FacebookTwitterLinkedIn

Membrii Consiliului Național al Audiovizualului (CNA) sunt slugile oamenilor de partid care i-au trimis în aceste funcții. Este de ajuns să subliniem lipsa de reacție a CNA față de prestațiile jurnalistice de la România TV. Mai mult, în ultimii ani, membrii CNA au închis ochii la minciunile, manipulările și toxinele generate de Antena 3 și România TV, televiziunile cu cele mai mari audiențe de pe nișa știrilor TV. (Slugile care își fac treaba bine au audiențele meritate din partea slugilor care îngroașă aceste audiențe.)

Degradarea în care a ajuns piața TV din România se datorează, în primul rând, slugilor care s-au perindat de-a lungul timpului la CNA. Slugile nu slujesc interesul publicului, așa cum este normal, așa cum este prevăzut în lege. Singura grijă a slugilor este să-i servească pe stăpâni. Impecabil.

O altă mostră de slugărnicie de partid este Televiziunea Română. Sunt foarte multe exemple, în ultimii 27 de ani, care confirmă, fără îndoială, că televiziunea publică este o slugă. „Misiunea” de serviciu public este o chestiune absentă din mințile angajaților TVR. Mai bătrâni și mai tineri. De ce? Pentru că niciodată TVR n-a avut în fruntea sa oameni liberi.

Calitățile unui lider imprimă valorile organizației pe care o conduce, fie că este companie privată, fie că este instituție de stat. Dacă șeful muncește ca un om liber, colegii săi vor munci în libertate. Dacă liderul trăiește ca o slugă, va obliga angajații săi la condiția de slugă. Dar, în România, după cum bine se vede, este mai ușor să fii slugă decât un om liber.

Sluga nu gândește. Sluga execută ce-i spune stăpânul și se bucură de „recompensele” primite. Să fii un om liber presupune să gândești cu mintea ta, adică necesită un efort. Să ne uităm la „eforturile” membrilor CNA! La Irina Radu, președintele TVR! La toți realizatorii TV și liderii de opinie care apar la televiziunile de știri, mai cu seamă la Antena 3 și România TV. Sunt oameni liberi? Ei vorbesc „liber”, dar nu sunt oameni liberi.

Slugile nu pot să fie niște profesioniști ori competențe în domeniul lor de activitate. Pentru că sluga refuză cunoașterea și progresul. Slugărnicia este refugiul celor slabi, dezorientați și incompetenți. Din nefericire, tocmai slugile au devenit exemple de „moralitate și profesionalism”.

Audiența acestor slugi este formată din oameni care nu vor să gândească, sunt spălați pe creiere și vor să fie mințiți. Și ei sunt niște slugi, deși pretind că reprezintă poporul.

Până la urmă, de vreme ce te lași condus și „informat” de astfel de televiziuni, meriți să trăiești în audiența acestora, ca un popor de slugi. Este libertatea oamenilor de a alege slugărnicia ori libertatea. Dar libertatea este o haină grea.

Dacă ierarhiile și modelele sunt construite în România pe slugărnicie, într-un mecanism subteran, n-ar fi rău ca acest statut, jignitor în moralitatea populară, să fie oarecum legiferat. (Sigur, am pune iarăși în dificultate puterea de înțelegere a partenerilor din Uniunea Europeană!) Adică, să fie legiferat statulul de slugă. N-ar fi o decizie neserioasă și nici umilitoare pentru condiția umană.

În loc să vehiculăm tot felul de formule de genul „omul lui Ghiță”, „omul lui Voiculescu”, „pupincuriștii lui Băsescu”, am putea cunoaște la vedere, fără dispreț sau rușine, slugile. Iar slugile să muncească cu acte în regulă. Ministerul Muncii să fixeze, printr-o Ordonanță de Urgență, desigur!, chiar și punctul de pensie pentru diferite categorii de slugi.

Totuși, cum se poate curăța România de slugi? Simplu: promovând oameni liberi în fruntea instituțiilor. Numai atunci ne vom bucura, cu adevărat, de libertate.