Cautare




, Contributor

Strategic - Creative Planner la Friends/TBWA

Opinii |
|

Bună ziua, vă invităm la pitch!

Alexandru Pomana
Pitch-ul este un concurs. Se întâlnesc clientul, numit așa din perspectiva agenției de publicitate, cu agenția. Clientul pune produsul sau serviciul pe masă, iar agenția își dă cu părerea. Mai multe agenții, mai multe păreri. La final, cel mai bun câștigă. Deși pare simplu, pitch-urile sunt mai complicate de atât.

Pitch-uri rele.

Cele de final de contract, dar în care clientul este foarte OK cu agenția cu care lucrează. Dar, conform regulilor de afară, trebuie să facă pitch. Nu vorbim de situația în care există și o nemulțumire a clientului și o dorință reală de a vedea pe masă o nouă serie de propuneri.

Dacă ești foarte mulțumit cu agenția, nu chema multe agenții în pitch. Ești un client mare și trebuie să faci pitch? Cheamă agenția de care ești mulțumit și încă maxim două cu care mai poți lucra pe diverse proiecte. Și cu care chiar ți-ar plăcea să lucrezi, să vă cunoașteți, și care pot reprezenta oricând o opțiune atunci când nu vei mai fi mulțumit.

Pitch-ul pistă greșită. Clientul vrea un flash-mob cu 500 de oameni în mall, că așa a văzut pe interneți, dar banii sunt de-ajuns pentru o echipă de promoteri. Pe stradă, în Berceni. Și doar part-time.

Pitch-ul făcut că habar nu am ce să fac. Și habar nu am dacă vreau să lucrez cu cineva. Dar dacă cineva mă va impresiona, îmi va lua banii. Și eu am mulți bani. Și o să le dau. Adică mă conving pe mine că nu fac o mojicie, ci că este foarte probabil să lucrez cu cineva. Dacă mă va impresiona cineva. Deși eu habar n-am ce vreau. Sau cine sunt. Deci o să fiu foarte greu de impresionat.

Pitch-ul făcut să fure cineva idei. Există așa ceva. Cred că sunt foarte rare, dar există. Aceștia sunt clienții care nu ar trebui să existe. Și mă opresc aici.

Pitch-urile bune.

Pitch-ul de client mare, cu oameni deștepți la marketing. OK, cu limitări de rețea și poate fără îndrăzneala pe care ne-am dori-o și noi, dar sunt sigur că în multe cazuri și ei, clienții. Astea sunt pitch-urile care îți dau emoție și te mobilizează maxim. Minunate!

Pitch-ul cu un client mediu ca mărime, dar cu oameni care știu ce vor. Nu ai încărcătura de la pitch-ul anterior, dar ai senzația că poți și că ar trebui să il iei.

Pitch-ul cu clientul mai mic, dar bine intenționat.  Aici nu l-aș condamna pe cel din fața mea că nu are toate referințele pe care le am eu din publicitate. Că nici el nu cred că mă judecă pentru că nu știu genul de mere pe care îl importă. Dar văd că învățăm reciproc unul de la altul, că vorbim aceeasi limbă și am senzația că pot ajuta cu adevărat. Și mai beau și suc de mere de la el dup-aia.

Ce reguli mi-am impus atunci când merg într-un pitch

Victoriile la pitch ar trebui sărbătorite mult mai cu fast decât premiile la festivaluri. Practic, când iei un pitch serios, ar trebui sa bei Moet. Dacă iei un premiu, oricât de mare, e de băut Robby Bubble, șampania pentru copii. Nu sunt hater de festivaluri, din contră, dar cred că este important să avem valorile la locul lor.

Nu cer socoteală clientului care a ales altă agenție. Dacă tot procesul a fost corect, nu îl condamn in niciun fel la final. Este dreptul lui. Încerc să înțeleg niște lucruri, că poate mă ajută data viitoare, dar nu îl pun la zid. Poate că au venit alții cu o idee mai bună, poate că am fost eu pe lângă ce își dorea el. Sau pe aproape, dar nu atât de aproape.

Dacă aș fi client aș invita intre 3 si maxim 5 agenții.  Și înainte aș face un research. Mic. Ce oameni are, ce clienți, ce campanii, ce păreri au oamenii lor în diverse contexte.

Eu, la rândul meu, înainte de a mă vedea cu un potențial client, caut lucruri despre el. Este o perioadă în care, elegant spus, ne adulmecăm reciproc. Și interneții ne ajută să facem asta. Uneori ajută chiar mai mult ca întâlnirea de briefing unde cu toții ne luăm zâmbetul după noi.

Discuțiile dintr-un pitch nu cred că ar trebui să ajungă publice. Adică, dacă aș avea o întâlnire cu cineva căruia îi cad pantalonii la întâlnire, asta nu trebuie să apară pe facebook-ul meu din ziua respectivă, chiar dacă nu voi mai lucra cu omul acela. Odată intrat într-un pitch, intri într-o relație cu oamenii respectivi, asemănătoare pe undeva, puțin, cu relația cu un client.

Există și excepții, cum ar fi pitch-ul anului 2015, cu 95 de agenții invitate,  unde situația specială a cerut o reacție specială.  Ce s-a întâmplat în sala aia nu era sănătos să rămână în acea sală. Nici pentru agenții, și, culmea, cred că nici pentru client.

CONCLUZIE: cred că de partea noastră, a publicitarilor, vom avea greșelile noastre și vor exista pitchcotari – termenul nu este al meu – care se vor avânta în orice. De partea cealaltă, a clienților, vor fi uneori și oameni care vor avea o mentalitate greșită. Dar, una peste alta, și noi, și ei, vrem să vindem produsul la raft. Și să ne și placă ce facem.

Nimeni, dar absolut nimeni, nu își dorește să facă ceva nasol care să nu vândă nimic. Așa că, dacă am vorbi mai ca oamenii, cred că ne-am înțelege mai bine. Ca să fie bine.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii