Dezbaterile sunt aprinse: este moral sau nu ca advertiserii să consume publicitate la Antena 3? Toate aceste desfășurări de forțe au fost generate de scandalul evacuării televiziunilor grupului Intact de către ANAF. În România, toate chestiunile publice se rezolvă cu scandal. Sau par să se rezolve.
Cred că sunt lucruri mult mai importante în România decât investițiile publicitare în televiziunile familiei Voiculescu.
N-am auzit de vreo petiție care să ceară urgent condiții mai bune ale muribunzilor de cancer sau reabilitatea spitalelor publice, advărate focare de infecții. N-am auzit de presiuni ale societății civile asupra instituțiilor statului pentru luarea unor măsuri radicale de îmbunătățire a învățământului, transporturilor și a securității cetățenilor. Românii nu s-au îmbulzit la porțile Parlamentului ca să ceară „aleșilor” adoptarea Legii Lustrației, astfel încât spațiul public să nu mai fie populat de foștii securiști și nomenclaturișiti ai PCR.
În schimb, se discută cu fervoare despre boicotarea produselor care se promovează la Antene. Dacă ești pentru, atunci ești de partea bună a baricadei. Dacă ești contra, înseamnă că te afli pe partea întunecată a baricadei.
Asistăm astfel la împingerea brandurilor în războiul nostru de mahala, la împărțirea în branduri „băsiste” și branduri „anteniste”. Sărmanele branduri! Toate conceptele de marketing și publicitate sunt dinamitate de vanitățile oarbe: de partea cui ești?
Eu consider că Antena 3 nu este o televiziune de știri, ci un instrument de presiune. De aici și derapajele de la practica jurnalistică ce n-au fost sancționate cu fermitate nici de breasla jurnaliștilor (care breaslă?) și nici de CNA. Dar acest instrument de presiune (o măciucă!), transformat într-un suport de propagandă, are un public, cel mai numeros de pe nișa știrilor TV. Antena 3 este a patra televiziune la nivel național ca audiență, după Pro TV, Antena 1 și Kanal D.
Mă întreb, totuși, prezența sau absența brandurilor din calupurile publicitare de la Antena 3 certifică în vreun fel statutul profesional al acestei televiziuni?
Nu cred că brandurile trebuie invitate să condamne, să protesteze, să certifice, să-și dea cu părerea, să acorde note sau să sancționeze, să se implice într-o astfel de dispută. Brandurile comerciale nu „luptă” pe baricade ideologice.
Brandurile sunt plasate și pe Antena 3 pentru a-și „atinge” audiența. Asta este menirea brandurilor dirijate de oamenii de marketing: să-și urmărească targetul. Brandurile se duc la Antena 3 nu din motive politice sau pentru că îl simpatizează pe Ciuvică. Se duc pentru că acolo „lovesc” în publicul lor. Este o afacere care nu ține cont de disputele politice sau de mofturile societății civile.
În perioada 1 ianuarie – 15 decembrie 2015, Antena 3 a livrat clienților publicitari un volum de 89.890 de puncte de audiență (Gross Rating Points – GRP), pe targetul comercial de populație (urban, 18 – 49 de ani). Este al cincilea buget de audiență ca mărime din topul general al televiziunilor (61 de stații), mai mare cu 9% față de cel din 2014. Așadar, Antena 3 are un public comercial și livrează eficient pentru reclamele difuzate. Este o forță comercială pe piața TV.
Într-o piață TV care funcționează pe principiul cererii și ofertei (și uneori pe șantaj), lucrurile se vor regla în mod natural.
Dacă Antena 3 va suferi scăderi de audiență atunci brandurile vor începe să fie tot mai rare în calupurile publicitare. Brandurile vor fi primii mesageri care vor anunța decăderea acestei televiziuni. Când audiența Antenei 3 va înțelege manipularea la care este supusă, atunci și investițiile publicitare vor scădea.
Altfel, boicotarea brandurilor care „bagă bani în buzunarele” turnătorului Voiculescu este o acțiune inutilă și comică.
