Cautare




, Contributor

Modă |
|

Cele o mie și una de vieți ale jachetei Chanel

sarah_jessica_parkerthe_little_black_jacket_chanel_s_classic_revisited_by_karl_lagerfeld_and_carine_roitfeld_steidl_2012.jpg
Îşi dispută cu „micuţa rochie neagră“ supremaţia în topul celor mai iconice piese vestimentare din istoria modei şi împlineşte în curând o sută de ani. Micuţa jachetă neagră a lui mademoiselle Chanel dovedeşte că moda a descoperit de multă vreme elixirul tinereţii fără bătrâneţe

Sarah Jessica Parker, Anna Wintour, Claudia Schiffer, Daphne Guinness, Jane Birkin, Kirsten Dunst, Uma Thurman, Kanye West, Tilda Swinton, Yoko Ono, plus încă alte câteva zeci de vedete de primă mână, toate fotografiate de către însuşi Karl Lagerfeld, directorul de creaţie al casei Chanel, pentru spectaculoasa expoziţie „Little Black Jacket“, lansată la mijlocul anului trecut.

Pe coperta cărţii care însoţeşte expoziţia – un „coffee-table book“ mare cât un atlas al lumii şi de vreo trei ori mai stufos – se află la fel de faimoasa Carine Roitfeld, stilistul proiectului, purtând iconicul deux-pieces format din jacheta neagră şi fusta asortată. O abordare cuminte şi foarte French, care contrastează cu toate celelalte „încarnări“ ale spiritului Chanel din restul volumului.

De fapt, nu există două fotografii care să semene una cu cealaltă: jacheta se transformă şi preia din personalitatea purtătorului, fiind la fel de şic şi de „cool“ (în cel mai contemporan sens al cuvântului) indiferent dacă este purtată de apriga Anna Wintour, de excentrica Yoko Ono, de băiatul rău Kanye West (din fericire, fără Kim Kardashian) sau de Sarah Jessica Parker, aceasta din urmă îmbrăcând o variantă a jachetei realizată iniţial pentru un copil de şapte ani.

Expoziţia a făcut înconjurul lumii, dovedind încă o dată (dacă mai era nevoie!) că mademoiselle Coco a fost cu adevărat o vizionară: ei îi datorăm primul parfum de designer, prima geantă de umăr şi prima oficializare a rochiei şi a jachetei negre ca piese universale în garderoba unei femei elegante, cu posibilitate de accesorizare şi de reinventare continuă.

Chiar dacă rochii negre şi jachete aşişderea existau şi înainte de Chanel, Mademoiselle a reuşit, prin filozofia ei stilistică şi prin croielile eliberatoare pentru silueta şi formele feminine, să aducă cele două piese vestimentare din garderoba de doliu (până atunci negrul fiind eminamente culoarea văduvelor) direct în dulapurile celor mai elegante femei din lume.

Rămâne legendară întâlnirea dintre tânăra Coco, aflată la început de drum în modă, şi celebrul designer al perioadei interbelice, Paul Poiret, renumit pentru creaţiile sale în culori vii şi puternic ornamentate. „Pentru cine ţineţi doliu?“ a întrebat, cu ironie condescendentă, Poiret, aluzie la rochia neagră pe care o purta Chanel. „Pentru dumneavoastră, monsieur“, a răspuns, cu prezenţă de spirit, micuţa franţuzoaică.

Ironia a fost anticamera realităţii:  cu o rochie neagră şi câteva şiraguri de perle, Coco a reuşit să revoluţioneze moda, aruncându-l pentru totdeauna în uitare pe Poiret, rămas în cărţile de istorie a modei, dar nu şi în conştiinţa publicului. Faima de care se mai bucură Poiret în rândul nostalgicilor nu poate avea termen de comparaţie cu fascinaţia pe care continuă să o exercite asupra lumii întregi creaţiile Chanel.

În tandem cu micuţa rochie neagră, micuţa jachetă a fost prezentă încă de la prima colecţie a lui Coco, în 1916, însă ridicarea ei la rang de piesă iconică datează din 1954. Este, aşadar, mai „bătrână“ decât geanta neagră matlasată, o altă piesă atemporală creată de Coco abia în 1955.

La momentul primei ieşiri la rampă, în 1916, micuţa jachetă a stârnit o adevărată revoluţie: materialul ales de Coco era jerseul de lână, până atunci utilizat exclusiv pentru confecţionarea indispensabililor bărbăteşti. Într-o epocă în care rafinamentul era asociat corsetelor şi ţesăturilor cât mai rigide şi structurale, folosirea modestului jerseu a echivalat cu un „coup d’état“ în lumea modei.

Lăsând deoparte penuria de după Primul Război Mondial, care limitase drastic tipurile de materiale aflate la îndemâna creatorilor de modă, Coco intuia şi rolul tot mai important al femeilor în noua societate. Un rol pentru care aveau să necesite libertate de mişcare, lejeritate şi, mai ales, o profundă des-corsetare, jerseul fiind ţesătura ideală pentru a le îndeplini toate cele de mai sus.

În 1954, după încă un Război Mondial, Mademoiselle a realizat și prima variantă din tweed a celebrei jachete. Spre marea ei tristeţe, după război moda începuse să se re-îndrăgostească de stilul ţeapăn şi incomod, femeile găsindu-se din nou în corsete rigide şi fuste croite din zeci de metri de tafta. Revenirea jachetei a adus însă şi o nouă viziune a lui Coco: pentru a conferi femeilor libertate de mişcare, hainele trebuiau adaptate la conformaţia fiecăreia în parte. 

Astfel, dimensiunile mânecilor, buzunarele şi căptuşelile au fost gândite pentru a fi cât mai adaptabile. Pentru că unul dintre principiile lui Mademoiselle ţinea de faptul că o haină trebuie să fie la fel de frumoasă la interior pe cât este şi la exterior, o atenţie deosebită a fost acordată de la bun început structurii interioare: fiecare jachetă Chanel este compusă din mai multe bucăţi de material cusute între ele, astfel încât să poată fi mărită sau micşorată cu până la trei mărimi (în condiţiile în care purtătoarea rămâne însărcinată sau îşi modifică radical silueta), iar căptuşeala ascunde un lanţ subţire care să dea greutate şi cădere corespunzătoare piesei vestimentare.

Toate jachetele casei, inclusiv cele din ziua de azi, respectă aceste două principii, de unde şi structura unică şi croiul ireproşabil al unei piese Chanel din tweed. Sistemul de mărire/micşorare şi folosirea firului metalic rămân două caracteristici unice ale celebrei case franceze. Ca element de culoare istorică, Mademoiselle a preferat mereu mâneca trei sferturi pentru jachete, dintr-un motiv „très chic“: această lungime îi lăsa la vedere brăţările multicolore din email (popularele „bangles“), pe care le considera printre simbolurile supreme ale feminităţii liber-exprimate. „Zăngănitul unei brăţări este cel mai duios sunet posibil“, obişnuia ea să spună.  „Îţi anticipează sosirea şi îţi prelungeşte prezenţa chiar şi după ce te-ai îndepărtat deja“.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii