Cautare




, Contributor

Forbes Kids |
|

Ce sunt banii? La ce folosesc?

La vârsta „de ce“-urilor, copilul tău te-a întrebat, desigur, ce sunt banii, ce faci cu ei, de unde îi iei și câte și mai câte... Sunt primii pași în educația financiară a lui, care continuă mulți ani de acum înainte, adaptată fiecărei vârste. Unii părinți o ignoră, alții exagerează cu grija de a-i transmite odorului cât mai multe lucruri despre valoarea banului... Tu cum faci?
bula shutterstock_573170662 [Converted]

Cu banii nu-i de glumă.

Tragem aer în piept și… facem educație financiară, de la mic la mare. Sună cam pompos, însă procesul de învățare este pe cât de simplu și firesc, de antrenant și distractiv, pe atât de dificil. Deci spor la joaca de-a banii! Pentru că educația financiară a copiilor începe de acasă, odată cu primele lor wish-list-uri sau cu acele insuportabile „crize“ din magazine. Prin urmare, se recomandă ca cei mici să fie familiarizați cu banii și cu valoarea acestora de la o vârstă fragedă, ajutați să înțeleagă că banii trebuie cheltuiți cu responsabilitate, economisiți, investiți și, de ce nu, donați în scop caritabil. Evident că provocarea e uriașă, în condițiile în care mediul social îi „învață“ exact pe dos: să cheltuiască tot mai mult, promițându-le în schimb împlinire și fericire. Norocul este însă de partea noastră, a părinților: în această privință, avem toate atuurile în mâinile noastre. Deci, la joacă!

Atitudinea față de bani!

Înainte de a porni la joaca „de-a banii“, să reținem că 80% din procesul educațional înseamnă comportament. Cum părinții sunt principalele modele pentru copiii lor, atitudinea acestora față de bani devine prima și cea mai de preț lecție predată micilor „bancheri“. Grijă mare și la așteptările pe care le aveți în raport cu copilul. Oricât de avansat ar deveni în cunoștințe financiare, nu vă grăbiți să răsuflați ușurați: rata la bancă rămâne strict în gestiunea dumneavoastră! Și încă ceva, lăsați copiii să greșească! Ce alt instrument de învățare mai bun există?

Cu ce începem?

Educația financiară începe cu participarea activă a copilului la cumpărături, alături de părinți, și continuă, în paralel, prin intermediul jocului. Ulterior, pot fi introduse și studiile de caz: se observă culoarea banilor, textura, se caută diferențe, se argumentează de ce un lucru e scump și altul e mai ieftin. Este important ca micuții să înțeleagă că banii sunt o resursă limitată, iar pentru asta le putem povesti istoria banilor, de unde vin, ce reprezintă, cum se cheltuiesc. Și nu, în niciun caz, nu uităm să empatizăm cu micuții atunci când ne aflăm în fața rafturilor generoase și pline de ispite din magazin, dar nu putem să renunțăm la limite clare. „Nu“ înseamnă „Nu“ chiar și la cumpărături. Altfel vor înțelege că cea mai mare bucurie a vieții este aceea de a cumpăra lucruri, lecție total greșită și nesănătoasă pentru adultul de mai târziu.

Banii se câștigă prin muncă

Copiii trebuie să înțeleagă că banii nu pică din cer, nu răsar din pământ și nici măcar nu cresc în copaci. Corect, banii se câștigă prin muncă! Evident că le putem oferi copiilor mici sume de bani, dar e bine să discutăm despre ce vor face cu ei. Pușculița este importantă în acest demers – îi ajută să-și stabilească un scop. Da, putem recompensa copiii cu bani, dar niciodată pentru că și-au strâns patul, au spălat vasele sau au terminat din farfurie. Copilul poate fi plătit pentru activitățile extra, precum: tuns iarba, plimbat cățelul, adică lucruri care nu erau în sarcina lui, dar ei au vrut să le facă. În plus, munca trezește în copii un sentiment de împlinire, de încredere în ei înșiși. Imediat ce înțeleg că banii sunt rezultatul muncii, copiii vor fi mult mai atenți atunci când decid să facă achiziții.

Diferența între nevoie și dorință

Există o mare diferență între nevoi (un telefon, de exemplu) și dorințe (ultimul model de iPhone), iar datoria noastră este să-i obișnuim pe copii cu această diferență. Cum? În primul rând, explicându-le cu răbdare și prin exemple concrete care sunt nevoile reale ale omului și punctul din care acestea se transformă în mofturi. Apoi îi putem implica direct în realizarea listei de cumpărături, dar și în efectuarea cumpărăturilor, oferindu-le astfel posibilitatea de a  observa și de a profita de oferte.

Programarea banilor

O pușculiță e utilă, iar trei pușculițe sunt de trei ori mai utile. Se recomandă încurajarea copilului să-și împartă „veniturile“ în trei grămezi: bani pentru cheltuieli (nevoi și dorințe) – 60%, bani pentru economisire (situații imprevizibile) – 20-30% și bani pentru de împărțit cu alții (donații) – 20-10%. Astfel, copilul învață să-și gestioneze banii, dezvoltându-și o gândire antreprenorială. Totodată, micuțul bancher devine conștient de situațiile imprevizibile care pot apărea, își exersează generozitatea și capătă încredere în propria-i persoană.

În loc de concluzie

Educația financiară este un proces de durată, pe tot parcursul vieții. Ea îmbină diverse comportamente și atitudini. Copiii înțeleg mai bine valoarea banilor dacă abordăm cu ei acest subiect în mod natural și onest, în viața de zi cu zi. Învățarea se poate face la început mai subtil și mai mult prin joacă, iar pe măsură ce copilul crește, mult mai concret și prin intermediul situațiilor reale în care sunt implicați banii. Pentru a crește tineri care să câștige financiar, trebuie să îi învățăm să economisească. Expresiile „nu ne permitem“ și „nu am bani“ setează limite neproductive, care vin de fapt din lipsa de control asupra banilor. Noi, de fapt, ar trebui să ne încurajăm copiii de mici să își definească visuri grandioase, pe care să le transforme cu încredere în obiective de economisire a resurselor necesare. A învăța cum și de ce să economisești bani este una dintre disciplinele financiare fundamentale.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii