“Cea mai bună cale de a prezice viitorul este să-l creezi”, spunea Peter Drucker. Noi, practic, asta am făcut împreună în cei douăzeci de ani, am creat și am construit un viitor, foarte important, gândindu-ne frumos la el. 

În afaceri, trecerea anilor este un semn distinctiv al reușitei, o expresie a faptului că ai facut ceva ce a fost apreciat. Aniversarea celor 20 de ani ai Global Vision nu este doar un moment de reflecție asupra realizărilor noastre, ci și o oportunitate de a discuta despre valorile fundamentale care ne-au ghidat în această călătorie, dar și despre viitorul nostru, al tuturor.

Global Vision a trecut prin numeroase etape, învățând, crescând, inovând și răspunzând la provocările unei lumi mereu în schimbare, urmărind viziunea, nu banii, încercând să construim ceva valoros, nu neapărat sonor sau considerat de succes! Iar asta a necesitat consistență, determinare și dorința de a munci fără scurtături. Succesul în afaceri a venit cu efort, dedicare și transformare. 

Privind spre viitor, Global Vision și-a definit prioritățile pe trei direcții esențiale: real estate, energie verde și tehnologie bazată pe inteligență artificială. 

În acest an, compania noastră a fost implicată într-una dintre cele mai mari tranzacții imobiliare de pe piața din România prin vânzarea unui portofoliu de active în domeniul industrial și de logistică. Recent, am luat decizia de a deschide platforma către alți investitori și dezvoltatori, pentru că, schimbările uriașe cu caracter transformațional la care asistăm accelerează oportunități imense.

Acestea impun adaptarea structurilor noastre de capital și management și deschiderea totală a organizației noastre către noi parteneriate, facilitând astfel creșterea și extinderea la nivel național și internațional. Pe lângă platforma de investiții, ne vom canaliza atenția și către proiecte de energie verde, tehnologie și IA.

De multe ori privim termenul “global” ca pe ceva imens, care ne înghite și în care ne putem pierde. Eu aleg să cred că nu este despre a te pierde, ci despre libertate, despre punți, dincolo de spațiul geografic. 

Pe de altă parte, suntem conștienți că noul context vine cu responsabilități imense. Ce se întâmplă astăzi în Ucraina, Orientul Mijlociu, Asia sau în America, ne influențează pe toți. Nimic nu mai e doar despre ceilalți, este despre noi toți. Cu toate aceste provocări, noi ne-am construit singuri tiparul de business și modurile de comportament și am avut drept inspirație familia, cu toate valorile sale fundamentale: integritate, loialitate, responsabilitate, respect, incredere și autenticitate. Familia a reprezentat modelul nostru de autenticitate și coeziune – lucruri pe care le considerăm esențiale și astăzi. 

Antreprenoriatul este o luptă de anduranță. Moștenirea Global Vision este o poveste despre reziliență, despre pasiune și dragoste pentru ce facem și, mai ales, despre curajul de a transforma obstacolele în oportunități.

Fii la curent cu tot ce contează în business-ul din România și abonează-te la canalul nostru de Whatsapp Forbes Romania.

The post Despre reziliență și viziune pe termen lung appeared first on Forbes Romania.

Am avut un an în care aproape am uitat de calendarul propriu, vacanțe, zile libere și am urmărit, cu focus aparte, să punem pe hartă rezultate. Totul s-a desfășurat navigând printre amenințări cu noi variante de COVID, o piață a muncii complet reconfigurată, riscul inflației de două cifre (încă activ, prefigurat pentru anul viitor) și scăderea productivității globale, crizei transporturilor și materiilor prime, dar și tendințe care vor schimba viata noastră în mod fundamental în următoarele decenii.

Văd însă un beneficiu major al acestor repetate teste de presiune asupra vieților personale și economiilor: evoluția, competiția acerbă, progresele uriașe, avansul digital, flexibilitatea la nou și adaptabilitatea în toate procesele.

Aș face o comparație cu biologia și natura: în fapt, schimbările mediului ne-au făcut să evoluăm și să stăpânim acum lumea. Confortul ne-ar fi lăsat în stagnare și dispariție, în cele din urmă.

Global Vision este echipa pe care mi-am dorit-o mereu, iar recunoașterea muncii a fost prezentă în 2021 și le mulțumesc atât colegilor mei, cât și clienților, partenerilor și tuturor celor care au ales să aprecieze și să vorbească despre rezultatele noastre.

