FacebookTwitterLinkedIn

Demult, o caricatură publicată de celebra revistă „The NewYorker“ reprezenta harta Europei „așa cum este văzută ea de către americani“. Într-o autoironie fină privind problemele americanilor cu geografia, caricaturistul, el însuși american de origine, delimitase jumătate din Europă trasând o singură săgeată: „Paris“. Mai în glumă, mai în serios, pentru o bună parte a lumii Parisul chiar reprezintă chintesența rafinamentului și a spiritului european, un lucru care nu rănește doar orgoliile celorlalte naționalități de pe continent, ci de la o vreme pare că a început să-i deranjeze și pe francezi.

Chiar dacă aproape 30 de milioane de oameni aleg Orașul Luminilor drept destinație de vacanță, faptul că restul regiunilor sunt trecute cu vederea – iar unele dintre ele aproape necunoscute chiar și francezilor get-beget – a născut o inițiativă inteligentă și pragmatică din partea Ministerului Francez al Culturii, în colaborare cu Atout France, agenția națională de dezvoltare turistică. Numele proiectului: misiunea de descentralizare culturală a Franței.

Raționamentul este imbatabil: de ce ar trebui ca toate atracțiile turistice să se afle în Parisul deja doldora de istorie și de monumente de o valoare inestimabilă, când există atâtea orășele, sate sau târguri prin restul Hexagonului, care ar putea fi așezate astfel pe harta internațională a turismului?

IMG_3078

Așa a răsărit, într-un orășel de 20.000 de locuitori din centrul Franței, Moulins-sur-Allier (foto stânga), un muzeu spectaculos care găzduiește toate costumele de scenă purtate de către artiștii Operei din Paris (inclusiv ale Mariei Callas) și ai Comediei Franceze. Designerul și patronul cultural al locului? Însuși designerul de haute-couture Christian Lacroix, care pășește astfel pe urma pașilor celebrei Coco Chanel, care și-a trăit copilăria și adolescența în Moulins-sur-Allier, înainte de a-l părăsi pentru luminile și vraja Parisului.

Centrul Național al Costumelor de Scenă, Moulins-sur-Allier

4 Les Fleurs
cncs
DSCF1170

Exact ca în basme, unde diamantele se ascund în cea mai ruginită cutie, iar în spatele celei mai simple uși se ascunde intrarea către tărâmul fermecat, dincolo de porțile „Centre National du Costume de Scène“ (CNCS) – o clădire austeră și monumentală din piatră, care găzduia în secolul al XVIII-lea o cazarmă – se întinde, din 2006 încoace, un muzeu incredibil de 7.000 de metri pătrați, având ca subiect arta spectacolului. Cu o investiție totală de 22,5 milioane de euro, CNCS cuprinde 3.000 de costume de la „Comedie Française“, încă 6.000 de la Opera din Paris, 3.000 din arhivele marilor designeri, de la Coco Chanel la Jean Paul Gaultier, plus o arhivă care se mai ridică la câteva mii. Trecând de zidurile de piatră, nu-ți poți imagina că un loc atât de sobru și auster poate ascunde o asemenea bogăție a culorii și a detaliilor din lumea teatrului și a operei.
Piesele (unele datând de la anul 1600)  sunt atât de prețioase și fragile la contactul cu lumina, aerul și factorii de mediu încât procedurile de expunere sunt extrem de pretențioase: dacă un costum este expus în vitrină timp de o lună, el trebuie să rămână în arhivă cel puțin un an de zile, pentru a fi restaurat și conservat.