Micul dejun pentru care s-a stabilit acest preț cuprinde două felii de pâine (câte 25 de grame fiecare), un ou, 50 de grame de unt și 250 de mililitri de lapte, produse fiind cumpărate dintr-un hipermarket, iar totul este încropit acasă.
S-a luat în calcul că într-un kilogram de pâine sunt, în medie, 40 de felii de pâine, câte 0,0695 de lei fiecare, un sfert dintr-un litru de lapte ajunge la 0,675 de lei și o lingură mare de unt (50 de grame) 1,2475 de lei, după cum reiese din datele prezentate de BNR, la „Raportul asupra inflației”, ediția februarie 2018, care ia în calcul prețurile unor alimente de bază în București și în câteva orașe occidentale.
În schimb, același mic dejun este cu 15,75% mai scump pentru un american dintr-o zonă urbană, de 3,301 lei, și dublu pentru un parizian, de 6,143 de lei.
La 1920, același mic dejun era de 3,6715 lei la București, cu 97% mai scump la Paris, de 7,223 de lei, și de 2,8 ori mai scump în orașele din Statele Unite ale Americii, de 10,458 de lei. Trebuie să ținem însă cont că era imediat după Primul Război Mondial, în fiecare țară persistau numeroase privațiuni.
În plus, în plină criză economică, la 1930, același mic dejun era de 12,68 de lei la București, cu 37% mai puțin la Paris, de 17,431 lei, și cu 79% mai ieftin decât în orașele din SUA, unde era de 22,6785 de lei.
Comparația poate fi făcută doar la nivelul orașelor din fiecare perioadă, nu evoluția de-atunci până în prezent a prețurilor. Pentru a avea un calcul echivalent, la prețurile actuale ar trebui aplicate denominările care au avut loc în ultimii 120 de ani și rata inflației.
Diferențele de preț dintre București și Paris
La începutul secolului trecut, prețurile minime ale alimentelor de bază de la București, precum pâinea, ouălele, laptele și untul, erau apropiate de cele de la Paris sau din zonele urbane ale Americii. În timp însă ecartul s-a mărit.
La 1900, cel mai ieftin litru de lapte avea un preț de 38 de bani, atât în Micul Paris, cât și în marile orașe din America, dar era mai ieftin în adevăratul Paris, de 30 de bani, reiese dintr-un grafic prezentat de Mugur Isărescu, Guvernatorul Băncii Naționale a României, cu ocazia prezentării „Raportului asupra inflației”, ediția februarie 2018.
În același an, cel mai ieftin ou costa 5 bani la București, era cu 80% mai scump în orașele din America, de 9 bani, și de 2,4 ori mai scump la Paris, 12 bani. În plus, un kilogram de unt se găsea la 2,67 de lei la București, și era cu 13% mai ieftin în America, 3,01 lei, și la Paris, de 3,06 de lei. Cea mai ieftină pâine era 24 de bani la București și 38 de lei la Paris.
În schimb, în prezent, cel mai ieftin litru de lapte are un preț de 2,7 lei la București, este cu 40% mai scump în orașele din America, de 3,79 de lei, și de 3,8 ori mai prețios la Paris, 10,25 de lei. De asemenea, cel mai ieftin ou poate fi achiziționat cu 79 de bani la București, dar este cu 39% mai ieftin în America, de 57 de bani, și cu 113% mai scump la Paris, de 1,68 de lei.
Cel mai ieftin kilogram de unt costă, în prezent, 24,95 de lei la București, cu 26% mai scump în America, de 31,37 de lei, și cu 34% mai mult la Paris, de 33,35 de lei. În plus, un kilogram din cea mai ieftină pâine costă 2,78 lei la Bcurești, este de 3,3 ori mai scumpă la Paris, de 9,32 de lei, și de 3,9 ori mai scump în orașele din SUA, de 10,86 de lei.
„În trecut, prețurile de la București erau mai aliniate la Europa Occidentală decât în prezent, la toate alimentele. Nu vreau să sperii pe nimeni, dar, când ai prețuri mai scăzute, să zicem la pâine, și o creștere cu 15% influențează indicele nostru de prețuri, pentru că are pondere mare în indicele de prețuri. «Zici, ce inflație mare are România», dar, cu timpul, pâinea a fost mai ieftină în România. Cu timpul, nu ne putem aștepta ca ele să nu crească”, a punctat Isărescu, la prezentarea „Raportului asupra inflației”, ediția februarie 2018.
Acesta tendință de creștere a prețurilor este important de urmărit în perspectiva aderării la zona euro.
„Bucureștenii nu vor simți, se vor mai echilibra prețurile la alimentele de bază. Bucureștenii nu vor simți, pentru că au venituri mari, sau mai mari, și nu mănâncă atâta pâine, dar avem o problemă socială, când vorbim, fără analiză, de intrarea rapidă în zona euro, pentru că alții vor simți foarte tare, chestiunea aceasta. Diferențele sunt mari la toate: lapte, ouă, unt. Nu este un sfârșit de analiză, este o invitație de a începe să analizăm cu atenție cam care ar putea fi posibilele efecte asupra prețurilor produselor de bază ale unei intrări rapide, pe care, repet, Banca Națională o dorește să fie cât mai rapidă în zona euro”, a adăguat Guvernatorul.
În septembrie 2017, Valentin Lazea, economistul șef al BNR, spunea că România îndeplinește, începând cu 2015, toate cele cinci criterii de convergență nominală, respectiv Criteriile de la Maastricht, dar există riscul ca unul din acestea, respectiv deficitul bugetului, de cel mult 3%, să fie depășit.
De asemenea, la tabelul de bord urmărit în cadrul Semestrului European, România îndeplinea, începând cu 2014, 13 din cele 14 criterii privind supravegherea dezechilibrelor macroeconomice, dar, în 2016, a pierdut unul din criterii, respectiv indicele prețurilor locuințelor, care a crescut la noi cu mai mult decât limita admisă în tratat, iar, în 2017, riscam să pierdem un altul, costul unitar nominal cu forța de muncă.
De asemenea, Lazea a menționat că indicele Gini era în cazul României de 29%, în 2000, similar cu media Uniunii Europene, dar, în 2008, acest indice a urcat la 35,9%, în cazul României, față de o medie a UE de 30,9%. La nivel global, valorile Gini se întind între 23% în Suedia și 71% în Namibia.
Preţurile curente pentru Bucureşti şi Paris au fost culese din hipermarketul Auchan
„Seriile de preţuri de la începutul secolului trecut nu constituie exact genul de informaţie pentru care există surse abundente şi foarte detaliate. În aceste condiţii, s-a pornit de la o gamă limitată de produse, din care au fost reţinute acelea prezente în toate sursele identificate şi ale căror caracteristici erau mai puţin supuse variaţiei în timp. Prin urmare, constrângerea impusă de disponibilitatea datelor şi ideea asigurării, pe câte posibil, a unei comparabilităţi în timp, au impus practic reţinerea unui număr restrâns de produse din categoria celor de bază”, au detaliat reprezentanții BNR.
Astfel, sursele consultate de reprezentanții Băncii Centrale a României au fost cele oficiale, iar „preţurile curente pentru Bucureşti şi Paris au fost culese din hipermarketul Auchan”.
De asemenea, prin tabelul respectiv, BNR îşi propunea să ofere o perspectivă comparativă pe o perioadă de mai bine de un secol, în încercarea de a ilustra ideea că nu doar în România prețurile de acum sunt mai mari decât cele de la începutul secolului trecut și cum s-a modificat în timp poziţionarea relativă.
„Din această perspectivă, utilizarea unei medii sau doar a unui preţ singular (dar de acelaşi nivel, adică basic) producea acelaşi efect. În plus, utilizarea unei medii pentru perioada curentă (dincolo de faptul că nu ar fi putut fi calculată corect fără a avea prețuri pentru toate sortimentele și ponderea fiecăruia în consum) ar fi însemnat luarea în calcul a unor produse diferite de cele existente la 1900. Am fi ajuns să comparăm preţul unei pâini simple, cu o medie care include pâine toast, pâine cu seminţe, cu multicereale etc. Poate că preţurile prezentate pentru România, în perioada curentă, sunt sub media pieţei, aşa cum afirmați, deşi nu am văzut nicăieri publicată o astfel de medie, dar acelaşi lucru este probabil adevărat şi pentru preţurile prezentate pentru Paris, ceea ce înseamnă că poziţionarea relativă nu este afectată. Tabelul a fost ales pentru a ilustra evoluţia istorică si poziţionarea relativă, şi nu (neapărat) niveluri de preţ”, au subliniat reprezentanții BNR.
Cel mai mult au crescut prețurile la ouă, lapte, carne și pâine, în ultimul trimestru 2017
Intensificarea ratei anuale de creștere a prețurilor de consum ale bunurilor alimentare în trimestrul al patrulea 2017, cu 1,3 puncte procentuale, față de trimestrul anterior, a fost localizată cu precădere la nivelul a patru categorii de produse: ouă, lapte și produse lactate, carne și preparate din carne, respectiv produse de morărit și panificație, potrivit „Raportului asupra inflației”, februarie 2018.
„Deși evoluția poate fi asociată în bună măsură condițiilor interne (lărgirea excedentului de cerere agregată, costuri în creștere cu forța de muncă și utilitățile), componenta externă a jucat un rol decisiv în unele cazuri. Determinantă în acest sens este tendința de integrare în lanțurile internaționale de valoare adăugată la nivelul procesatorilor și al retailerilor, rezultanta acestui proces fiind corelarea tot mai puternică a prețurilor din România cu cele din UE de-a lungul lanțului de producție (de la poarta fermei până la consumatorul final)”, se subliniază în Raportul citat.
O dublare a prețului ouălelor
Cea mai importantă contribuție la accelerarea inflației bunurilor alimentare, în ultimul trimestru al anului trecut, a revenit evoluției prețului ouălor (o creștere de 0,5 puncte procentuale), rata anuală triplându-se de la 14,7%, în septembrie, la 43,6%, în decembrie.
„Șocul a fost comun statelor membre ale UE, fiind determinat de restrângerea severă a ofertei la nivel comunitar, ulterior, identificării unui pesticid interzis în anumite loturi comercializate într-o mare parte a statelor membre. Ca urmare, prețul ouălor la poarta fermei, la nivel european, a atins un vârf în luna noiembrie (dinamică anuală de aproape 60 la sută), fiind însă probabilă o corecție în viitorul apropiat, pe măsură ce oferta se reechilibrează”, se detaliază în „Raportul asupra inflației”, din februarie 2018.
Prețul lactatelor
O scumpire importantă a fost și a untului (o creștere de 14 puncte procentuale, la nivelul ratei anuale, până la 22,8%, în luna decembrie), factorii externi – creșterea cererii globale și restrângerea ofertei din partea principalilor producători europeni (Germania, Franța), fiind decisivi și în acest caz.
„De altfel, prețurile aferente grupei lapte și produse lactate au crescut continuu începând cu a doua parte a anului 2016, ajungând în decembrie 2017 la o rată anuală de 4,6%. Determinantă pentru această evoluție este tendința de diminuare a efectivului de vaci de lapte pe ansamblul UE, închiderea accesului la piața rusească în anul 2014 și eliminarea cotelor de lapte în 2015 conducând la scăderi masive ale prețurilor și, prin urmare, reducând atractivitatea sectorului”, se subliniază în Raportul citat.
Fenomenul s-a reflectat în creșterea semnificativă a prețurilor agricole, de la an la an, în 2017, la nivelul UE de 23%, dinamica fiind mai moderată în România, de 14%.
„Spre finalul anului 2017, ritmurile de creștere s-au temperat pentru toate categoriile de produse (inclusiv unt), în următorii ani fiind anticipată o creștere a gradului de colectare a laptelui, pe fondul câștigurilor de productivitate înregistrate la nivel comunitar, antrenate de gradul ridicat de înlocuire a efectivelor cu animale de rasă superioară; investițiile au fost facilitate de îmbunătățirea situației financiare a fermierilor, care au beneficiat în ultimii ani atât de prețuri de vânzare mai avantajoase, cât și de costul mai redus al furajelor. Deși pe piața locală de procesare a laptelui predomină materia primă obținută autohton, dinamica prețurilor de consum interne este mai corelată cu evoluțiile externe”, se explică în Raportul citat.
Coeficienții de corelație cu prețurile agricole și cu cele de consum din UE, pentru ultimii trei ani, s-au situat la 80% și respectiv 84%, valori superioare celei de 70% înregistrate față de prețurile agricole interne.
„Explicația este oferită de integrarea în lanțurile de valoare adăugată, care vizează nu doar segmentul de retail, prin prezența marilor operatori comerciali europeni, ci și segmentul de procesare, de asemenea dominat de companii de talie internațională, care optimizează activitatea de producție la nivel european, astfel încât anumite sortimente ale brandurilor locale achiziționate sunt fabricate în exterior și apoi importate pentru desfacere pe piața autohtonă”, se mai scrie în Raportul citat.
Anul trecut, liderul pieței de lactate din România, piață estimată la 6,6 miliarde de lei, în 2017, în creștere cu 4%, față de anul anterior, a devenit, în ultimii doi ani, grupul francez Lactalis, după ce, în 2016, a preluat Albalact (Zuzu, Fulga etc.) și Covalact („Prea bun, prea ca la țară”). Compania de origine franceză, care are în portofoliu branduri precum Parmalat și President, este prezentă pe piața noastră din 2008, când a preluat brandul LaDorna, de la Jean Valvis. Pentru a-și da acordul asupra tranzacție, Consiliul Concurenței le-a impus francezilor să cesioneze marca de unt „La Dorna”, pentru o anumită perioadă de timp. Pe locul doi pe piața de lactate se află Royal FrieslandCampina (Napolact), iar pe trei Danone.
„Relocarea unei părți a producției în alte state membre a fost probabil realizată din rațiuni de eficientizare a costurilor, unele deficiențe de natură structurală, precum fragmentarea excesivă a exploatațiilor agricole, dar și nivelul (mai) scăzut de înzestrare tehnologică a capacităților de producție existente, antrenând costuri mai ridicate ale producției pe plan intern. Din perspectiva fragmentării, cazul producătorilor de lapte este poate cel mai concludent, 90% din efectivele de vaci pentru lapte aflându-se în exploatații individuale (majoritatea, de mici dimensiuni, cu o medie de 2 capete/exploatație). Prin urmare, în absența unor investiții care să permită respectarea cerințelor de calitate/igienă și cantitate cerute de procesatori, dificil de realizat pe cont propriu, doar un sfert din producția totală ajunge în procesare, restul fiind destinat autoconsumului, vânzării pe piața țărănească și comercializării neorganizate. În aceste condiții, pe lângă costurile suplimentare impuse de procesarea laptelui astfel colectat, puterea de negociere a fermierilor este foarte scăzută, astfel încât prețul de consum este apropiat de media europeană, în timp ce prețul la poarta fermei este, de multe ori, cel mai mic din UE”, se explică în Raportul asupra inflației.
Prețul pâinii și al cărnii
În ultimul trimestru al anului trecut, mult au crescut și prețurile produselor de morărit și panificație, precum și carne și preparate din carne, dar în aceste cazuri, spre deosebire de ouă și lapte, dominant a fost factorul intern, asociat condițiilor de cerere și creșterii anumitor categorii de costuri (forță de muncă, utilități).
„În ceea ce privește costul cu materia primă agricolă, nu pot fi invocate presiuni, în intervalul analizat, mai ales în primul caz, producția agricolă fiind favorabilă pe plan global și chiar de excepție pe plan autohton. În cel de-al doilea caz, merită menționată persistența unei dinamici anuale ridicate a prețului cărnii de porc (5,5%, la decembrie), deși în atenuare față de prima jumătate a anului (maximul a fost atins în luna iunie, 6,1%)”, se detaliază în „Raportul asupra inflației”.
Prețurile agricole internaționale ale produselor din carne de porc au avansat rapid, în prima jumătate a anului, ca urmare a creșterii accelerate a cererii globale, îndeosebi din partea Chinei, care generează aproape jumătate din consumul la nivel mondial. Temperarea cererii din partea Chinei reprezintă și factorul care a inversat tendința, în a doua parte a anului.
Surse ale deficitului comercial cu produse alimentare
Deficitul comerțului internațional cu produse alimentare1 s-a adâncit continuu în ultimii ani, până la 2,8 miliarde euro în anul 2016 și 2,6 miliarde euro în primele 10 luni ale anului 2017, explicând în prezent mai mult de un sfert din deficitul total de bunuri, se mai scrie în Raportul citat.
„Avansul recent al consumului intern de produse alimentare, care a beneficiat atât de stimulente generale (precum creșterile de venituri), cât și de stimuli specifici (extinderea cotei reduse a TVA la nivelul tuturor bunurilor alimentare), s-a oglindit într-o măsură relativ redusă în activitatea industriei alimentare, astfel încât surplusul de cerere a fost acoperit în cea mai mare parte din importuri. Această evoluție a readus în prim-plan situația din sectorul alimentar autohton, domeniu pe care și alți indicatori de competitivitate (cota de piață la export, avantajul comercial, productivitatea) îl relevă a fi unul dintre cele mai puțin performante la nivel european, în pofida potențialului agricol ridicat al României”, se mai scrie în „Raportul asupra inflației”, februarie 2018.
Principalele dezechilibre identificate vizează patru categorii de produse: legume și fructe, cafea și cacao, lapte și produse lactate, respectiv carne și preparate din carne.
„Deși există situații (fructe exotice, cafea, cacao) în care contribuțiile la deficitul comercial pot fi privite ca având un caracter firesc, explicabil pe seama condițiilor climaterice ale țării noastre, în majoritatea cazurilor deficitele ascund probleme de competitivitate de natură structurală, care afectează lanțul de producție, în special în amonte”, se menționează în Raportul citat.
Astfel, în cazul grupei de fructe și legume (care explică o treime din deficitul comercial generat de mărfurile alimentare) este surprinzătoare contribuția dominantă a produselor cu tradiție pe plan local, precum mere, struguri, tomate, cartofi.
„Făcând abstracție de influența factorului sezonier, la toate aceste culturi, producția din ultimii 10-20 de ani a stagnat sau chiar a scăzut, fenomen asociat, în primul rând, absenței unor câștiguri în planul randamentelor, la care se adaugă restrângerea, în general, a suprafețelor cu ltivate, inclusiv a suprafeței serelor. De exemplu, oricât de neașteptat ar fi din perspectiva potențialului și a tradiției locale, printre sursele importante ale deficitului comercial asociat fructelor se regăsesc merele, în condițiile în care România deținea în 2016 peste 10 la sută din totalul suprafeței cultivate cu meri la nivel european, dar numai 3,6 la sută din totalul producției. Diferența dintre randamentele obținute pe plan local și cel mediu la nivel comunitar este chiar mai accentuată în cazul tomatelor, unde România deține 9,1 la sută din suprafața cultivată și doar 2,4 la sută din totalul producției”, se subliniază în Raportul citat.
De altfel, producția de legume și fructe, în general, se plasează mult sub potențial, activitatea investițională precară a fermierilor reflectându-se negativ pe multiple paliere: mecanizarea lucrărilor, realizarea irigațiilor, tratarea terenurilor cu îngrășăminte, construcția de sere, reconversia terenurilor, înlocuirea plantațiilor pomicole și viticole îmbătrânite cu plantații noi cu specii performante, insuficiența spațiilor de depozitare etc.
„În consecință, de multe ori, este mai avantajos pentru operatorii comerciali să se aprovizioneze de la furnizori externi, capabili să asigure fluxuri stabile în parametri cantitativi și calitativi corespunzători”, se precizează în „Raportul asupra inflației”, februrie 2018.
În ceea ce privește alimentele de origine animală, în principal reprezentate de categoriile „carne și produse din carne”, respectiv „lapte și produse lactate” (cu contribuții la deficitul total de 13% și respectiv 11%), se remarcă, pe lângă reducerea continuă a efectivelor, gradul excesiv de fragmentare a fermelor zootehnice.
„Situația se răsfrânge asupra capacității investiționale a fermierilor, deci a randamentelor obținute, producția sectorială fiind, în plus, afectată de spații insuficiente de colectare, depozitare și transport. Astfel, incapacitatea de a livra către verigile superioare ale lanțului de producție marfă în conformitate cu cerințele de ordin cantitativ și calitativ ale acestora caracterizează nu doar segmentul vegetal, ci și domeniul zootehnic”, se adaugă în Raportul citat.
Creșterea bovinelor este cea mai expusă fenomenului fragmentării, exploatațiile agricole individuale concentrând 90% din efective în cazul vacilor pentru lapte, astfel încât fermierii reușesc să furnizeze procesatorilor doar un sfert din producția locală de lapte (la nivelul anului 2016), procent mult inferior mediei europene (circa 90%).
„Prin urmare, chiar dacă materia primă utilizată în procesare este preponderent de proveniență locală, companiile industriale de profil au nevoie de importuri de completare (care reprezintă circa jumătate din achizițiile din exterior de lapte și produse lactate), situație care persistă de altfel de ani buni. În același timp, segmentul procesatorilor de lapte este foarte concentrat (primii cinci jucători dețin aproape jumătate din piață), cele mai importante companii fiind de talie internațională. Acestea desfășoară operațiuni în mai multe state, de-a lungul întregului lanț de producție, iar decizia cu privire la ce, cât și unde să producă are la bază exclusiv criteriul optimizării costurilor”, se ma scrie în Raportul menționat.
Extinderea rețelelor internaționale pe teritoriul României vizează astfel nu doar segmentul de desfacere, dominat de marii operatori comerciali, ci, într-o anumită măsură, și categoria procesatorilor, în timp ce la baza lanțului de producție fenomenul este încă într-o fază incipientă.
„Deși prezența acestor entități reprezintă o oportunitate pentru sectorul agroalimentar autohton, având în vedere beneficiile asociate (cerere stabilă, acces la know-how), deficiențele structurale evidențiate, precum și starea actuală generală precară a capitalului productiv (din punct de vedere al gradului de tehnologizare) erodează atractivitatea economiei locale pentru noi investiții. Astfel, competitivitatea scăzută s-a concretizat în opțiunea multor companii (comercianți, dar și procesatori) de a livra către consumul final produse fabricate în exterior, importurile de acest tip explicând practic deteriorarea balanței comerciale pe segmentul alimentar în ultimii ani, în condițiile în care progresele realizate de exporturi, deși există, sunt încă foarte timide”, se precizează în Raportul asupra inflației, februarie 2018.
În ceea ce privește producția de carne și produse derivate, cu toate că segmentele zootehnice relevante prin prisma structurii consumului – creșterea porcilor și a păsărilor – sunt afectate de un grad mai scăzut de fragmentare (ponderea efectivelor crescute în exploatații individuale coborând la circa 60%), problemele identificate sunt asemănătoare, în linii mari, celor specifice sectorului de producție a laptelui, astfel încât procesatorii recurg, la rândul lor, la achiziții de materie primă în completarea celei procurate din surse interne (din totalul importurilor de carne, cele efectuate de companiile industriale de profil însumează circa 40%).
„Deși în magazine produsele de proveniență locală sunt ceva mai bine reprezentate comparativ cu produsele lactate, îndeosebi în cazul preparatelor, atomizarea sectorului de procesare – mai ales dacă avem în vedere segmentul cărnii de porc – limitează capacitatea celor mai mulți procesatori de a accede în magazinele moderne, ceea ce influențează deficitul comercial asociat”, se completează în Raportul citat.
Din perspectiva partenerilor comerciali, o proporție semnificativă a deficitului României pe segmentul alimentar revine relațiilor cu alte state din grupul noilor membri comunitari, respectiv Ungaria și Polonia (pondere cumulată de 30%, în primele 10 luni ale anului 2017), țări care, de altfel, au printre cele mai favorabile poziții externe din Uniunea Europeană pe acest segment de activitate.
„Semnalul dat de dimensiunea soldului negativ al balanței este întărit și de alți indicatori de competitivitate, precum cota de piață la export și avantajul comercial (revealed trade advantage) – indicator al măsurii în care specializarea exporturilor pe o anumită categorie de produse domină importanța importurilor din aceeași categorie. Astfel, România ocupă o poziție competitivă modestă pe plan european (situație prevalentă la nivelul celor patru categorii de produse analizate), mult inferioară celei deținute de economiile emergente cu care este asociat deficitul comercial. Se remarcă totuși o ușoară îmbunătățire, în ultimii ani la nivel agregat, generată însă aproape exclusiv de segmentul «carne și preparate din carne», un aport revenind relaxării treptate, începând cu anul 2012, a restricțiilor sanitar-veterinare aplicate exporturilor de carne de porc începând cu anul 2006, ulterior identificării unor focare de pestă porcină”, se mai scrie în Raportul citat.
Deși România dispune de un potențial agricol ridicat în raport cu majoritatea statelor europene, valorificarea acestuia rămâne printre cele mai scăzute, randamentele obținute de fermierii locali (calculate ca raport între producția obținută și suprafețele cultivate/efectivele de animale sacrificate) fiind printre cele mai reduse din UE, sub cele ale Poloniei și Ungariei.
„O explicație este dată de nivelul foarte scăzut al investițiilor directe orientate către cultivarea legumelor și a fructelor, respectiv creșterea animalelor, în contrast, de pildă, cu influxurile care au vizat cultura cerealelor și a plantelor oleaginoase, domenii care, de altfel, au o contribuție pozitivă la soldul comercial extern. Mai departe, deși receptoare a unor fluxuri de capital în creștere, industria alimentară este caracterizată în continuare de un nivel de productivitate aflat mult sub media europeană, rezultat al gradului scăzut de tehnologizare a capacităților de producție existente, astfel încât opțiunea pentru importuri sau relocarea unor segmente de activitate în alte țări europene se profilează ca fiind de multe ori mai rentabilă”, se precizeză în Raportul citat.
Ca atare, expansiunea cererii de consum interne a fost însoțită, în mod neobișnuit, de o subutilizare a capacităților de producție.
„În concluzie, deteriorarea balanței comerciale pe segmentul alimentar reflectă, în bună măsură deficiențe structurale, având ca numitor comun fragmentarea excesivă a exploatațiilor agricole. În lipsa unor asocieri la nivelul fermierilor este greu de conceput un reviriment investițional, condiție sine qua non pentru îmbunătățirea randamentelor și a calității produselor obținute”, se menționează în Raportul citat.
Piedici suplimentare pentru adoptarea pe scară largă a unui model de business competitiv, care ar permite integrarea în rețelele internaționale (nu doar pe plan local, ci chiar prin livrări externe) de-a lungul lanțului de producție, sunt reprezentate de penuria de personal cu o calificare adecvată, precum și de absența unei viziuni de afaceri pe termen mediu și lung, potențată de dimensiunea redusă a procesatorului mediu.
„Astfel, pierderea constantă a cotei de piață a produselor de proveniență autohtonă pe piața internă sugerează, dincolo de problemele structurale evidențiate, că operatorii economici locali se raportează doar la propria activitate, considerând acceptabile creșteri sub media pieței, fără a fi preocupați de fructificarea întregului potențial existent, care le-ar permite consolidarea poziției relative față de competitori”, se concluzionează în Raportul asupra inflației, februarie 2018.
