„Dați-le copiilor de citit! Opriți-vă cu toții și citiți! Cartea e o tehnică de meditație, de adunare a resurselor de energie a întregii umanități“ transmite Oana Moraru, care spune că, fără cărți, nu putem crește, fără lectură nu putem avea hărți mentale, fără trecere dintr-o pagină în alta nu există putere și intenție de a crea propriul drum, propria poveste.
E dovedit științific că mintea noastră nu face o distincție clară între a citi despre o experiență și a o trăi de-a dreptul. Astfel, prin intermediul poveștilor, copiii interacționează cu diverse situații și întâmplări, se identifică cu trăirile personajelor și reușesc să-și formeze o idee despre cum să rezolve anumite probleme cu care se confruntă în realitate.
Poveștile sunt un instrument – eficient și plăcut – de învățare, un mijloc de a împărtăși experiențe, cunoștințe, emoții. Când părinții le citesc copiilor povești și, mai ales, vorbesc despre ele, pun întrebări sau imită personaje, beneficiile sunt pe măsură: de la îmbunătăţirea limbajului și creșterea capacității de concentrare și memorare până la dezvoltarea laturii socio-emoționale.
Și, mai presus de cărți și povești, cititul în familie este – de fiecare dată – o ocazie unică de conectare, dar și o ușă deschisă imaginației și, în esență, calea către dezvoltarea cognitivă a celor mici. „Ce aduce rutina cititului în viețile noastre și ale copiilor noștri? Echilibru interior, autoliniștire și capacitatea fiecăruia de a-și lua în posesie propria minte, propriul corp – fizic și emoțional“, mai spune Oana Moraru.
Am întrebat 3 autori de carte de copii din România de ce avem nevoie de povești și cum ne ajută acestea, atât pe noi, părinții, cât și pe copiii noștri.
Cristina Donovici, autor Poveștile Cristinei
De ce avem nevoie de povești?
Avem nevoie de povești pentru a ne deschide mintea și sufletul. Avem nevoie de povești pentru a crede în frumos și în puterea binelui și pentru a putea accepta realitatea. Cu fiecare poveste citită, simți că trăiești o altă viață. Pătrunzi într-un univers care este doar al tău. Nimeni nu poate vedea o lume imaginară exact ca tine. Așa că, citind, poți avea sute și sute de lumi, doar ale tale.
Cum ne ajută poveștile atât pe noi, părinții, cât și pe copiii noștri?
Pe copii îi ajută să își dezvolte imaginația, limbajul și le deschide orizonturile. Iar pe noi, părinții, poveștile ne ajută să credem într-o lume mai bună.
Cum recunoaștem o poveste bună?
Cred că o carte bună este cea pe care o citești fără să te plictisească, indiferent de genul ei.
Ce transmiți prin poveștile tale?
Încerc să transmit clasicele valori, dar împachetate altfel. Adică, puterea binelui, a cinstei, a generozității și a iubirii. Îmi place să cred că, după ce citesc poveștile, copiii înțeleg că nu e bine să judeci după aparențe, că frumusețea nu constă în trăsături fizice perfecte, că nu trebuie să te dai bătut dacă îți dorești ceva și că nu trebuie să îți fie teamă să fii diferit.
Alex Donovici, autorul seriei Țup
De ce avem nevoie de povești?
Poveștile sunt călătorii pe care copiii le pot face de foarte mici. Timpul și spațiul dispar, depărtările sunt parcurse cu viteza gândului, personaje fantastice și lumi nemaiîntâlnite sunt la un deget distanță. Degetul care mai dă o pagină pentru a mai călători puțin. Poveștile dezvoltă imaginația ca nimic altceva. Poveștile sunt primele lecții, în afara celor oferite de părinți, despre bine și mai puțin bine.
Cum ne ajută acestea atât pe noi, părinții, cât și pe copiii noștri?
Pentru noi, părinții, sunt evadări din tumultul cotidian. Sunt momentele în care suntem doar noi, astăzi părinți, cu cei cărora le-am dat viață și ne lăsăm învăluiți împreună de vraja poveștii. Le creăm copiilor noștri propriile amintiri, creăm acea comuniune pe care doar spusul basmelor o poate crea. Pentru copii sunt momente neprețuite, sunt relaxare dar pot fi și educare făcută în cel mai fermecător mod cu putință. Copilăria e tot mai bogată cu fiecare poveste citită, cărțile sunt cea mai bună învestiție în viitorul celor mici.
Cum recunoaștem o poveste bună?
Ideal ar fi s-o recunoaștem de la primele cuvinte. S-o începi și să nu mai vrei s-o lași jos până nu o termini. O poveste bună e cea care ne pune pe gânduri, provoacă discuții între noi și copii, ne relaxează, ne amuză, ne încurajează ori ne învață ceva. E cea care creionează personaje ori întâmplări memorabile, care lasă o urmă în viața copiilor.
Ce transmiți prin poveștile tale?
Prin poveștile mele transmit lucrurile pe care vreau să le aibă fetița noastră: putere, bunătate, independență, creativitate, altruism, noblețe, dreptate. Vreau să fie liberă, să aibă mintea liberă și să aibă bagajul necesar care s-o ajute în algerile pe care le face.
Alec Blenche, autorul seriei Erus
De ce avem nevoie de povești?
Am citit undeva, cândva, că „atunci când înveți să citești, ești liber”. Majoritatea copiilor trăiesc în medii restrictive, iar poveștile pot fi o fereastră spre lumi și situații fantastice. Avem nevoie de povești așa cum avem nevoie de muzică, de pictură, de dans sau orice altă formă de artă care ne poate transporta într-o altă lume.
Cum ne ajută poveștile atât pe noi, părinții, cât și pe copiii noștri?
De când este lumea, poveștile au fost cele mai bune căi prin care oamenii au învățat și continuă să învețe despre viață și despre ei, în general. După mine, poveștile sunt esențiale și pentru copii și pentru părinți. Este și motivul pentru care am ales să scriu povești fără vârstă, povești în care se poate regăsi oricine și toată lumea are ceva de învățat.
Cum recunoaștem o carte bună?
Când citești o carte bună, ar trebui să ai cel puțin trei momente de „aha“ în timpul lecturii, lucruri la care nu te-ai gândit sau lucruri pe care ti le reamintește. Un alt indiciu este acela că nu îți mai vine să o lași din mână chiar dacă poate copilul a obosit sau s-a plictisit ori a adormit. O carte bună îți provoacă sentimente pe care nu poți și nici nu vrei să le controlezi: îți vine să plângi sau să râzi. O carte bună te face să te simți bine, îți dă încredere, curaj.
Ce transmiți prin poveștile tale?
Filozofia mea legată de educație este că nimeni nu învață nimic pe nimeni. Toate lucrurile se știu, ne sunt doar reamintite. Fiecare copil se naște cu aceste valori și virtuți, fiecare suflet vine din aceeași sursă divină și, prin urmare, are tot binele în el. Prin cărțile mele eu încerc să găsesc cele mai bune căi prin care să ne reamintim cu toții că putem să fim răbdători, generoși, iubitori, recunoscători, curajoși, modești, plini de compasiune și respect. Am spus mereu că putem să schimbăm în bine nu numai țara în care trăim, dar și întreaga lume cu o singură generație de copii care citesc cărțile potrivite.
