Cautare




, Editor Coordonator

Explorator. De vocație, om. De profesie, povestitor. www.georgianaciofoaia.ro

ForbesLife |
|

Ce vrăji mai face Mădălina

A urmat cursurile unui master de ilustrație în cadrul Camberwell College or Arts din Londra, desenează inspirându-se din basmele populare românești, din folclor, dragoste și momente personale, ilustrează cărți, pictează ceramică și adoră să călătorească. Mădălina Andronic e solară, jovială și are câte o poveste pentru fiecare. Anul acesta împlinește 30 de ani și visează să ajungă din nou pe Coasta Amalfi.
MADI

„Intrarea Eliza Leonida Zamfirescu 13, zona Kiseleff-Piața 1 Mai. Poarta este deschisă mereu, suni la intrarea din stânga.“

Așa suna mesajul premergător întâlnirii noastre. Mădălina mi-a deschis ușa atelierului și universului ei, unde am rămas câteva ore bune să povestim și să râdem. O știam de multă vreme pe Mădălina sau, mai bine spus, îi cunoșteam realizările.

Când eram mică, eram un fel de show off: prima la serbare, la cântat sau la spus poezii. Eram un «copil de scenă», îmi plăcea și trebuia să-mi consum în altă parte energia – în afara pereților de acasă (râde) –, așa că mergeam la teatru, limbi străine, dansuri, cine mai știe la ce? Îmi făceam repede temele acasă și apoi fugeam la cor sau unde aveam treabă. La un moment dat, s-a terminat această Mădălina extrovertită, dar am rămas cu plăcerea de a vorbi. Așa că vorbesc mult, să știi.“

De la pictat icoane pe sticlă la ilustrație

A început să picteze icoane pe sticlă în cadrul unor cursuri organizate la Palatul Copiilor din Constanța, orașul natal. Profesorul era un personaj de care Mădălina își aduce aminte foarte bine: „Era bătrân, avea doar vorbe deșucheate și o mulțime de povești din armată“.

A tot pictat, până când părinții, care își doreau ca fiica lor să devină medic sau avocat, au transferat-o la Liceul de Artă din Constanța. „Tata a avut trei mari sfaturi pentru mine: să nu devin cântăreață, dansatoare sau pictoriță. L-am ascultat parțial.“ De la liceu – unde mergea la olimpiade și desena scaune de gară – a ajuns în București, la UNARTE, în cadrul secției Graphic Design.

„Am făcut trei ani de graphic design – de folos într-un fel. Acum, uitându-mă în urmă, facultatea a fost cea mai frumoasă perioadă din creșterea mea. Mi-am dat licența cu o carte, iar acolo s-a produs schimbarea. Lucrarea se numea «De-adevăratelea sau ce se întâmplă când Făt- Frumos stă acasă», iar eu am luat personajele de basm și le-am creat câte o personalitate adaptată stilului de viață modern. Am făcut-o pe Ileana să poarte rimel, Zmeul citea cărți de psihologie, Făt-Frumos își dorea să se uite la televizor, Baba-Cloanța era o băbuță drăguță care croșeta papuci de casă pentru copii. Acesta a fost punctul în care am vrut să continui cu ilustrația, pentru că după facultate am încercat un intership în publicitate, dar nu era ce îmi doream. Nu mi se potrivea.“

Ce au în comun Londra, Zâna Zorilor și desenul?

După licență, Mădălina a aplicat la mai multe universități din Anglia și a fost admisă peste tot. A ales să urmeze masterul în ilustrație la Camberwell College or Arts din Londra, iar de aici începe alt capitol. Copil cuminte, Mădălina a nimerit într-un cămin, unde se dădeau petreceri „răcnitoare“, într-un apartament împărțit cu mai mulți studenți.

„Țin minte, la un moment dat, m-am trezit într-o dimineață cu un stâlp indicator în bucătărie. Cam așa era viața la cămin. În plus, a fost un an în care am văzut soarele de maximum 10 ori, practic, am stat în cameră și am lucrat tot timpul.“ A absolvit ca șefă de promoție cu o altă carte ilustrată ca disertație, care a avut-o în centru pe Zâna Zorilor.

Am întâlnit un sistem educațional cu totul diferit, iar asta mi-a folosit. Mă duceam la școală o dată la șase săptămâni, aveam întâlniri cu profesorii, care îmi spuneau doar să continui, să mă gândesc la ce voiam să fac și la ce simțeam în legătură cu ceea ce desenam. Am avut și «reflective journals» – era un jurnal legat de tine ca artist, unde scriai ce te inspiră, la ce te gândești când abordezi un desen, ce simbolistică folosești și de unde ș.a.m.d.

Profesorii te lăsau efectiv să virezi încotro simțeai, nu erau responsabili de nicio decizie a ta. Nu erai judecat în comparație cu alții, ci doar cu tine și erai obligat să gândești un lucru de la cap la coadă. În România, eram obișnuiți doar să facem lucruri, nu să ne gândim la ele.“

Și pentru că avea timp berechet, Mădălina s-a apucat să lucreze la un portofoliu personal. A început cu un blog, apoi, încet-încet, au început să apară clienții. ING a fost primul ei client, iar când s-a întors în București după studii, a început să lucreze la tot mai multe proiecte.

CITEȘTE ȘI Made in Taipei

Astăzi are opt cărți publicate în România, în Marea Britanie și în SUA. Cel mai recent proiect editorial a fost alături de Moppet Books, o editură tânără din Los Angeles, California, care repovestește și ilustrează literatura clasică în cărți pentru copii, în doar 16 pagini.

Business în culori exotice

„Îmi permit să trăiesc bine din ceea ce fac, reușesc să vând lucruri scumpe pentru nivelul de viață care există în țară“, îmi mărturisește Mădălina când ajungem la subiectul ilustrației ca business. Ceramica este cea mai nouă parte a businessului care îi poartă numele și ocupă aproximativ 30% din totalul timpului pe care îl petrece lucrând.

„Când m-am întors din Anglia, am început alături de un partener să facem ceramică asemenea unui experiment; abia în ultimii doi ani am așezat ceramica – veselă și decorațiuni pentru casă – în planul meu de business.“ Și cum în ceramică rata de succes nu este de 100%, ci de aproape 70%, Mădălina și-a luat un ajutor care modelează și toarnă în matrițe, iar ea rămâne doar să picteze fiecare piesă în parte.

Eu sunt de părere că mâna și creierul sunt două elemente care se antrenează. Aveam un profesor în facultate care ar fi reușit să facă și un câine să deseneze. De la el am învățat că ochiul se antrenează privind și mâna se antrenează lucrând. Diferența, evident, o face acea sclipire unică numită talent.“ Pentru toți ochii care îi privesc munca, Mădălina are, fără dubiu, mult talent. Businessul pe care l-a croit în jurul acestei vocații este admirabil și complex, însumând ilustrații printabile, decorațiuni din porțelan, veselă, îmbrăcăminte pentru bebeluși, papetărie pentru nunți, tricouri și accesorii.

Ce-i place să facă cel mai mult?

Baie. Iar multe dintre lucrările ei vorbesc despre acest lucru, deși a învățat să înoate de curând, în luna de miere. Proiectul sau ilustrația preferată? „Sigur ceva născut pentru mine; dacă mă întrebai acum câțiva ani, ți-aș fi răspuns sigur că e vreo carte. Dar acum cred că îmi place cel mai mult să surprind locurile drăguțe pe unde ne plimbăm noi în vacanță. Așa că răspunsul e «Perseidele». Și «Autoportretul», desenat imediat după ce am fost cerută de soție. Îmi place pentru că vorbește cumva despre mine și despre noi.

Îmi dau seama după cum cade lumina pe peretele din fața noastră că ne apropiem de prânz. Mădălina îmi vorbește despre visul ei: un atelier-butic-café unde să poată lucra, să poată vinde articolele pe care le creează, dar și câteva mese unde iubitorii de frumos să se poată relaxa la o cafea.

Începem un dialog despre călătorii, reînnoim ceaiul din cești și ne împrumutăm ponturi de vacanță. Mădălina mă lasă să-i răsfoiesc cele câteva caiete de schițe desenate cu pixul și să mă joc cu tuburile de culoare de pe masa de lucru. Diafană precum lucrările ei, Mădălina este una dintre cele mai populare artiste ilustratoare din România, iar întâlnirea noastră stă dovadă acestui adevăr.

CITEȘTE ȘI Cele mai frumoase ceainice din lume

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii