care mi-o petrec la editură. Vara lucrăm în grădină cu pisicile miorlăind de pe acoperiș sau din copaci, câini care aleargă prin curte și se bagă printre picioarele noastre, iar eu și șefa mea, cu multe, nesfârșit de multe cafele și ceaiuri, punem lumea la cale.
UITE CE SPUNE MIHAI BOCA (BRAND ARCHITECTS)
Laurențiu Ion: iOS sau Android?
Alexandra Florescu: iOS am primit, iOS folosesc de când nu mai știu. Sunt prea comodă să-mi schimb telefonul dacă nu cumva mi se distruge complet și sunt perfect funcțională, deci mulțumită cu ce am acum.
Oricum, telefoanele mele nu mai arată a telefoane după ce le pun câte protecții pot.
Laurențiu Ion: Care e superputerea generației tale?
Alexandra Florescu: Cred că superputerea generației mele e versatilitatea. Care vine din frenezia de informație consumată și, în cazuri fericite, asimilată într-o zi.
Dimineața poate ascultăm Beyonce ca să ne trezim, apoi citim despre noile trenduri în Social Media, apoi mai citim o anchetă de Tolontan și ne ultragiem pe Facebook, apoi lucrăm multe și diverse, mai băgăm rapid un Roast (poate al Pamelei Anderson) sau un live din spațiu ca să ne relaxăm, mai vedem un fragment din debate-ul Trump-Clinton, mai dăm un like la Clotilde, mergem poate seara la un Afrim, apoi la Macaz să dansăm pe proto-manele (da, asta chiar se întâmplă) sau la vreo petrecere în Ferentari (the new cool) și încă un like/heart noaptea la vreo postare a lui Godină despre starea poliției în România.
În weekend o să facem un tur al Bucureștiului cu ARCEN și după o să mergem la un burgerfest. Puriștii o să spună că nu suntem buni de nimic pentru că ne interesează totul și nu ne implicăm până la capăt în nimic. Mie mi se pare mișto că putem să facem, să știm și să ne bucurăm de atâtea.
CARTE DE VIZITĂ
Alexandra Florescu are 30 ani. După câțiva ani de Comunicare&PR pentru Facultatea de Litere a Universității din București și un un doctorat în teorie literară, care rămâne doar o experiență frumoasă&boemă, în prezent este PR&Brand Manager al editurii Nemira.
Citește cu pasiune scriitorii români contemporani, dar cea mai recentă pasiune sunt benzile desenate. În curând, va avea trei pisici.
