Cautare




, Fashion Editor

"Fashion is like eating. You shoudn't stick with the same menu." Kenzo Takada www.codenoir-style.com

ForbesLife |
|

Bernadette Chevallier, eleganța luxului francez 2.0

Dificil de tradus gentillesse din franceză, cuvântul-cheie de azi ar înseamna echilibrul între amabilitate, bunătate și delicatețe. Pentru Bernadette Chevallier, doamna discretă din spatele noului lux francez, este un cuvânt esențial.
IMG_5504

După o carieră începută la 21 ani la Club Med și continuată cu hotelurile Accor, Bernadette Chevallier și-a propus să inoveze în 2011 noțiunea de cinci stele cu Maison de Champs Elysées, hotelul vecin cu casele franceze de modă din Paris. Un concept unde invitații se simt à la maison în camerele design cu așternuturi albe de in sau la cigar barul privat. Decorațiunea, creată de Maison Margiela, dezvăluie stilul între alb și negru unde grija detaliului este omniprezentă ca și dorința de a surprinde: scaune și fotolii imaculate, mochetă cu print parchet, recepția-insulă de la intrare săpată în oglinzi. Restaurantul, aerisit, se deschide către terasa interioară ascunsă între flori.

Îmbrăcată într-un twin set verde-albastru și un pantalon bine croit, Bernadette te învăluie cu căldura gazdei care-și primește musafirii. Conversația cu această businesswoman pasionată de decorațiune devine repede informală, înconjurată de calmul terasei.

Cum a apărut dorința de a crea un produs de lux inovator?

Am vrut să răspund clientelei de lux care nu mai este cea tradițională. Astăzi, ideea de lux a celor de 40 ani cu un confort material nu mai este cea de acum 30 de ani. Așteptările au evoluat față de luxul tradițional al multor hoteluri pariziene care se adresează seniorilor și nu tinerilor activi. Tânărul care și-a montat propriul start-up nu are chef să doarmă într-un hotel cu ciucuri și catifea, nu e lumea lui. Am vrut să propun modernitate celor care nu se recunosc în luxul tradițional și pe care o anumită deferență a personalului îi face să se simtă prost. Când intri în câteva magazine de lux, ești intimidat de vânzătoarele care te privesc de sus, chiar dacă nu ești îmbrăcată în bermude și șlapi. L-am numit maison ca să te simți ca acasă și avem un demers foarte amical. Și un confort material: așternuturi albe din in, de exemplu. Împreună cu hotelul Royal Monceau, suntem singurii care oferă așa ceva. E un mic lux și clientela apreciază.

Cum ați ales Maison Margiela pentru decorațiune?

Nu voiam să lucrăm cu decoratorii hotelieri obișnuiți, iar prietenii noștri de la Re – Active PR îi cunoșteau pe cei de la Margiela. După o licitație, unde am primit o ofertă clasică, a doua a fost Maison Margiela. În unele aspecte erau detașați de tradiție, perturbatori, nu cunoșteau obligațiile meseriei de hotelier sau normele sălilor de baie. De exemplu, zugrăvirea culoarelor în negru a provocat multe discuții cu pompierii care se îngrijorau că, în caz de nevoie, clienții nu vor vedea pe unde să meargă. A fost OK și am constatat că oamenii sunt mai discreți într-un culoar întunecat!

Avem 60 de angajați și 57 de camere, dintre care 17 create de Margiela. Restul, așa zisele camere-boutique, au fost redecorate în stilul său și am suprimat decorațiunea impresionantă făcută de Sofitel (flori sau animale pe pereți și tablouri teribile). Mai sunt vreo 20 de săli de baie care trebuie refăcute, dar unii clienți orientali ne-au spus că le plac mult băile cu clasica marmură bej-roz. Și le dăm camerele în care se simt bine, chiar dacă eu nu le mai suport.

De unde vine pasiunea pentru decorațiune?

E într-adevăr o pasiune. Pentru hotel, la mine, îmi place să fac schimbări, mă mut din plăcere. Sunt preocupată de transformarea de case, cum termin una, am alt proiect. În Franța și în jurul Parisului m-am mutat de cel puțin zece ori.

Azi, luxul este influențat de țările arabe sau China – avem nevoie de redefinirea luxului francez?

Citește și Christian Roth – totul despre eyewear

Ne adresăm unor culturi diferite, luxul clienților din Orientul Mijlociu nu e cel occidental și catifeaua continuă să placă unora. Noi ne-am poziționat plecând de la ceea ce ne place și am tot respectul pentru cei care fac altă alegere. În Orientul Mijlociu există o clientelă care preferă să vină la noi, care cunoaște luxul și pe Margiela. Clientela tradițională care se fotografiază pe Champs Elysées vrea bling-bling, noi nu suntem un produs pentru ea. Suntem o companie mică și susținem o nouă idee de lux.

Care este challenge-ul privind serviciile oferite?

Înainte de toate, un personal prezent și amabil. În hotelărie, la Paris, este greu să găsești astfel de oameni, cu nevoia actuală de personal.  Angajăm tineri pe care îi formăm, este esențial să știi să dai ceva din partea ta clientului și asta nu se învață la școală. Amabilitatea e indispensabilă, altfel degeaba oferi cea mai frumoasă cameră din lume. Trebuie să știi să-ți asculți clienții, să vezi dacă vor ajutor. Nu-i poți primi cu atitudinea „nu te apropia și nu mă bate la cap“.

Clientela dumneavoastră e majoritar franceză?

Nu, 85% e internațională. Clientela majoritar franceză e la restaurant. La hotel, majoritatea sunt americani, apoi englezi, urmați de francezi. Restul e amestecat, 2% italieni, japonezii vin mai rar de când cu atentatele, 4% sunt orientali, care preferă luna august. E încă devreme să știm, dar vara 2017 se profilează mai bună decât cea din 2016. Parisul e un oraș romantic, în momentul atentatelor devenise orașul-martir unde nu trebuia să fii. Și noi am avut doi ani foarte grei.

Cum ați ales cheful și ce ne puteți spune despre evenimentele terasei?

Pentru șeful bucătar căutam un tânăr cu dorința de a crea un meniu diferit, dar francez. Am avut șapte-opt candidați, iar Benoît Hilaire se apropia cel mai mult de registrul nostru comportamental și gastronomic – este cu noi de șase ani.

Meniurile noastre sunt ca niște colecții de modă, acum o avem pe cea de vară. În ultimele două ierni am creat pe terasă o mică cabană savoiardă. În 2015 am propus împreună cu Grand Marnier un meniu cabană cu clătite Grand Marnier. Anul trecut, partenerul colecției de iarnă a fost Veuve Cliquot. Am făcut cabana oranj și am propus produse alsaciene. Pe lângă meniul normal de la restaurant, era cel Raclette în cabană, un spațiu cu schiuri pe pereți, blănuri de animale pe fotolii. Norocul a fost că patronul de la Rossignol vine des la noi și, plăcându-i ideea, ne-a oferit 20 de schiuri vechi de lemn din muzeul lor.

Citește și Afaceri de familie – Roberto Coin

După succesul din iarnă, Veuve Cliquot ne-au propus pentru vară o Grădină de legume. Am amenajat pentru lansarea Rich, băutura lor mai dulce, o balustradă în grădină, puțin kitsch (grădinarul nostru ne ceartă că am pus flori de plastic), dar amuzantă. Vorbind de amenajări, invităm anual un artist cu o expoziție în lobby și în camera 142, numită Cabinet de curiozități. Dorim să prezentăm artiști originali ca Nicolas Sanhez, FAZ sau Frédérique Morel, care creează animale excepționale din tapiserii reciclate ale anilor ʼ60-ʼ70.

Planuri pentru sfârșitul de an?

Desigur, mica noastră cabană și apoi… sărbătorile la Paris sunt unice! Hotelul este situat la 50 m de Champs Elysées, avenue Montaigne e alături. Clientela de decembrie vrea să descopere un revelion tradițional francez, deci organizăm o seară specială. Anul trecut am avut prăjiturile lui Pierre Hermé, premiat ca cel mai bun patisier din lume de World‘s 50 Best Restaurants.

Mai sunt pomii de Crăciun. Anul trecut, EPSAA (Școala superioară de arte grafice) ne-a făcut pomi din lădițe de lemn recuperate. Le-am păstrat până în aprilie, nu ne puteam despărți de ele!

Deviza dumneavoastră?

Nu te lua în serios. Oamenii care se iau în serios strică tot, indiferent de meserie. E important și umorul, să fii capabil de autoderiziune și să accepți că nu însemnăm mare lucru. Când citim comentariile clienților la plecare, e evident că sunt bucuroși că au fost tratați cu atâta amabilitate. Și cu asta ne-am îndeplinit misiunea, e mai important să fii amabil decât competent în industrie. Între cele două aspecte, alegerea mea e făcută. E mai ușor să ți se accepte o eroare dacă te porți frumos, decât să fii perfect și foarte dezagreabil. E și mai uman. Da, cred că în meseria noastră e esențial să fii gentil.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii