Ecranul este „vrăjitorul“ care cumințește orice micuț, este magnetul care îl ține lipt de scaun, este o lume căreia i se abandonează total. Ce spun specialiștii despre toate acestea nu este greu de ghicit, dar mulți părinți ignoră efectele acestei atracții (pentru unii chiar dependență) asupra copiilor. Iată de ce le-am invitat pe Anca Popescu, psiholog, coordonator cercetare calitativă la D&D Research, și pe Olivia Petre, specialist în comunicare, corporate Psyence Group, să comenteze consecințele.
Să lăsăm cifrele să vorbească!
Un studiu recent realizat de D&D Research prezintă câteva cifre îngrijorătoare: copiii români între doi și cinci ani petrec zilnic, în medie, 3 ore și 4 minute în fața ecranelor (TV, tabletă, calculator, telefon mobil), față de timpul-limită acceptat de specialiști pentru aceste vârste, de cel mult 2 ore zilnic. Lucrurile stau și mai alarmant la copiii mai mari. Cei cu vârste cuprinse între cinci și nouă ani stau în medie 3 ore și 54 minute în fața ecranelor de orice fel (TV, tabletă, calculator, telefon), adică aproape dublu față de limita maximă recomandată de specialiști. Acest interval de timp crește odată cu vârsta, după cum arată analiza realizată în septembrie 2017 de D&D Research pe un eșantion de 716 persoane (mame din mediul urban). Și poate ar trebui să menționăm și faptul că, la nivel global, timpul acordat televizorului a scăzut, dar a fost realocat noilor ecrane (intervalul de timp cumulat este, de fapt, și mai mare). În SUA, de exemplu, acesta este de 45 de ore pe săptămână. Statul la calculator sau la TV reprezintă cea mai importantă activitate a majorității copiilor, ca durată, în afară de somn.
Ce îi împinge pe copii în fața ecranelor
Psihologul Anca Popescu afirmă că principala cauză care îi ține pe copii cu ochii lipiți de ecrane este lipsa de timp a părinților. De cele mai multe ori, telefonul, tableta, calculatorul ajung să fie un substitut de părinte. Există și o cauză socio-economică, aceea că tot ce înseamnă telefon, calculator, tabletă, smartphone au devenit mult mai accesibile ca preț. Și tot lipsa de timp a părinților a dus la pierderea unor obiceiuri care mențineau coeziunea familiei, cum ar fi masa împreună cu toți ai casei, timpul acela de comunicare, de a fi împreună de la mic la mare. „Acum, poți să-i vezi pe toți membrii familiei, seară de seară, fiecare în fața unui ecran, concentrați pe ceea ce văd și comunică prin intermediul tehnologiei. Ce e mai important de subliniat este faptul că vorbim despre familii ai căror membri sunt alături unul de altul, dar nu împreună.“
Ce este de făcut?
„Pentru aceste momente de familie, ar trebui să existe reguli ferme, în care telefoanele, tabletele sau calculatorul să fie interzise pentru toată lumea. Să avem un timp «sacru», dedicat doar familiei, în care să fim atenți doar la cei din casă. Și iată încă un argument deosebit de important ca să facem acest efort de a renunța la tehnologie măcar câteva ore seara: copiii atât de expuși ecranelor nu mai au de unde să învețe anumite deprinderi sociale. În mod normal, ei învață să decodifice emoțiile diverselor persoane după expresia feței. Concentrați asupra ecranelor, micuții nu mai au cum să înțeleagă emoțiile privind expresia feței și nu mai pot să interiorizeze toate informațiile. Și, ceea ce este și mai grav, copiii aceștia au probleme emoționale profunde. Ecranul nu dă decât informații, nu transmite emoții“, mai spune psihologul.
Care sunt efectele
„Implicațiile asupra dezvoltării sociale și cognitive a copiilor sunt extrem de importante“, precizează Olivia Petre, specialist în comunicare la Peysence Group. „Mai mult decât atât, psihologii atrag atenția asupra faptului că smartphone-urile sunt periculoase pentru creierul în formare. Tehnologia RMN arată că ecranele strălucitoare afectează cortexul frontal al creierului, zona responsabilă cu controlul impulsurilor, exact așa cum fac drogurile (precum cocaina și heroina) și acest lucru poate duce la dependențe greu de tratat, mai ales pentru cei care joacă timp îndelungat jocuri video (numite și «heroină digitală»). Un efect care se constată mai ales la copii este legat de apariția tulburărilor de somn, care influențează negativ dezvoltarea lor fizică și psihică. «Ecranele albastre» perturbă pe termen lung secreția de melatonină (hormonul somnului).“ Există, desigur, și alte consecințe ale folosirii fără măsură a calculatorului și a celorlalte gadgeturi. Printre acestea, obezitatea. Copiii care stau în fața ecranelor mai mult de trei ore pe zi au cu 50% mai multe șanse să devină obezi, față de cei expuși sub două ore, atât din cauza sedentarismului, cât și a conținutului la care sunt expuși în acest timp. În medie, jumătate din reclamele difuzate în cadrul emisiunilor pentru copii sunt la alimente, iar minimum 75% din acestea promovează alimente nesănătoase. Se estimează că cei mici (grupurile de vârstă între 2-5 ani și 6-11 ani) urmăresc pe zi o medie de 10 reclame la mâncare (aproximativ 4.000 pe an).
Riscurile pot fi prevenite
Expunerea excesivă a copiilor la lumina albastră a ecranelor produce, între altele, tulburări de somn. De aceea, cu două ore înainte de culcare, este bine să întrerupem contactul cu tableta, televizorul, telefonul mobil, calculatorul. Iar când copilul este deja în pătuț, povestea de seară spusă sau citită de mamă este un moment de liniște și reconectare emoțională. Dar un alt efect îngrijorător este faptul că oamenii gândesc mai puțin când au telefonul aproape decât atunci când nu-l au lângă ei. Asta pentru că nu se mai simt stimulați să gândească dacă pot folosi oportunitățile virtuale de informare și de comunicare. Și acest lucru se reflectă în testele de inteligență, care arată scăderea IQ-ului în timp ce folosim gadgeturile electronice. Telefonul, de exemplu, a devenit o extensie a noastră. În momentul în care părinții sunt absorbiți cu totul de ecranul lui, și copiii le vor urma exemplul, pentru că așa au crescut, asta au văzut în casă. Dar revenind la discuția noastră, trebuie amintit că folosirea excesivă a ecranelor poate duce la dependență.
Activități care pot înlocui ecranele
* Renunțați la televizor în dormitorul copiilor. În România, televizorul este foarte des așezat acolo.
* Stabilirea unei perioade de timp fără telefon, acasă. De exemplu, „interzicerea“ device-urilor de orice fel în timpul mesei, alegerea unui interval orar dedicat comunicării și activităților în familie, în care părinții să fie cu adevărat împreună cu copiii lor și nu doar alături de ei.
* Practicarea sportului împreună cu părinții, vizionări de spectacole, vizite la muzee.
* Identificarea activităților care pot deveni hobby-uri ale copiilor și care să înlocuiască timpul petrecut în fața ecranelor.
* Stabilirea unor zile în care niciun membru al familiei nu stă în fața ecranelor (specialiștii numesc sugestiv această măsură „post de tehnologie“).
