Cautare




, Contributor

Opinie |
|

Bumerang

Nu mi-a fost niciodată teamă că dăruiesc prea mult din ceea ce am: gânduri, sentimente, avuție etc. Nu am contabilizat ce și cât am dat. Am considerat mereu că generozitatea se măsoară mai ales în fapte, nu în bunuri, și că existăm vremelnic prin ceea ce luăm din jur, dar vom trăi mereu prin ceea ce dăruim.
Otilia Facebook

Am citit undeva că marile acte de generozitate și ajutor sunt vitale în această lume, dar la fel sunt și gesturile mici, de atenție, grijă, care fac bine sufletului. Cam după aceste considerente m-am ghidat de-a lungul timpului. „Pentru a atinge fericirea, uită de ea”, spunea unul dintre profesorii mei. Să ne concentrăm, în schimb, pe activități și relații de valoare, apoi, cu puțin noroc, acest gen de investiții, în care dăruim din preaplinul minții și inimii noastre, poate aduce fericirea aşa… ca produs secundar.

Poate vi se pare utopie sau chiar este, însă am mers mereu pe principiul că dacă pariezi pe ce este mai bun în oameni, vei scoate la lumină chiar ce e mai bun în ei. Mă interesează foarte mult ce conferă semnificație vieții oamenilor. Am observat că sunt trei aspecte care îi marketează: relațiile afective, valorile și convingerile și efectul nostru asupra lumii, gândindu-mă aici la contextul profesional. Îmi place să cred că sunt mulți ca mine, care așa văd ordinea lucrurilor, într-un mod nu atât optimist excesiv, ci mai ales realist, punând în practică deziderate similare. Este o iluzie să credem că am fi fericiți în izolare. Avem nevoie de alții și alții au nevoie de noi, să acționăm împreună pe baza unor valori comune. Să ne bucurăm unii de alții, de împliniri, realizări, experiențe. Să milităm pentru generozitate inclusiv când oameni din jurul nostru au parte de împliniri personale sau profesionale. Sau mai ales atunci, pentru că „ajunge cel mai sus cel care îl ajută pe altul să urce”.

Mare mi-a fost bucuria când unul dintre prietenii mei, și coleg de altfel, a reușit să câștige un premiu important. Nu definit mai ales prin câștig financiar, deși nici acesta nu e de neglijat, cât mai ales printr-o recunoaștere publică a talentului și ingeniozității lui. Mare mi-a fost însă și tristețea când am observat că puțini dintre cei care îl cunoșteau efectiv chiar au simțit bucurie pentru realizarea unui om apropiat, de manifestări de exuberanță nici nu s-a pus vorba. Și m-am gândit atunci că nu era prima dată când vedeam reacții de acest tip. Cum oamenii nu știu să maximizeze o bucurie, chiar dacă nu le aparține direct, și nu găsesc în asta o resursă prin care să împrumute starea de bine, deși învățarea prin cooperare este mult mai eficientă decât cea prin concurență. Cercetările arată că valorile și atitudinile au semnificație nu doar în relațiile interpersonale, ci și la nivel social și pot contribui la un bine comun. Cine dorește să fie înțelept să imite lemnul de santal care parfumează securea care-l răpune, spune un proverb indian, dar de asta personal nu mi-a fost teamă niciodată.

Există o problemă cu ideea că ar trebui să ne diminuăm așteptările pentru a ne fi mai bine. De ce? Conceptual, s-ar putea să aibă sens, însă dacă e testată efectiv această teorie, ea nu rezistă pe interval lung de timp. Contează foarte mult cum interpretăm evenimentele cu care ne confruntăm pentru a avea o stare de spirit bună. Cu cât aștepți mai mult, cu atât obții mai mult. Mai apoi, am mai remarcat, de-a lungul experienței mele personale și profesionale, că atunci când modificăm, în mod artificial, așteptările oamenilor, crescându-le, aceștia chiar se descurcă mai bine. Oamenii care au fost făcuți să creadă că vor reuși în ceea ce și-au propus au fost mult mai dispuși să învețe din propriile greșeli și chiar s-au autodepășit în realizări. Am observat că stabilirea unor așteptări subiective, indiferent de mărimea lor, are consecințe obiective asupra stării de bine. Mai e, apoi, plăcerea anticipării asociate speranței că se va întâmpla ceva bun dintr-o faptă sau o acțiune. Speranța în sine nu e musai salvatoare, dar este o condiție preliminară pentru acțiune și, implicit, fericire. Nu înlocuitoare. Trăiesc și cu speranța că toți cei care nu înțeleg că și bucuria celui de lângă tine poate fi o bucurie de sine și că ea poate fi o variantă bună de înțelegere a unui stil de viață sănătos și a unei armonii cu propriul suflet. Bucuria izvorăște din interiorul ființei tale și noi o alegem să ne fie tovarăș de drum.

Sesizează privilegiul de a te bucura de lucrurile simple, de oamenii de lângă tine, fiind conștient că viața se întinde pe mai multe planuri, merită să trăiești în prezent cu optimism și să privești spre viitor cu speranță. Avem nevoie de bucurie așa cum avem nevoie de aer. Continuă să bați la ușă și bucuria dinăuntru, așa cum spune poetul, va deschide până la urmă o fereastră pentru a vedea cine o caută. Bucuria este și un atribut al dragostei.
Nu poate fi simțită dacă nu există dragoste. Cu cât dăruiești mai multă dragoste, cu atât ai parte de mai multă bucurie. Profită de veselia celui din jur și încarcă-te, pentru că bucuria împărtășită este o dublă bucurie și pentru tine, și pentru cel de alături.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii