Cautare




, Contributor

Critic și istoric de artă, expert atestat al Ministerului Culturii, consultant al Casei Majestății Sale Regelui Mihai I.

ForbesLife |
|

Bughi mambo rag

Astăzi scriu despre lucruri simple, aleatorii, prinse în mintea mea așa cum sunt ţinuţi fluturii în borcan. Este straniu să scrii din temniţa gândului. Cuvântul este un arhanghel puternic, iar odată eliberat în faptă este capabil să curme dorinţe, să aline dureri, să mărească bucuria sau să te pună pe gânduri. S-a întâmplat vreodată să înţeleagă cineva fiecare minut, fără a pierde niciunul? Nu! Poate doar sfinţii sau poeţii!
Adrian Buga_contributors

Doi bătrâni se minunau în faţa Cimitirul Evreiesc: „Ia uite, ce frumos e la ăștia, au gard mare, și porţi, și e curat, nu ca la noi! …dar citatul de unde este? A, da, e din Goethe: Wär nicht das Auge sonnenhaft, die Sonne könnt es nie erblicken. Läg nicht in uns des Gottes eigne Kraft, wie könnt uns Göttliches entzücken?…“

Gândul mă îndeamnă să scriu despre ceasuri, despre tradiţii, despre regi și despre lecuire… Oare de ce?

Arta pentru mine, referindu-mă și la titlul ales din Jurnalul Fericirii, este încercarea dureroasă de a rezista prin cultură.

Rezist. Scriu despre timp și despre timpurile în care trăiesc. Scriu despre risipă, despre cete de orbi, despre stresul secundelor preţioase și despre ani abandonaţi cu lejeritate!

De ceva vreme mă fascinează ceasul pe care-l port. Îl ţineam la păstrare. Nu știu ce m-a făcut să-l întorc și să pornesc timpul. L-am primit de la bunicul soţiei, un Schafhausen de oţel, cal. 84, 1940. Are un tic-tac vechi, atemporal. Nu vă imaginaţi cum mă scoate din ceaţa ignoranţei molipsitoare când îl apropii de ureche. Devin mut când îl aud, ţăcăne secundele doar înainte, rece, sigur, înfricoșător, călcându-ţi pe inimă la fiecare pas/secundă. Timpul lui acţionează împotriva libertăţii prost înţelese. Dacă aud secunda ceasului cum trece, parcă nu-mi îngădui să mă mai mir cât de frumoase sunt cimitirele.

Tac aproape tot timpul. Iar când uit de timp, vorbesc! Tic-tacul meu constant: când tăcut, când vorbăreţ, adesea tăcut din prea-plin lăuntric, vorbăreţ din vanitate… Bună dovadă de mărinimie, cuvintele de la Ioan 3, 34: „Căci Dumnezeu nu dă duhul cu măsură“…

Cum m-am lecuit de ceasul visurilor mele!

Adio, lume! Adio, ceasul visurilor mele! De ce? Păi, cum obţii totul, fără să meriţi, în societatea în care trăim!? Cum să sari gardul hoţește în grădina raiului? De ce poţi să cumperi, într-o clipă, fără să-ţi pese, ceva ce pentru unii este simbolul unei vieţi încununate de succes!?

Ce ciudat este să vezi la mâna unui om bogat ceasul pe care ţi l-ai dorit toată viaţa ta! Ceasul despre care știi cum funcţionează, știi cum a fost lucrat, ai văzut modelul în toate cataloagele. Am aflat că omul nu știa nimic despre ceas, doar că este unul dintre cele mai bune modele și, cum nu prea avea chef să dea „o căruţă de bani“ pe el, l-a „comandat“ unui „prieten bazat“ din Italia. Acel obiect, în cazul meu, m-a făcut să înţeleg multe despre societatea noastră și nu îmi mai doresc nimic. Acel ceas și-a pierdut însemnătatea! Așteptarea, meritul, împlinirea, toate făceau din acest obiect o năzuinţă, dar nu mai contează. M-am lecuit!

Citește și Viața – mod de întrebuinţare! 

Ceasul poate fi doar un accesoriu de lux, dar poate fi și un simbol al unui eveniment major din viaţa ta. El nu spune doar că ești bogat, are și o însemnătate aparte: că ai terminat doctoratul corect, cu trudă, cum a fost cazul lui Gheorghe Grigore Cantacuzino − un Jaeger-LeCoultre de buzunar, cu efigia familiei pe capac și dictonul latin: Quae nocent docent!; că aniversezi un număr însemnat de ani în serviciul patriei − ceasurile oferite de Regele Carol I militarilor sau angajaţilor valoroşi; că a venit vremea pensionării, iar colegii îţi dăruiesc ceasul mult visat în semn de preţuire; că te logodești sau aniversezi un număr însemnat de ani de căsătorie sau, pur și simplu, ţii la tradiţie −  MS Regele Mihai și ceasul Său Patek Philippe Ref.1518.

Ceasul Regelui Mihai!

Nu-mi doresc lucruri materiale, arta m-a învăţat să mă bucur de viaţă diferit. A înţelege Arta înseamnă să fii liber, liber de închisoarea luxului și a facilului. Acum, stârnit de timpul care trece, de societatea prezentului care nu mai trece, mă gândesc foarte mult la ceasul MS Regelui Mihai I. Oare cum se simte timpul prin ceasul Său? Este diferit? Eritis sicut Dei! Timpul celor vremelnici execută, pedepsește, ne pedepsește! Timpul Regelui abia începe!

Ce bucurie copilărească mă cuprinde când mă gândesc la ce spunea un politician, privind spre ceasul lui: Ce mă enervează că regele are cel mai scump ceas din România!… îi spune Marcellus lui Demetrios.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii