„Îmi vin vești de la Paris că ai cumpărat două brățări cu 250.000 de livre, lucru care ți-a dezechilibrat bugetul”, îi scrie, în septembrie 1776, Împărăteasa Maria Tereza a Austriei fiicei ei, regina Maria Antoaneta a Franței.
Ținută la curent despre activitatea fiicei ei de ambasadorul Austriei în Franța, contele Mercy-Argenteau, Maria Tereza (1717–1780) o admonesta adesea pe Maria Antoaneta pentru sumele exorbitante pe care le cheltuia pe bijuterii.
Cele două brățări au fost vândute în cadrul unei licitații organizate la Geneva de casa Christie’s, cu 8,18 milioane de dolari, de aproape două ori estimarea maximă inițială. 20% din această sumă este comisionul casei de licitații. Cumpărătorul a licitat prin telefon și a dorit să rămână anonim.
Deși primise cadou de nuntă o mulțime de bijuterii, atât de la Împărăteasa Maria Tereza cât și de la socrul ei, regele Ludovic al XV-lea al Franței, pentru Maria Antoaneta noțiunea de „suficient” nu era compatibilă cu bijuteriile.
Scrisoarea împărătesei vine după două achiziții importante făcute de fiica sa: prima a fost o pereche de cercei cu diamante, lucrată de Charles Auguste Boehmer, un bijutier german care se mutase recent la Paris. Prețul cerut inițial a fost de 500.000 de livre, dar regina a spus că poate înlocui diamantele cu două nestemate din colecția ei, astfel că suma finală agreată a fost de 348.000 de livre. Regina a achitat 48.000 de livre și a spus că va plăti diferența din economiile ei, „în următorii trei sau patru ani”.
Câteva luni mai târziu, regina n-a putut rezista unei perechi de brățări cu diamante – cea care tocmai a fost vândută la licitație. Contele Mercy-Argenteau îi scrie îngrijorat Mariei Tereza că fiica ei a vândut foarte ieftin câteva dintre diamantele din colecția personală pentru a da avansul pentru brățări.
Preocuparea ambasadorului și a împărătesei s-a dovedit cât se poate de întemeiată: datoria de 300.000 de livre făcută de Maria Antoaneta a fost preluată de soțul ei, regele Ludovic al XVI-lea, căruia îi plăcea să-și țină finanțele în perfectă ordine – registrele sale contabile se află la Arhivele Naționale din Paris.
Lui Ludovic i-au trebuit șase ani pentru a stinge datoria făcută de soția sa pentru brățări.
În portretul pe care i l-a făcut în 1785 pictorul Adolf Ulrich Wertmüller, Maria Antoaneta își ține copii de mână și poartă brățările făcute de Boehmer.
Ambasador al Austriei în Franța din 1770 până în 1790, contele Mercy-Argenteau își luase sarcina de a fi protectorul tinerei regine, pe care a înconjurat-o cu o afecțiune paternă.
În 1791, aflat la Bruxelles după izbucnirea Revoluției Franceze, contele a primit o scrisoare de la Maria Antoaneta, prizonieră în Palatul Tuileries. Aceasta îl anunța că un cufăr din lemn îi va fi încredințat spre păstrare. Cufărul a ajuns două luni mai târziu, iar Mercy-Argenteau l-a ascuns fără să-l deschidă.
Pe 16 octombrie 1793, Maria Antoaneta a fost ghilotinată. Împăratul Francisc al II-lea al Austriei a cerut deschiderea cufărului și inventarierea conținutului înainte de a fi trimis la curtea de la Viena.
Pentru Mercy-Argenteau trebuie că a fost un moment emoționant: ambalate cu grijă în pânze de catifea, cele mai prețioase posesiuni ale defunctei regine a Franței se aflau acolo.
Deasupra era „inventarul” – lista detaliată a diamantelor, perlelor și a celorlalte pietre prețioase. Semnat ulterior de contele Mercy-Argenteau, arhiducele Charles al Austriei și baronul de Mueller, inventarul este păstrat în Arhivele Naționale ale Austriei. La poziția a șasea din listă este descrisă perechea de brățări vândute la începutul acestei săptămâni de Christie’s.
Conținutul cufărului a fost trimis apoi la Trezoreria Imperială din Viena, unde a fost păstrat pentru fiica Mariei Antoaneta, Madame Royale, ducesă de Angoulême (1778–1851). Aceasta a intrat în posesia bijuteriilor după ce a ajuns la rândul ei în Austria, în ianuarie 1796.
Foto Profimediaimages.ro
