Sănătatea nu poate fi susţinută cu ajutorul unor sfaturi adaptate în variantă copy-paste, educaţia în nutriţie nu poate fi împrumutată din meniurile colegei de birou, creșterea și dezvoltarea copiilor nu pot fi susţinute cu alimente prăjite, bogate în grăsimi, zahăr.
Această lipsă de timp subliniată în relaţia cu alimentele, această abordare superficială asupra meselor principale din zi, dependenţele alimentare conturează imaginea unei persoane care nu se preţuiește pe sine, care nu se iubește pe sine, care alimentează un sentiment de autodistrugere. Fugim de noi, de responsabilitatea de a trăi în bucurie, de asumarea sănătăţii în fiecare zi, dar ne expunem la riscuri majore, la o îndepărtare de noi înșine.
Această fugă nu ne permite să fim atenţi la noi, să simţim ceea ce ni se potrivește sau nu, ceea ce poate fi compatibil cu structura noastră celulară, să identificăm ce simptome apar ca urmare a consumului de anumite alimente, să vedem ce ne place sau nu. Fugim uneori într-un centru de detox, cu speranţa că zilele petrecute într-un chin mascat de un răsfăţ vor șterge cu buretele dezechilibrele de peste an. Aceasta este o abordare greșită și distructivă, dacă nu există o constantă, o cursivitate în tot ceea ce facem.
Meniul zilei la cantină/catering/restaurant ne limitează alegerile, ne sunt impuse anumite alimente, asocieri de alimente, dar din lipsă de timp nu avem cum, unde, când să căutăm varietatea, calitatea, gustul, textura. Dar de ce nu avem timp? Talentul, creativitatea, imaginaţia pot fi dezvoltate jucându-ne cu alimente diferite în bucătăria proprie, personalizarea fiecărui fel de mâncare fiind o dovadă de implicare în viaţa proprie.
A găti ceea ce ne place presupune o dovadă de RESPECT faţă de propriul organism.
În mod frecvent, aud următoarele afirmaţii:
„nu am timp să gătesc”
„nu îmi place să gătesc, mi se pare pierdere de timp”
„decât să gătesc, mai bine mă plimb sau citesc o carte”
„vreau să slăbesc, dar nu voi găti niciodată”
„mănânc seara tot ce găsesc în frigider”
„mănânc ce a rămas din mâncarea copiilor”
„am multe întâlniri la birou și nu am timp să mănânc, am programul foarte încărcat”
„am fost la o întâlnire importantă și trebuia să mănânc, nu puteam spune că sunt la dietă”
„am fost supărat(-ă)/obosit(-ă)/stresat(ă) și am vrut să mănânc ceva bun”
„vreau să slăbesc/să mănânc sănătos, dar soţul/soţia/colegul/colega/prietena/prietenul… a venit acasă/la birou cu prăjituri și nu m-am putut abţine”
„am avut ziua de naștere a lui X și nu am putut refuza prăjiturile, căci se supăra…”
„simţeam că nu am energie și am mâncat imediat ceva dulce să îmi revin…”
Toate acestea, și nu numai, sunt scuze jenante, care vă duc ușor pe un drum al poftelor, dependenţelor, dezinteresului faţă de propria sănătate, exceselor alimentare. Căutăm, de fapt, o umbrelă sub care să ascundem fuga de sine. Singura persoană responsabilă de starea de sănătate suntem fiecare dintre noi. Singura persoană care duce mâncarea la gură suntem noi înșine.
Frigiderul, sertarele ce depozitează alimentele cu gust bun, dar nu neapărat hrănitoare și alte locuri de depozitat pot fi gestionate astfel încât să nu mai existe tentaţii, să nu ne expunem unui factor de risc dacă nu putem deţine controlul.
Sănătatea se construiește pas cu pas, dar se poate pierde foarte ușor. Evitaţi perceperea unui program de alimentaţie personalizat ca fiind o dietă, căci astfel așteptaţi tot timpul să aveţi excepţii permise, să încălcaţi reguli, dar dacă alimentaţia este o componentă importantă a stilului de viaţă, atunci va fi percepută cu maximă relaxare, cu bucurie și încredere.
Echilibrul minte – trup – suflet se realizează printr-o implicare totală, nu superficială, iar alimentele folosite cu rol de recompensă sau de anestezie a emoţiilor negative reușesc să distrugă una dintre cele trei componente, generându-se astfel haosul, stresul metabolic.
Vă invit să fiţi pentru o zi spectatorul vieţii voastre, să vă asumaţi acest rol ce presupune și o latură critică, dar una constructivă. Această fugă către nicăieri este startul dezechilibrelor, dependenţelor, lipsei de autenticitate, perfecţionismului, care ne îndepărtează de noi înșine.
număraţi câţi pași faceţi într-o oră mergând, alergând și gândiţi-vă la final de zi câţi pași aţi făcut către sufletul vostru;
analizaţi în comportamentul alimentar monotonia și/sau varietatea;
observaţi cum mâncaţi, cu cine preferaţi să mâncaţi, dacă mâncarea este o componentă externă a telefonului, laptopului;
evaluaţi aportul zilnic de apă plată;
monitorizaţi simptomatologia în relaţia cu fiecare aliment/categorie de alimente.
Redescoperiţi bucuria de a trăi frumos, de a fi autentici, de a îndepărta rușinea, frica, neputinţa și de a vă împrieteni cu curajul, respectul, compasiunea, iubirea de sine.