Sunt onorat că proiectele noastre au fost premiate, că am primit scrisori, mesaje de mulțumire și chiar și invitații la evenimente economice importante atât pe plan local, cât și internațional. Am dus, astfel, vestea proiectelor noastre de transformare regională mai departe și am mai îndeplinit încă puțin din rolul nostru de ambasadori de țară.

Toate acestea, cumulate, reprezintă un suport moral uriaș, cu siguranță mult mai important în aceste vremuri decât orice cîștig material. Iar colegilor mei le acord și în acest an premiul de campioni absoluți ai rezilienței și le mulțumesc pentru modul admirabil în care și-au făcut treaba.

La ce voi fi atent, cu prioritate, în 2022?

Vom continua să urmărim evoluția inflației, deja la nivel alarmant, a productivității globale, la schimbările din economiile americane și europene, la acele bottlenecks din lanțurile de aprovizionare, lipsa forței de muncă, creșterea prețurilor la energie, piața crypto, mobilitate și turism, crizele politice din proximitatea țării noastre, în special, dar și cele climatice.

Toate aceste fenomene au condus deja, din punct de vedere economic, la creșterea semnificativă a prețurilor la bunuri și servicii. Pare că niciodată planeta nu a avut de adresat atâtea crize puternice care se suprapun și pot genera oricând un efect de domino și colaps economic.

Inflația va amenința în continuare și 2022. FED a scos termenul de „tranzitoriu” din descrierea fenomenului inflationist și promite majorarea dobânzilor în tranșe egale pentru anul viitor. Doar BCE continuă, în ton cvasi-optimist, în timp ce Bank of England a ridicat deja dobânzile la început de decembrie.

Mă aștept, așadar, la o expunere pe termen lung la inflație, scădere productivitatea, ambele ducând la stagflație.

Provocările lanțului de aprovizionare vor continua să perturbe industriile-cheie, dar presiunile de crestere a prețurilor cred ca vor continua cel putin în prima parte a anului.

Creșterile salariale vor fi importante, dar se vor dovedi temporare, dacă inflația va scadea secvențial începând de anul viitor. Criza transporturilor, a aprovizionării și scumpirea energiei vor continua să exercite presiuni crescătoare asupra prețurilor în 2022.

În privința viitorului muncii, există un consens larg că viitorul este unul hibrid și că mulți angajați vor petrece multe zile lucrând de acasă sau…de oriunde. Sondajele arată însă că femeile sunt mai puțin dornice să se întoarca la birou și întrebarea care se pune este dacă și cum va afecta acest fenomen viitorul politicilor de promovare în funcții de conducere și actul managerial.

Există, de asemenea, multe incertitudini legate și de necesitatea și modul în care se poate reglementa și controla munca la distanță și monitoriza productivitatea și performanța angajaților.

Economiile mici, fragile la șocurile mari

Cresterea pretului la energie, afectează foarte tare economiile în dezvoltare, cele care nu au avut capacitatea de a negocia prețul la gaze și energie electrică în mod competitiv. Și aici România trebuie să facă demersuri rapide pentru a se alinia la prețul la energie al celorlalte țări din CEE, acelea alături de care este în competiție directă pentru câștigarea unor proiecte de investiții în facilități noi de producție, dar și de menținere a competitivității produselor sale interne.

Piata criptomonedele, la fel ca toate tehnologiile disruptive, urmează cel mai probabil sa fie stabilizata, pe măsură ce autoritățile de reglementare înăspresc regulile si doresc să dea ordine și control funcționării acestora. Băncile centrale caută să-și lanseze propriile tokenuri digitale, iar rezultatul va fi o lupta pentru viitorul finanțelor între băncile centrale și firmele de tehnologie, dar și o competiție acerbă între monede.

Călătoriile au crescut în volum în 2021, pe măsură ce economiile și țările s-au redeschis. Cu toate acestea, problema industriei este reducerea cu până la 50% a volumului de călătorii de afaceri și servicii conexe business. Este un lucru bun, fără doar și poate, pentru mediul înconjurator, dar foarte rău pentru turiștii ale căror călătorii au înregistrat un cost mai mare în 2021, iar trendul, cel mai probabil, se va menține. Turismul de business acoperea o mare parte din costul de regie al operatorilor în industria de transport.

Criza climatică nu mai e doar o amenințare într-un orizon îndepărtat, ci și-a facut simțită prezența din ce în ce mai des în viața noastră. Incendiile, valurile de căldură și inundațiile cresc în frecvență si pare ca factorii de decizie încă nu acționează la nivelul de maximă necesitate cerut de situația dată. In mod normal, în regim de urgență, Asia și Occidentul ar trebui să se pună de acord si să activeze planul de reducere a emisiilor de carbon, doar că rivalitatea geopolitica și economică a crescut.

