Cautare




, Contributor

Modă |
|

Calendarul Pirelli 2016: interviu exclusiv cu Tavi Gevinson, bloggerița care a devenit muza lui Karl Lagerfeld la 12 ani

Tavi Gevinson
La 19 ani, Tavi Gevinson are deja șapte ani de experiență în blogging, o revistă pe hârtie și o comunitate de fani care îi includ pe Karl Lagerfeld, Anna Wintour și Rei Kawakubo. Și, poate cel mai important lucru dintre toate, are o siguranță de sine dezarmantă.

Am venit la întâlnirea cu Tavi Gevinson având în minte acele cuvinte din interviul dat în Vogue, care mă uimiseră cu un an înainte prin certitudinea neverosimilă din spatele lor: „Domeniul meu de activitate sunt eu și tot ce vreau este să găsesc mijloacele potrivite pentru a exprima treaba asta“. Și, inevitabil și uman, încercasem să mă raportez la propria mea atitudine la vârsta ei și la mormanul de dileme, întrebări și dubii care mă stăpâneau. Undeva în adâncul ființei mele, recunosc că aș fi vrut să am pe-atunci suficientă conștiință de sine încât să spun și eu, oricui m-ar fi pus la îndoială, că tot ce mă interesează în viața asta sunt EU. Și – de ce atâtea priviri mirate? – că asta ar trebui să fie de ajuns.

Tavi a intrat în apartamentul prezidențial de la Carlyle, bijuteria Art Deco de pe Madison Avenue din New York, purtând pantaloni gri, botine negre și o cămașă albă, simplă. Și, ca unic accesoriu, acea siguranță de sine fermecătoare care mă fascinase de la episodul Vogue.

Relaxată și jovială, s-a așezat pe canapea într-o poziție care în cărțile de body-language exprimă puterea, dar care sunt sigură că-i venea natural. Și am înțeles cu toții că „she means business“ în momentul în care a apărut rapid și asistenta ei, care i-a îndreptat rapid gulerul la cămașă, după care s-a interesat, rapid și eficient, de câte minute are nevoie fiecare dintre cei zece jurnaliști din încăpere.

Dacă ar fi existat o cameră foto care să surprindă exact momentul fatidic al îndreptării gulerului, probabil pe chipurile jurnaliștilor veniți din toate colțurile lumii s-ar fi putut decripta, la unison, aceeași grimasă de mirare contrariată. În apărarea lui Tavi însă, acea grimasă avea și o justificare: interviurile de dinaintea ei fuseseră cu Shirin Neshat, a cărei sensibilitate și modestie ne emoționaseră pe toți până în adâncul sufletului. Și, după ce o femeie de 58 de ani care a militat toată viața împotriva unui sistem politic opresiv îți mărturisește, cu mâna pe inimă (la propriu) că are zile în care nesiguranțele de sine par insurmontabile, atâta încredere din partea unei puștoaice de 19 ani pare, ei bine da… pare puțin sfidătoare.

Citiți aici interviul realizat în exclusivitate de Forbes România la New York, cu artista iraniană Shirin Neshat.

Aceeași puștoaică de 19 ani mai fusese fotografiată de Annie Leibovitz înainte, pentru un articol în Vanity Fair, așa că propunerea din partea Pirelli a fost una care a onorat-o, dar nu a surprins-o din cale-afară. „În noul concept de feminism, pot înțelege oarecum de ce Pirelli s-a gândit la mine“.

La primul shooting cu Annie, aceasta o fotografiase în grădina casei în care a copilărit, cățărată într-un copac și purtând o rochie roz pe care o cumpărase pentru balul de absolvire. De data aceasta, a vrut s-o fotografieze într-o helancă neagră și o fustă neagră, lungă. „M-am bucurat, pentru că înseamnă că i s-a părut că am devenit mai matură și mai sofisticată“, recunoaște ea. „Cel puțin asta sper“.

