Jocul este modalitatea prin care copilul înțelege lumea, învață lucruri noi și dă sens experiențelor sale de viață. Dintre toate jocurile, cele de societate sunt, mai ales, o resursă excelentă de conectare între părinte și copil. Se vorbește tot mai mult de importanța conectării emoționale cu copilul, pentru că, din punct de vedere psihologic, aceasta oferă cadrul de siguranță în care se dezvoltă copilul. Cercetările prin imagistică cerebrală ne arată că atunci când părintele este conectat emoțional la copil, acesta primește mesajul că este în siguranță. Când mediul este unul sigur pentru cel mic, copilul este mai cooperant și creierul său este orientat către dezvoltare, nu supraviețuire. Cu alte cuvinte, hrana emoțională este și hrană pentru minte.
Mai mult, prin intermediul jocurilor făcute împreună cu părintele, copilul își dezvoltă noi abilități preluând strategii de la părinte, modele de comportament și acțiune, precum și faptul că părintele îi încurajează efortul, îl ajută pe copil să-și crească sentimentul de competență și încrederea în propriile forțe.
Jocurile de societate sunt o resursă practică pentru a-l ajuta pe copil în dezvoltarea unor abilități (precum a-și aștepta rândul, creșterea toleranței la frustrare, respectarea regulilor, dezvoltarea abilității de a lua decizii, creșterea capacității de concentrare pe o sarcină) îi ajută să învețe să coopereze (mai ales dacă sunt jocuri pe echipe) și să găsească strategii de rezolvare a problemelor.
De asemenea, în funcție de tipul jocului, acesta contribuie la dezvoltarea abilităților vizuale, perceptive și de gândire, a vocabularului și abilitățile de verbalizare sau să-i sprijine în dezvoltarea inteligenței emoționale.
Pe lângă cele menționate mai sus, jocurile de societate îl ajută pe copil să învețe într-un cadru sigur cum
să-și gestioneze emoțiile puternice. Spre exemplu, un copil care este mai temător poate explora frica în momentul în care în joc este o situație de risc. Ori un copil care întâmpină dificultăți în gestionarea frustrării poate învăța, ghidat de părinte, cum să-și gestioneze frustrarea în momentul în care pierde. Greșeala și eșecul fac parte din procesul de învățare, așa că relația copilului cu acestea determină capacitatea sa de a reveni asupra unui lucru la care a eșuat în trecut, pentru a-l stăpâni, deși se confruntă cu frustrare.
De asemenea, astfel de jocuri sunt o resursă foarte bună pentru a le dezvolta copiilor și abilitățile sociale, mai ales dacă sunt jucate cu familia extinsă, dar și prin faptul că cel mic poate învăța să urmărească cu atenție anumite indicii despre ceea ce simt ceilalți sau să anticipeze care sunt următorii pași pe care îi vor face ceilalți jucători.
În ceea ce privește relația cu frații, acest tip de joc poate fi atât o resursă de conectare, cât și o sursă de tensiune între frați, mai ales când aceștia sunt de vârste diferite. Desigur că fratele mai mare va avea abilități mai dezvoltate, ceea ce poate conduce la un sentiment de incompetență al celui mic. Dacă ambii frați sunt în aceeași echipă, jocurile de societate îi pot ajuta să-și focuseze energia spre cooperare și nu spre competitivitate. De asemenea, fratele cel mare poate fi validat prin intermediul fratelui mai mic, dacă i se oferă oportunitatea să-l învețe pe cel mic anumite trucuri, strategii, în timp ce fratele mai mic se poate simți sprijinit și îndrumat.
În mod cert conectarea între două persoane nu poate fi înlocuită de tehnologie și mai ales pentru copiii de până în 7 ani care sunt într-o etapă a dezvoltării care cere mult joc activ pentru a atinge pragurile specifice în toate ariile dezvoltării, de la cea motrico-senzorială, la cea verbală, cognitivă și până la cea socio-emoțională. Tehnologia nu poate înlocui contactul direct cu ceilalți și cu mediul. Un copil învață și se dezvoltă în relație. Relația cu părintele este fundația pe care copilul va pune următoarele cărămizi.
A doua relație este cea cu mediul. Lumea este un imens loc de joacă și de învățare pentru copil.
Din păcate, în contextul actual, copiii din orașe suferă tot mai mult din cauza faptului că timpul de interacțiune în relația cu ceilalți (cu educatorii, învățătorii, profesorii, colegii) s-a redus, la fel și timpul de joc liber în mediul de afară. În paralel a crescut timpul petrecut la ecrane. În cabinetul meu văd tot mai des copii care sunt agitați, dependenți de ecrane, care fac crize de furie frecvent ori care au mari carențe în dezvoltare pentru că au fost expuși timp îndelungat la tehnologie. Cu cât copilul este mai mic, cu atât impactul asupra dezvoltării sale este mai mare, deoarece creierul său are nevoie de stimulare sănătoasă prin interacțiune directă cu oamenii și mediul real.
Cum alegem jocurile și activitățile copiilor?
Recomandarea mea este să ne focusăm mai mult asupra ideei de timp structurat și timp nestructurat de joc. Jocurile de societate sunt, în general, structurate, așadar este important să creăm un echilibru între jocul liber și cel organizat. Cu cât copilul este mai mic, cu atât are nevoie de mai mult joc liber.
De asemenea, este important să ne orientăm știind și capacitatea de concentrare a copilului în funcție de vârstă. Spre exemplu, la 2 ani un copil poate fi atent 1-3 minute într-o activitate la care participă și părintele, iar la 5 ani el poate sta 10-15 minute într-o activitate la care participă cu alte persoane. Cu cât copilul crește, cu atât abilitatea de a sta în sarcină crește. Nu vă descurajați dacă micuțul de 4 ani nu are răbdare să se joace un joc cu voi, jocul poate fi peste abilitățile specifice vârstei sale.
Totodată, în funcție de tipul de inteligență nativă, copilul va prefera un anumit tip de joc. Spre exemplu, un copil înclinat spre inteligența vizual-spațială sau spre cea logică va prefera jocurile de strategie, în timp ce un copil înclinat spre inteligența verbal-lingvistică va prefera jocuri în care să povestească, iar copiii care sunt înclinați spre inteligența interpersonală vor iubi orice joc în care interacționează cu alte persoane.
Copiii cu un temperament mai introvert pot să nu fie foarte înclinați spre jocurile de societate, însă ele îi stimulează să își dezvolte abilitățile sociale. Copilul timid este diferit de cel introvert, în sensul în care el își dorește interacțiunea cu ceilalți, însă se teme/nu are încredere că poate face față contextelor sociale, iar jocurile de societate sunt cele ce îl pot ajuta pe copil să se simtă mai sigur pe sine în relația cu ceilalți, având în vedere că focusul este pe sarcinile de joc.
