Cautare




, Contributor

Sandra Gătejeanu Gheorghe este lectorul școlii Ecolage și directorul de protocol al Casei Regale a României din anul 2008.

Lifestyle |
|

Bunele maniere, investiţie sigură

DSC_0682
Sandra Gătejeanu-Gheorghe este, în prezent, Directorul de Protocol al Casei Regale din România. A început prin a fi absolventă a Facultății de Drept și a celei de Științe Politice, oscilând între o carieră în diplomație și o carieră de magistrat, însă destinul a ales pentru ea.

După mai multe testări cu privire la funcția de Director de Protocol al Casei Regale, a obținut postul de expert guvernamental în cadrul Biroului Reprezentatului Special al Guvernului. Însă, cel mai important moment care i-a deschis porțile către această carieră pe care o urmează, a fost interviul cu Principele Radu, care a fost un adevărat succes. După doar două săpămâni de la interviu, Sandra și-a început activitatea direct în comitetul extins de organizarea a Nunții de Diamant a Majestăților Lor Regele Mihai și Regina Ana.

Job-ul Sandrei presupune o multitudine de activități și nicio zi nu seamănă cu cealaltă. Directorul Protocolului coordonează vizitele oficiale ale Familiei Regale a României în străinătate, dar și Călătoriile Regale realizate în România de membrii Familiilor Regale străine, la invitația Principesei Moștenitoare și a Principelui Radu, păstrează legătura cu Casele Regale Europene și ale lumii, organizează prezența membrilor Familiei Regale Române la evenimentele publice din țară, se ocupă de legătura cu misiunile diplomatice acreditate la București, dar și cu misiunile României din străinătate, organizează evenimentele Familiei Regale, fie că este vorba despre Jubilee sau Seri ale Palatului Elisabeta, Dineuri, Ceremonii de Decorări.

De asemenea, Sandra face parte și din Asociația Română de Protocol unde, împreună cu colegii săi, încearcă să răspândească informațiile pe care le deține cu privire la normele de protocol și ceremonial.

DSC_0748

Care au fost așteptările pe care ți le setasei înainte de a deveni mamă, versus realitatea de după?

Atat la prima cât și la cea de-a doua sarcină am lucrat până foarte aproape de momentul nașterii, astfel încât nu am avut foarte mult timp sa îmi setez așteptări. Eram totuși conștientă de faptul că viața ni se va schimba foarte mult și îmi propusesem să fiu o mamă relaxată.

Ai călătorit împreună cu copiii în afara granițelor de când erau foarte mici sau crezi într-o vârstă minimă pentru asemenea aventuri? Care este motivul alegerii, oricare ar fi ea?

Pentru că Albert s-a născut spre final de iarnă (februarie) prima călătorie în țară a fost la trei luni, după ce ne-am acomodat cu el și după ce vremea s-a mai încălzit. Prima călătorie în afara granițelor a fost la șase luni. În cazul lui Zeno prima călătorie, care a fost și externă a avut loc la o lună, deci nu cred că există o vârstă minimă pentru astfel de aventuri. Am călătorit foarte mult cu Albert cu mașina tocmai pentru că ne-am dorit să îl obișnuim și așa vom face și cu mezinul familiei. Cred că este foarte important pentru formarea copiilor să călătorească . Chiar dacă sunt foarte mici, sunt convinsă că orice nouă experiență de acest gen joacă un rol important în dezvoltarea lor. Bineînțeles că în aceste vacanțe, în care am mers fără bunici sau ajutoare, programul adulților este dictat de cel al copilor. Acesta este și unul dintre motivele pentru care mergem și singuri într-o vacanță pe an.

Oamenilor le place să dea sfaturi atunci când te pregătești să ai un copil. Care este sfatul legat de creșterea copiilor care s-a dovedit a fi greșit sau neadevărat, pe care realitatea ți l-a infirmat cel mai pregnant?

Sfaturi primești în fiecare zi atât de la apropiați cât și de la străini, în parc, de exemplu. Încerc să le filtrez și să iau ce este bun din orice sugestie dar, cred că fiecare copil este unic și părinții știu ce este mai bine pentru el.

Cred că cele mai neadevărate sfaturi  ar fi că este foarte dificil să călătorești cu copii, că trebuie să poarte căciulă sau să fie înfofoliți dacă afară e puțin mai răcoare sau bate vântul sau că dacă ești uneori forțat de împrejurări să îi dai biberonul nu va mai accepta niciodată laptele matern.

Care este cea mai importantă lecție de viață pe care ai învățat-o de când ești mamă?

Cea mai importantă lecție de viață pe care am învățat-o este că nu ai nevoie de multe lucruri ca să fii cu adevărat fericit. Bucuria cu care un copil descoperă ceva nou, fericirea cu care te așteaptă acasă după o zi dificilă la birou și poate chiar o noapte nedormită m-au învățat că familia este cel mai important lucru și singurul care contează cu adevărat.

Cum intenționezi să gestionezi relația copiilor cu tehnologia și să menții un echilibru între atracția inevitabilă a celor mici pentru tabletă, jocuri și activități online și nevoia de a trăi în lumea reală, offline?

Cred că echilibrul este soluția și în această privință. Albert (doi ani și jumătate) nu folosește de exemplu telefonul mobil sau tableta pentru jocuri sau activități online însă îi permitem să urmărească scurte filmulețe sau cântecele educative, adaptate vârstei lui și alese de noi. Atâta timp cât există limite și accesul copiilor este controlat consider că și activitățile online ar trebui permise. Știu că sunt și părinți care interzic total accesul la tehnologie, însă noi considerăm că și aceasta a devenit parte integrantă a realității zilelor noastre. Bineînțeles că activitățile desfășurate cu copiii sunt, în majoritate, orientate spre lumea reală, spre dezvoltarea creativității, a independenței esențiale în formarea lor ca viitori adulți.

Care este, după părerea ta, cel mai greu lucru de explicat unui copil, în zilele noastre?

Cred ca este dificil sa explici foarte multe lucruri unui copil plecand de la de ce nu are voie sa faca anumite lucruri sau de ce esti obosit cand te intorci de la birou si pana la care este motivul pentru care mor oameni nevinovati in atentate teroriste sau in razboaie sangeroase,

Cu ce ți-ai dori să rămâna copiii tăi din ceea ce vor învăța la școală? Care crezi că sunt cele mai importante lucruri de însușit pentru viață, în zilele noastre?

Cred ca este foarte important ca școala, alaturi de familie, sa ajute la formarea copiilor. Ei ar trebui sa dobandeasca in scoala o bază pe care mai apoi sa cladeasca, piatră cu piatră, pana ajung la cariera pe care si-o doresc. Scoala ar trebui sa ii invete sa gandeasca liber, sa isi dezvolte imaginatia, sa isi asume responsabilitatea, sa fie toleranti, sa ii ajute să-și descopere pasiunile și atuurile. Evident că de foarte multe ori părinții trebuie sa joace acest rol pentru că sistemul educațional romanesc nu este printre cele mai performante, mai ales in ultimii ani.

Cum se împacă viața de la Palat cu cea de mamă?

Viața personală și cea profesională se împacă foarte bine. Evident este dificil pentru că job-ul meu presupune multe ore în afara programului, călătorii în țară și în afara țării, devotament și dăruire însă îmi place foarte mult ceea ce fac și cred că aceasta este cheia. După ce l-am născut pe Albert m-am întors foarte repede la birou – la aproape trei luni – însă m-am bucurat de ajutorul necondiționat al mamei mele care a rămas acasă cu el, întrerupându-și cariera medicală dar și de ajutorul soțului meu cu care îmi împart responsabilitățile.

Am privilegiul să lucrez în slujba Familiei Regale de mai bine de opt ani și probabil că acesta este și unul dintre motivele pentru care am avut parte de înțelegere și la Palat. Pot doar să spun că încercăm să fim cât mai organizați, să ne eficientizăm activitățile și să petrecem cât mai mult timp de caltate împreună.

Care a fost motivația ta personală în a pune bazele Ecolage, prima școală de bune maniere din România?

Cred că este foarte important să punem accentul pe formarea noilor generații. Putem crește gradul de cunoaștere al normelor de etichetă și bune maniere doar prin organizarea unor cursuri pe această temă, însoțite de materiale în presa scrisă și în televiziune. Este importantă informarea corectă și respectul pe care trebuie să ni-l purtăm unii altora.

Din punctul meu de vedere totul pleacă de la educație. Și, dacă în anumite cazuri, cei șapte ani de acasă nu sunt suficienți pentru a forma copiii, ar trebui ca în școală să existe cursuri speciale. Vorbind cu omologi din alte țări europene am constatat că programa școlară din Spania, Franța sau Italia cuprinde astfel de cursuri de inițiere pentru cei mici.

Din păcate, în instituțiile din România nu se acordă o importanță foarte mare acestui domeniu extrem de important atât pentru mediul public cât și pentru cel privat. Atât în calitatea mea de lector al Institutului Diplomatic Român dar și de membră a Asociației Române de Protocol îmi doresc să răspândesc cunoștințele privind normele de protocol și ceremonial.

Ce așteptări ai de la acest nou proiect?

Sper ca în urma acestui proiect cât mai mulți copii să își dezvolte abilitățile sociale într-un mod elegant, să dobândească încredere în sine, să știe cum trebuie să procedeze în diverse situații.

Unde te vezi peste 5 ani și unde vezi acest proiect peste 5 ani?

Sunt convinsă că proiectul se va dezvolta frumos pentru că, de fiecare dată când am avut ocazia sa discut cu oameni despre acest domeniu, am observat interes. Îmi doresc tot mai multe persoane să conștientizeze importanța bunelor maniere atât în viața privată, dar și in viața profesională și în business. Bunele maniere sunt create pentru a aduce oamenii împreuna, nu pentru a-i dezbina. Dacă prin acest proiect voi reuși să aduc un plus de valoare în educația generațiilor viitoare, eu mă declar fericită.

Pe plan personal, mă văd alături de cei doi copii, investind în educația și creșterea lor și mai ales, alături de soțul meu, ajutându-i să facă primele alegeri ințelepte în viață.

DSC_0647

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii