De la începutul acestui an, prințesa Charlene, soția prințului Albert al II-lea de Monaco, s-a confruntat cu o serie interminabilă de probleme de sănătate. În primăvară, după o acțiune caritabilă, prințesa a fost nevoită să rămână în Africa de Sud după ce a contractat o infecție a sinusurilor.
Câteva luni mai târziu, a fost operată și a revenit în Monaco în noiembrie, doar pentru a se întoarce din nou în Africa de Sud pentru a-și continua tratamentul.
Tatăl ei, Mike Wittstock, a evitat o perioadă să o viziteze din cauza restricțiilor impuse de pandemie, dar și a riscurilor implicate de sănătatea fragilă a fiicei sale. „Nu am vrut să risc să o infectez pentru că, după atâtea intervenții medicale, era foarte vulnerabilă”, a declarat pentru revista Tatler socrul prințului Albert.
În vârstă de 43 de ani, originară din Africa de Sud, Charlene Wittstock a fost înotătoare de performanță și campioană la câteva categorii ale acestei discipline în țara natală.
Pe prințul Albert l-a cunoscut în 2004 iar prima apariție oficială împreună a avut loc în 2006, la ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de iarnă. Între timp, Charlene și-a continuat activitatea competițională, pregătindu-se să reprezinte Africa de Sud în probele de natație la Olimpiada de la Beijing din 2008.
Aflată însă în atenția presei mondene datorită relației cu prințul Albert, Charlene nu numai că a fost nevoită să se antreneze într-o locație secretă din Africa de Sud, dar, din cauza imposibilității de a se concentra, a suferit o fractură de gleznă care a scos-o definitiv din activitatea sportivă.
Pe 2 iulie 2011, Charlene a acceptat să devină soția prințului Albert al II-lea, primind titlul de prințesă de Monaco, purtat anterior de Grace Kelly.
Prințul Albert și prințesa Charlene au doi gemeni de șase ani, Jacques și Gabriella.
Încă de la începutul relației lor, copiii au fost unul dintre punctele de cumpănă. Mai exact, copiii nelegitimi ai lui Albert, implicat din 1992 într-un proces de paternitate al cărui verdicat a fost dat în 2006: prințul zburdalnic a confirmat că este tatăl Jazminei Grimaldi. Acesta era, de fapt, al doilea proces (dar cel mai vechi) încheiat cu recunoașterea paternității de către prinț. Un alt proces, cu același verdict, a fost finalizat în 2005, la câteva zile după ce prințul începuse relația cu Charlene Wittstock. Albert a admis atunci că este tatăl unui băiețel pe nume Alexandre Grimaldi Coste.
Când se părea că greșelile trecutului au fost lăsate în urmă, prințului Albert i-a fost intentat un al treilea proces de paternitate, în decembrie 2020, de către o femeie din Brazilia. De data aceasta, situația este mai complicată, întrucât copilul, al cărui tată se presupune că ar fi Albert, ar fi fost conceput în timp ce acesta era căsătorit cu Charlene. Ale cărei probleme de sănătate au debutat în primăvara lui 2021 și au reținut-o în Africa de Sud, ratând inclusiv aniversarea de zece ani de căsnicie a cuplului regal monegasc și festivitățile ocazionate de Ziua Națională a Principatului.
Problemele pe care cei doi le au amintesc de criza din căsnicia părinților lui Albert, prințul Rainier al III-lea și prințesa Grace. Căsătorită din 1956 cu Rainier, aceasta a ezitat îndelung înainte de a renunța la cariera actoricească și de a se dedica rolului de mamă și soție.
În martie 1962, regizorul Alfred Hitchcok a venit personal la Monaco pentru a-i aduce lui Grace scenariul următorului său film, Marnie, și a-i propune rolul principal.
Prințesa a acceptat inițial, dar i-a cerut lui Hitchcock și studiourilor Universal să îi permită să anunțe ea vestea, când circumstanțele politice aveau să fie favorabile. Însă lucrurile au scăpat de sub control după ce știrea a apărut în presă cu concursul, se pare, al surorii prințului Rainier.
Vestea a picat cum nu se putea mai prost: monegascii nu o vedeau cu ochi buni pe Grace pentru că nu era „de-a lor”: era americancă, actriță și nu vorbea franceza. Mai mult, în 1963 Monaco a intrat sub blocada Franței conduse de generalul Charles de Gaulle, după ce cetățenii francezi bogați și numeroase companii își mutaseră sediul fiscal în Principat, unde erau scutiți de impozite.
În cele din urmă, Grace a decis să renunțe la rolul din filmul lui Hitchcock și la cariera de actriță, gest care i-a salvat căsnicia și i-a sporit popularitatea în Principat. Balul Crucii Roșii, din octombrie 1963, organizat sub patronajul ei și cu participarea lui De Gaulle, a fost un moment crucial pentru detensionarea relațiilor dintre Franța și Monaco.
Rolul „Marnie” i-a revenit lui Tippi Hedren.
Foto Palais Princier de Monaco, Library of Congress