Pe măsură ce stau de vorbă cu Tavi, îmi dau seama că siguranța ei de sine extraordinară nu e o mască sau o tactică de branding personal, ci un fel de software instalat „by default“ în mintea ei, de când se știe. De fapt, privind înapoi, îmi mărturisește că nu a avut momente de dubii fundamentale despre cine e și ce vrea să facă. Dar, chiar și cu programul funcționând în background la capacitate maximă, are multe momente de evaluare personală în care își dorește să îmbunătățească lucruri la ea.

Poate nu are dubii, dar are aspirații. Și, la rândul ei, are exemple de persoane care au atins un nivel și mai ridicat de încredere în sine și integritate. „Prietena mea Ella (cântăreața Lorde n. red) este persoana la care mă gândesc de câte ori am senzația că oamenii mă judecă, fiindcă ea e genul de om care se ascultă cu adevărat pe sine“, crede Tavi. „Își respectă cu adevărat opiniile proprii și se consideră pe sine autoritatea supremă în tot ceea ce face în viață“.

Dacă ar fi să aleagă ceva de schimbat la propria persoană, ar vrea să fie mai elocventă în exprimare, să aibă o postură corporală mai bună și să nu mai gândească și regândească de o sută de ori fiecare lucru“. „Sunt multe lucruri pe care nu simt că le stăpânesc pe deplin, dar când îmi vin astfel de gânduri încerc să ies din mintea mea și să revin în momentul prezent“, explică ea.

„Știi, când ești foarte conștient de tine și te gândești mereu cum ești perceput, lași oamenilor impresia că nu ești prezent în discuția cu ei. Pe de altă parte, dacă îi faci să se simtă văzuți și ascultați cu adevărat, îți dai voie să faci niște conexiuni mult mai puternice cu ei“.

Dintre toate femeile puternice alături de care apare în calendar, Tavi și-a dorit cel mai mult s-o cunoască pe cântăreața Patti Smith. Îmi mărturisește, râzând, că în liceu ea și o prietenă au așteptat-o la ușa scenei la finalul unui concert și s-au lăsat cu greu duse, chiar și când gărzile de corp ale sălii le-au somat să plece.

Pentru că nimic nu e întâmplător, chiar dacă nu s-a mai întâlnit cu nicio altă femeie din calendar (shooting-urile fiind stabilite individual), în ziua în care Tavi a venit la ședința ei foto, Patti Smith se afla încă acolo. Avusese sesiunea chiar înaintea ei. „Annie știa că o admir și îi adusese un exemplar din Rookie (revista lui Tavi, realizată pe baza blogului „Style Rookie” n.red) și a fost atât de drăguță, mi-a zis că e deschisă la orice aș putea avea nevoie vreodată pentru proiect“, zâmbește ea, apoi izbucnește în râs. „Dacă ar fi știut că stătea de vorbă cu cineva care aproape fusese dat afară de la un concert de-al ei fiindcă refuza să plece de lângă culise“.

Citiți povestea Calendarului Pirelli 2016: de la magia fotomodelelor la forța femeilor peste 40 de ani.

Tot în acea perioadă rebelă, a liceului, și-a pus pentru prima dată problema feminismului, fiindcă i se părea o atitudine logică și productivă. „Avea sens“, explică ea. Chiar dacă părinții ei nu folosiseră niciodată concret cuvântul cu pricina, existau suficiente femei pe care le admira și cărora asumarea identității de feministe părea le deschisese lumea. „Să ne-nțelegem, nu mă interesează să târâsc pe nimeni afară din închisoarea prejudecăților legate de feminism“, ține ea să precizeze. „Nu am o problemă cu femeile care nu vor să se caracterizeze ca fiind feministe, dar mie mi se potrivește și mă simt bine așa”

Lucrul cel mai remarcabil la noul concept al Calendarului Pirelli, crede ea, este faptul că prezintă femei de toate vârstele și din toate domeniile, dar – chiar dacă feminismul își are în prezent momentul de glorie – Tavi și-ar dori să se dovedească a fi mai mult decât un simplu moment. „Mi-aș dori ca celebrarea conceptului de feminism să nu fie doar un manifest și să se transforme
într-un progres palpabil“.

Datorită opiniilor ei îndrăznețe și mature, dar și a faptului că a debutat de mică în lumea scrisului, i s-au lipit multe etichete precum „ultima speranță pentru girl power“ sau „noul chip al feminismului“, dar le respinge pe toate. „E toxic să așezi oamenii pe asemenea piedestaluri, fiindcă pentru restul lumii asta echivalează cu o ușă închisă“, crede ea. „Practic oamenii înțeleg că, pentru a fi parte din povestea asta cu feminismul, ei trebuie să arate sau să fie ca mine, iar asta e foarte greșit“.

Iphone-ul ei, care se află pe canapea, între noi, are ecranul făcut țăndări. Pe măsură ce vorbim, și în imaginea de deplină siguranță de sine pe care mi-o inspirase încep să apară mici fisuri. Îmi spune că e regina listelor cu lucruri de făcut și că de multe ori devine anxioasă gândindu-se că trebuie să bifeze zilnic fiecare task trecut ele. Scrie în fiecare zi, pentru a-și „păstra în formă anumiți mușchi“, și are teancuri de cartoline pe care notează diferite lucruri. Când găsește un cuvânt pe care nu-l cunoaște, îl caută în dicționar, îl adaugă pe cartolină și apoi îl plasează într-un sertar special. Pe alte cartoline scrie, tot zilnic, câte cinci lucruri pentru care e recunoscătoare la momentul respectiv.

Citiți un interviu în exclusivitate cu o altă protagonistă a Calendarului Pirelli 2016: Agnes Gund, președinte emerit al MOMA.

„Pare ușor penibil, știu, dar chiar mă ajută să păstrez perspectiva asupra lucrurilor care contează“, explică ea. „Mi-a dat o stare de calm, per ansamblu, fiindcă în momentele de stres îmi revin de undeva din străfundurile minții lucrurile pe care le notez acolo: că sunt sănătoasă, că am tot ce-mi trebuie și așa mai departe“. Își mai notează și întâlnirile amuzante pe care le mai are, le „colecționează“ pe toate într-un jurnal, ca sursă de inspirație.

Îmi povestește că, atunci când locuia cu părinții, avea teancuri întregi de reviste și putea să stea toată noaptea trează tăind fotografii și făcând colaje. Acum că locuiește singură nu mai face asta, fiindcă – râde – vrea să aibă un apartament cât de cât curat și oricum n-ar mai avea timpul și răbdarea pentru așa ceva. Compune în schimb moodboard-uri, pentru blog și pentru revista Rookie, și a acceptat faptul că nu are timp chiar pentru toate. „Iau lucrurile așa cum vin și încerc să accept că, fizic, nu pot să fac tot ce mi-aș dori și să văd tot ce aș vrea, niciodată“.

Tavi scrie noaptea, scrie oricând îi vin ideile, dar încearcă în ultima vreme să se disciplineze pentru a se trezi devreme, la răsăritul soarelui. „Când reușesc, am senzația aceea extraordinară de magie, mi se pare că trăiesc ceva unic și irepetabil, fiindcă eu scriu, iar afară e o imagine superbă a zorilor”, explică ea. „După care intervine vocea interioară, care îmi spune că nu-i nimic unic și că aș putea să fac chestia asta zilnic dacă mi-aș organiza mai bine timpul“.

Râde iar, de data asta de ea însăși. Îi place ironia, indiferent de destinatar. În ultima vreme i se pare tot mai greu să scrie în New York (are un apartament în West Village), simte nevoia să evadeze undeva unde e liniște, nu e conexiune la internet și nu contează dacă e zi sau noapte. Și nu, copilul-minune al blogging-ului – care colecționează cartoline cu termeni de dicționar și lucruri pentru care e recunoscătoare și care face kilometri de „to do lists“ – nu are în jurnalul ei strategii pe termen lung. Doar pentru fiecare zi și fiecare săptămână în parte. „Ce o să fac peste cinci ani? Habar nu am“, zâmbește ea. „Wow… 5 ani? Viața e atât de imprevizibilă. Poți să mori chiar mâine…“.

Foto: Annie Leibovitz (Calendarul Pirelli 2016)

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii