Cautare




, Contributor

În prezent, conduce echipa de brand management a BMW Group România, pentru mărcile BMW, MINI și BMWI.

Lifestyle |
|

Barierele noastre de fiecare zi

Ca și stările emoţionale, barierele pe care ni le punem noi înșine sunt universale: aceleași pentru toţi. Același secret și aici: oamenii simt la fel, se bucură la fel, se tem la fel.
nina

Zilele trecute am avut o conversaţie cu o prietenă, top graduate al Executive MBA London Business School – un manager briliant la Christie’s, în biroul din Londra. De origine din Malaysia, crescută și educată în Australia, cu experienţă de munca în New York și Londra. Tânără, frumoasă, proaspăt căsătorită, cu valori nezdruncinabile. I se oferise un job la cea mai mare companie din Londra din domeniul epurării apei potabile. Jobul ei ar fi fost să restructureze și să optimizeze procesele.

Conversaţia noastră a fost pe tema… fricii ei că nu va fi capabilă să facă faţă acestui nou job! Eu râdeam, atât de copilăroasă – dar puternică și reală în mintea ei – era frica ei. Își exprimă serios și elaborat toate temerile: ale ei și ale generaţiei ei și poate și ale generaţiilor dinaintea ei: „Nu am lucrat niciodată în domeniu, dar dacă nu reușesc?”, „Dacă echipa de acolo, mult mai mare, nu mă va integră ușor…?”… și multe altele, pe care ni le putem imagina rapid, cei care am trecut prin schimbări profesionale. Sau personale, for that matter.

Conversaţie asemănătoare am avut și pe tema „ieșirii din corporaţie înspre antreprenoriat” cu un coleg de EMBA și prieten, francez: aceeași teamă de a te arunca îmbrăcat în apă, aceleași angoase în faţa unui posibil eșec, aceeași rezistenţă la ieșirea din confort și din a face ceea ce știm. Ceea ce credem că știm.

Deseori am gândit, la rândul meu, așa: întâi barierele, iar până ajungeam la bucuria realizării unui lucru, îl sufocam încet-încet în frici, în „evaluări raţionale”, în „simulation matrixes” și în diverse modele la care lucram intens. Totul avea un plan B, un plan C și un „best scenario”.

Ca manager însă, a fost nevoie să observ dacă echipa mea reacţionează la fel și dacă, în limitările pe care și le pune, conștient sau nu, își reduce performanţa sau oferă doar strictul necesar.

Știm cu toţii că strictul necesar nu alimentează cu suficientă putere nicio creștere; ci, doar, ţine în viaţă, inerţial, unele procese deja funcţionale.

În inerţia fricii de schimbare sau a confortului locului existent nu se întâmplă marile schimbări și nici acele gândiri „break-through”, care uimesc o lume întreagă și propulsează nemaigândit de repede businessuri și ţări. Este bine cunoscută și mult lăudată „neimplicarea” corporatiștilor: puterea de a gândi obiectiv, de la distanţa necesară, care face deciziile mai ușor de luat.

Însă această neimplicare a „corporatiștilor” este, în fapt, ceea ce ne este cel mai greu să lăsăm în urmă, mergând înspre antreprenoriat: lejeritatea deciziilor. Nu spun nicidecum că de la panoul de control al unei corporaţii iei deciziile mai ușor sau mai iresponsabil; spun, doar, că le iei cu mai puţină teamă; riscul este împărţit, aplanat, întârziat, iar redresarea – știm cu toţii – este mai rapidă.

Dar de ce, oriunde am fi și din orice cultură am veni, când ne uităm la ce am putea schimba în viaţă, analizăm întâi barierele? Și de unde apar ele în număr atât de mare și cu atât de mare impact și stăpânire asupra noastră, încât ajung să ne facă să ne îndoim de capacităţile noastre? Revin la exemplul cu care am început. Concluzia discuţiei a fost că și dacă ar fi contemplat posibilitatea de a deveni casnică, prietena mea tot s-ar fi îndoit dacă poate face asta suficient de bine…

Să nu ne păcălim că suntem „raţionali” și să facem din raţional o scuză bună ca să nu ascultăm pornirea inimii sau strigarea talentului nostru. Raţionalul exacerbat este bariera noastră cea mai greu de dărâmat. Raţionalul singur, crescut în turnul de fildeș, este cel mai înșelător, cel mai izolator de adevăr.

Să nu rămânem îngheţaţi în confort, pentru că ni s-a demonstrat de multe ori în viaţă – însă avem tendinţa să uităm – că nu există „sezon” potrivit pentru confort. Și nici nu crește nimic la umbra lui.

 

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii