Cautare




, Contributor

Lifestyle |
|

În căutarea excelenței

Pentru că designerii de interior ne mobilează viețile cu plăsmuirile imaginației lor, îți propunem în fiecare număr o sursă de fantezie deco. Iarna aceasta, alegerea noastră este Elliott Barnes, americanul care a cucerit lumea-ntreagă printr-un artificiu creativ inedit: arta de a face ca emoția și rigoarea să se întâlnească în același spațiu.
TRC_Lobby reception_Deidi VonSchaewen (2)

Dincolo de faima și de recunoașterea critică de care se pot bucura la un moment dat arhitecții și designerii de interior ai vremurilor noastre, cel mai frumos compliment posibil pentru un creator de ambianțe mi s-a părut mereu privirea admirativă a celui care-i observă creațiile. Pe cei mai buni dintre ei îi putem numi în fel și chip – inovatori, revoluționari, „disruptori“ sau avangardiști – însă la finalul zilei ceea ce ne atrage cel mai mult la obiectele și spațiile ieșite din imaginația lor este senzația de „acasă“ pe care reușesc să ne-o transmită.

GALERIE FOTO ELLIOTT BARNES

În esență, cea mai prețioasă victorie pentru un arhitect sau un designer de interior este dorința celui care îi privește creațiile de a se face mic de tot și a „intra“ în imagine, de a o locui preț de câteva minute, cu puterea minții. Adevărata provocare este de a ne lăsa senzația de căldură și confort al spațiului chiar și fără să pășim cu adevărat în el, trezind în noi dorința de a ni-l face birou, loc de joacă sau cămin pentru toată viața.

Mărturisesc, am privit interioare desenate de somități ale arhitecturii care nu mi-au transmis nimic și am stat în hoteluri premiate pentru design care mi-au părut nespus de reci și de impersonale, ca și cum ar fi fost create cu gândul la un trofeu sau la un loc în „Hall of Fame“-ul arhitecturii, nu cu locatarul final în minte. Așa am descoperit, încetul cu încetul, că un obiect sau un loc pot să-ți taie respirația cu o geometrie uluitoare fără să te facă să-ți dorești să le aduci în viața ta și că un premiu de design nu garantează automat ergonomie, funcționalitate și confort. Și, căutându-le pe toate cele de mai sus laolaltă, am descoperit nume precum Elliott Barnes, personajul cu care începem seria noastră de articole de design.

American get-beget, Elliott a absolvit prestigioasa universitate Cornell, demarându-și cariera în Los Angeles, la mijlocul anilor ‘80, în biroul Arthur Erickson Architects. În aceeași perioadă, a cunoscut-o pe fascinanta Andrée Putman, franțuzoaica vizionară care a descoperit, în cei peste 50 de ani de carieră, designeri de geniu precum Jean-Charles de Castelbajac, Issey Miyake, Ossie Clark, Claude Montana și Thierry Mugler, lăsându-și de asemenea amprenta asupra designului interior.

Impresionată de talentul lui Elliott, Putman îi oferă un job în studioul său parizian, ca designer de produs și, ulterior, ca partener cu drepturi depline. Devenind rapid un parizian în toată regula, Elliott predă câțiva ani la École Nationale Supérieure des Arts Décoratifs (ENSAD), iar în 2004 pune propriului brand de design interior, denumit „ebi“, cu literă mică intenționată.

În ultimii ani, ebi a semnat proiecte complexe din Franța și Germania până în Austria, Japonia și Rusia, cele mai renumite interioare ieșite din imaginația lui Elliott Barnes fiind sala de evenimente și centrul de degustare al faimosului „maison“ de șampanie Ruinart, din Reims (capitala internațională a șampaniei), hotelul Ritz-Carlton din Wolfsburg, legendarul club de jazz parizian „Duc des Lombards“, interioarele Roland Berger France, plus o mulțime de alte galerii, spa-uri și case private în Paris și în împrejurimile acestuia.

Anul acesta, americanul a fost invitat să-și expună cea mai nouă colecție de mobilier (realizată împreună cu Ecart International) la Musée Carnavalet din Paris. Intitulată „Transpositions“, expoziția include piese de mobilier contemporan semnate de Elliott, prezentate alături de obiecte de mobilier istorice, din colecția permanentă a muzeului. Barnes a fost ales de către ediția franceză „Architectural Digest“ printre cei mai importanți 100 de designeri de interior ai lumii și printre primii 80 de decoratori de pe Glob.

Detașat de aceste titulaturi, americanul nu dă semne că ar adormi pe lauri, ci dimpotrivă. Răspunde modest și relaxat la întrebările despre activitatea lui și recunoaște că principalul său scop artistic este căutarea excelenței. Materialele trebuie să fie de cea mai bună calitate, limitele creative absolut inexistente și proiectele de cât mai mare anvergură. Orice mai puțin de-atât reprezintă un compromis intolerabil pentru un designer care declară deschis că echilibristica supremă este cea de a conferi emoție fiecărui spațiu în parte, având grijă ca personalitatea și „sufletul“ locului să nu se piardă printre amănunte stilistice, rigori tehnice și mai ales, vanități deșarte ale creatorului.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii