FacebookTwitterLinkedIn

Liviu Voinea a declarat că principalele riscuri la adresa stabilităţii financiare a României s-au diminuat atât ca număr, cât şi ca intensitate, în prezent, față de momentul când BNR a prezentat anteriorul „Raport asupra stabilității financiare”, respectiv în aprilie 2016.

Stabilitatea financiară s-a menținut robustă, iar riscurile s-au diminuat”, a precizat Voinea.

Principalul risc al stabilității financiare îl reprezintă deteriorarea încrederii investitorilor în economiile emergente, generat de incertitudinile privind creșterea economică la nivel global, starea sistemului financiar internațional și accentuarea tensiunilor geopolitice, precum și a evoluțiilor modeste ale principalelor țări emergente (China, Brazilia, Rusia).

Este în ușoară creștere din cauza evoluțiilor pe plan internațional. Acest risc, care se poate materializa printr-o ieșire de capital din piețele emergente, este ponderat în România de o situație stabilă. Astfel, nevoia de finanțare externă a României este gestionabilă, riscul de finanțare este redus, costurile de finanțare sunt reduse, riscul de contagiune este redus. Cu toate acestea, o schimbare a percepției invesitorilor față de economiile emergente poate pune presiune și pe economia României, de aceea este esențială păstrarea unui nivel ridicat al rezervelor internaționale”, a detaliat Voinea.

Legea dării în plată și Legea conversiei creditelor în franci sunt amenințări mai reduse pentru bănci

În schimb, cadrul legislativ în domeniul financiar-bancar (Legea dării în plată și Legea conversiei creditelor în franci) și-a redus gradul de risc asupra sistemului financiar-bancar, față de aprilie, dar rămâne ridicat, deoarece acestea au fost contestate la Curtea Constituțională. În plus, Legea dării în plată a fost modificată, aplicarea făcându-se în funcție de specificul fiecărui caz în parte.

Decizia Curții Constituționale reduce semnificativ riscul privind cadrul legislativ incert și impredictibil în domeniul financiar-bancar: Legea nr. 77/2016 privind darea în plată se poate aplica doar în cazuri excepționale, în care au intervenit circumstanțe neprevăzute. Simpla scădere a valorii bunului imobiliar nu poate fi un motiv pentru darea în plată. Cazurile trebuie judecate individual, iar instanța va decide dacă în fiecare caz în parte au fost circumstanțe excepționale. Banca Națională a României a susținut în permanență că Legea dării în plată ar trebui să diferențieze între cei care nu mai pot să plătească, cazurile sociale, pentru care o soluție trebuie identificată, și cei care nu mai vor să plătească”, a explicat Voinea.

Alte riscuri care amenință stabilitatea sectorului finaciar-bancar, la un nivel moderat, sunt construcția bugetară și provocările spațiului comunitar (Brexit, criza emigranților, criza datoriilor suverane din unele țări din zona euro). Viceguvernatorul BNR a subliniat că efectele Brexitului pen­tru România sunt greu de estimat în prezent, deoarece de­pind de cum se vor încheia nego­cie­rile dintre Uniunea Europeană şi Marea Britanie.

De asemenea, un risc redus îl reprezintă stocul de credite în valută, dacă se materializează primul risc, cel de deteriorare a încrederii investitorilor.

Situația macroeconomică este bună, dar riscurile la adresa stabilității financiare sunt semnificative

Voinea a concluzionat că: „România are o creștere economică ridicată, un deficit de cont curent sustenabil, o datorie externă în scădere. A crescut numărul de salariați, s-a majorat venitul populației, a continuat să crească competitivitatea exporturilor mediu și ridicat intensiv 
tehnologic. Deși situația macroeconomică e bună, riscurile la adresa stabilității financiare sunt semnificative și este esențială o conduită prudentă a mixului de politici macroeconomice”.

Principalele zece mesaje ale „Raportului asupra stabilității financiare” al BNR din decembrie 2016 sunt următoarele:

  • Situația macroeconomică este bună, dar riscurile la adresa stabilității financiare sunt semnificative.
  • Creşterea economică este sustenabilă, în sensul acoperirii excesului de cerere preponderent din oferta internă.
  • Riscul deteriorării rapide a încrederii investitorilor în economiile emergente se menţine la un nivel ridicat, fiind în uşoară creştere faţă de raportul precedent.
  • Riscul de contagiune din sectorul bancar a continuat să se reducă, diminuarea finanţării externe fiind compensată prin creşterea depozitelor locale.
  • Solvabilitatea sectorului bancar este ridicată, lichiditatea continuă să fie adecvată, iar profitabilitatea s-a consolidat.
  • Băncile au continuat să îşi cureţe bilanţul de credite neperformante.
  • Stocul de credite în lei este majoritar şi tendinţa este de consolidare.
  • Disciplina la plată a companiilor nefinanciare s-a deteriorat.
  • Distribuţia depozitelor populaţiei arată un grad ridicat de inegalitate.
  • Politica macroprudenţială are rol de întărire a rezistenţei sistemului financiar la şocuri adverse.