Provocările pandemiei rămân să domine și anul 2022. Vom vedea din nou industrii afectate și granițe închise, din cauza unei noi variante a virusului. Toate acestea se traduc în fluctuații în economie și bottlenecks în supply chains. Ce aduc aceste blocaje de-a lungul lanțurilor de aprovizionare? Fragilizarea mediului de business, oprire creștere economică și scădere productivitate. Și știm ce înseamnă acestea din urmă aduse laolaltă.

Cred că apariția variantei Omicron semnalează trecerea, probabil, de la o pandemie la endemie. Urmează noi pastile antivirale, tratamente îmbunătățite cu anticorpi și mai multe vaccinuri. Iar dacă vaccinările nu pot fi intensificate, COVID-19 va fi devenit doar una dintre numeroasele boli care afectează comunități.

Noi universuri de explorat: spațiale și digitale

2022 va intra in istorie ca primul an în care mai mulți oameni vor merge în spațiu ca pasageri plătitori, decât angajați guvernamentali, prin intermediul unor firme private de turism spațial. China își va termina noua stație spațială și se plânge către Națiunile Unite că de două ori a fost nevoită să evite impactul stației sale cu sateliții operați de Elon Musk, în programul Starlink.

NASA va prăbuși o sondă spațială într-un asteroid, într-o misiune din viața reală care sună ca scenariul unui film de Netflix. Primii constructori ai Metaversului, inclusiv artiști NFT, muzicieni și companii cripto-native, investesc în bucăți digitale de pământ în lumi virtuale populare, cum ar fi Decentraland, Cryptovoxels și Sandbox, pentru a-și prezenta munca și a construi comunități dedicate în jurul acestuia și a monetiza ulterior din asset-urile digitale, în universuri noi, cu reguli distincte. Un Vest sălbatic digital, în galopantă expansiune…

Vă doresc să aveți un an cu putere de înțelegere, curaj, încredere și multă inspirație!

Sorin Preda, CEO și Fondator Global Vision

(30 decembrie 2021)

The post Jurnal de antreprenor (III) – Cum văd lumea în care vom trăi în 2022 appeared first on Forbes Romania.

A fost un an dominat de o dinamică aparte, cu foarte multe decizii de luat, un an dominat de necesitatea de adaptare foarte rapidă la fiecare schimbare care se ivea de la o oră la alta. Ne-am dezvoltat flexibilitatea și agilitatea. Am învățat enorm într-un timp foarte scurt. Am lăsat în urma ierarhiile și birocrația și am activat la maximum spiritul de ”getting things done”. Am redescoperit și repus în centrul acțiunilor noastre valori precum generozitatea și empatia. Am văzut în jurul meu oameni motivați să ajute nu într-un mod tranzacțional, ci într-unul menit să îi inspire pe ceilalți să se implice.

Cum vor fi schimbate, după acest an, piețele în care activăm, cultura și identitatea organizațională? Ce proiecte noi trebuie să lansăm și să implementam anul viitor? Cât de bine suntem pregătiți pentru a realiza aceste lucruri?

Toate aceste întrebari m-au măcinat fără oprire anul acesta. Citeam zilele trecute un articol publicat de Harvard Business Review în luna aprilie, în care vorbeau despre cum trebuie să ne pregătim afacerile pentru lumea în care vom trăi post-pandemie. Sub titlul articolului, echipa redacțională a plasat, foarte sugestiv, o fotografie în care apărea un borcan de sticlă cu capacul deschis, din care ieșea un fluture. Ce au vrut să sugereze autorii articolului într-un mod foarte artistic?!  Acel butterfly effect, metafora fiind că bătaia aripilor unui fluture poate indirect cauza o tornadă, așadar ceea ce reprezintă un eveniment insignifiant poate duce la consecințe pe scară largă. În acest caz, este vorba despre reverberațiile pandemiei în întreaga lume.

Pandemia de coronavirus a pus guvernele, organizațiile și societățile mondiale în condiții globale provocatoare și fără precedent. Cursa contra-cronometru pentru a găsi un remediu pentru COVID-19 s-a încheiat în cele din urmă. Avem un vaccin pentru a pune capăt acestui virus, cu toate acestea, amenințarea cu noi boli infecțioase pare ca va rămâne și probabil va crește. Suntem pregătiți să facem față noilor realități ale lumii post-COVID19? Care este, de fapt, noul normal în care vom trăi?

Personal, acest nou normal îl gasesc ca fiind caracterizat de, incertitudine, complexitate și ambiguitate. Pandemia ne-a arătat cât de fragile sunt sistemele noastre economice, sociale și de sănătate. Criza a creat o mare incertitudine cu privire la viitorul nostru, al companiilor, al societăților și întregului sistem mondial. Într-un mediu complex, unde lucrurile sunt atât de mult inter-conectate, orice mici modificări ale sistemului pot crea schimbări radicale. În ultimele 12 luni, întreaga planetă a asistat la un focar de virus în îndepărtatul Wuhan, care a creat haos în întreaga lume.

Eu cred că cel puțin 3 elemente care ne impactează viața s-au schimbat iremediabil după această pandemie.

Primul este legat de percepția noastră despre mobilitate, prezența fizică, întâlnirile față în față și necesitatea de a călători prin orașe, țări și continente. Regulile s-au schimbate fundamental și iremediabil. Vorbesc din propria experiență. Funcționează digital: mai repede și mai ieftin. Am ajuns să înțelegem și să apreciem beneficiile biroului mobil, întâlnirilor și cursurilor online, de oriunde ai acces la Internet. Munca online și la distanță va deveni parte integrantă a oricărei organizații și va persista dincolo de pandemia COVID-19.

Apoi, fenomenul de globalizare va experimenta un regres în lumea post-COVID. Globalizarea a fost privită până acum ca o cale sigură de urmat în ceea ce a însemnat dezvoltarea afacerilor. A permis organizațiilor să utilizeze resurse eficiente, din punct de vedere al costurilor. Dezvoltarea industriilor de transport a făcut ca distanțele geografice să fie lipsite de importanță. Din păcate, pandemia a arătat că globalizarea poate fi și o vulnerabilitate. A permis problemelor, dezastrelor și crizelor din orice parte a planetei să compromită mediul, societățile și economiile din întreaga lume.

Nu în ultimul rând, cred ca percepția noastră asupra sistemelor de guvernare, a modelelor economice și a structurii sociale din țările occidentale s-a schimbat. Nu este doar o opinie personală sau restrânsă. Am comunicat foarte mult cu oameni de afaceri din toate colțurile planetei care mi-au împărtășit acest sentiment. În mod evident, am realizat și trăit pe pielea noastră  faptul că aprovizionarea cu bunuri și servicii critice a fost pusă în pericol în timpul acestei pandemii, iar acest lucru a fost foarte vizibil în perioada de început în țări precum Italia. Trebuie identificate bunurile și serviciile critice care trebuie produse și furnizate la nivel local, ceea ce va determina o subvenționare de către guvernele naționale a unor industrii strategice locale pentru a permite un nivel crescut de reziliență și independență față de piața mondială. Țările și economiile emergente vor căuta orientări diferite și vor explora o varietate de modele de guvernanță. Vor gândi global, dar vor acționa în pur interes local.

Ce avem de făcut în contextul acesta în cadrul companiilor noastre?

Mai jos am inventariat câteva direcții unde impactul acestei schimbări majore a fost puternic resimțit. Sunt lecțiile pe care eu, ca antreprenor, le consider esențiale pentru a putea crea și prospera în noua dinamică de business și în noul model de comert.

Cultura organizațională și oamenii

”People over process” a fost deviza sub care am simțit ca a evoluat cultura noastră organizațională. Am fost forțați să trecem de la cultura muncii care impunea prezența, la o mentalitate orientată spre performanță, să promovăm un sentiment mai ridicat de ownership asupra obiectivelor, proiectelor și sarcinilor în rândul echipei. A fost un an mai degrabă despre autonomie și rezolvarea problemelor, decât despre ierarhii. Acțiunea are prioritate asupra pefecționismului. Provocarea vine din cum reușim, prin empowerment-ul echipei, să îi facem pe oameni să gândească și să acționeze dincolo de ierarhie, în numele găsirii de soluții. M-am bucurat în acestă perioadă de ideile venite din zone neașteptate, din afara fișei postului și am fost martorul unui nou tip de leadeship – acela descoperit pe toate nivelurile organizației. Mi-am văzut mereu oamenii din echipă ca fiind puternici, propriii lor lideri.

Procese și tools de business

”Progress over perfectionism” a fost deviza sub care am funcționat în acest an. Am folosit platforme, instrumente și infrastructura potrivite pentru a permite productivitatea și colaborarea prin canale online, facilitând astfel o conectare mai eficientă a întregii echipe la valorile și scopul organizației, motivând și descoperind astfel noi talente. Cred că acum este momentul pentru aplatizarea leadership-ului și pentru o arhitectură nouă a modului în care lucrăm și creștem într-o echipă. Iar succesul unui astfel de proces vine din necesitatea absolut organică a oamenilor de a crede într-un scop individual și colectiv, mai presus de ei înșiși. Important este să le oferi echipelor și o vedere de ansamblu. Fără racordul permanent la realitate, posibil să apară o nefericită rupere de context, vulnerabilă la polarizare și acțiuni emoționale. Așadar, am învățat că un proces sănătos are loc într-un mediu conectat la realitate și la contextul istoric. Este simplu și la modă: “ca să nu trăim în bula noastră”.

Leadership-ul

Am îmbrățișat schimbarea, disconfortul și incertitudinea. Am adoptat o nouă mentalitate, noi tensiuni și limitări și am încercat pe cât posibil să fiu în largul meu cu disconfortul. AQ (Coeficientul de adaptabilitate) al oricărui individ va determina capacitatea sa de a supraviețui, de a reuși și de a prospera în lumea nouă.

Din experiența mea vă îndemn să vă desprindeți-vă de viziunile normative ale lumii și de cum ar trebui să fie aceasta și adoptați o abordare explorativă față de noile dinamici, norme, provocări și oportunități.

Cred că cea mai bună variantă de a te pregăti pentru viitor este să te vindeci de obișnuințele trecutului.Probabil și cea mai bună lecție învățată în această pandemie a fost să renunț la vechile strategii, chiar dacă le îndrăgisem, tocmai pentru că au funcționat bine cândva. Așa că am aplicat rolul exploratorului și am privit spre viitor exersând un nou mindset – acela al învățării și adaptării continue. Sunt faze de evoluție normale, ciclice. Important este să nu ni se pară că doar noi trecem prin ele și că este ceva nemaivăzut această provocare. Istoria ne dă exemple nenumărate de crize, revolte, războaie și pandemii. Cât despre schimbarea regulilor și resetării valorilor, avem exemplul, la nivel micro, al luptei dintre generații. Mereu generația tânără, atrasă de noutate, va contesta vechile principii și le va considera irelevante și limitative. Și chiar este aproape un ciclu organic, pentru că spiritul uman caută inovația. Când aceste valori sunt contestate, se produce un reset. Suntem martorii acestui reset chiar acum, în zilele noastre. Important este ca dinamica proprie să fie una realistă, adaptabilă, agilă. Într-o lume exterioară dominată de necunoscut și incertitudine, esențial este ca ecosistemul interior să își păstreze structura.

Tehnologia și inovația

În pragul unei noi revoluții, vedem cum pattern-urile epocii trecute – cea industrială, sub semnul profiturilor și eficienței – intră acum într-o etapă de automatizare. Sunt trecute la categoria sarcinilor repetitive în curs de a fi preluate de procese automatizate, lăsând loc valorilor precum creativitatea, comunicarea, adaptarea, autenticitatea să crească în importanță. Sfatul meu pentru antreprenorii care simt acum că și-au pierdut busola de business este să nu se lase determinați de context, ci să încerce să își stăpânească viitorul. Totodată, să iasă din bucla de dezamăgire că nu mai primesc de la contextul știut atunci când au început să facă business ceea ce îi făcea să se simtă în siguranță și le crea confort. Important e să se gândească ce pot învăța și cum se pot adapta astfel încât să fie utili în viitor.

În concluzie, ne îndreptăm către o lume nouă în care unele tendințe se vor accelera, altele vor apărea și unele vor fi inversate. Trebuie să adoptăm o poziție exploratorie și să dezvoltăm o mentalitate adaptativă pentru a supraviețui, a crește și a prospera ca indivizi, lideri și organizații. Transformarea este inevitabilă și trebuie să o facem bine.

Vă doresc să aveți un An Nou cu putere și încredere!

The post Jurnal de antreprenor (II): Lumea post-covid și capcana dorinței de “a reveni la normal” appeared first on Forbes Romania.

Atunci când ai responsabilități față de echipă, parteneri, clienții tăi și mai ai și visul tău de îndeplinit, tot ce se întâmplă acum îți poate părea o tragedie. Nu poți pur și simplu să #stay. Nu ai această variantă. Am resimțit o presiune uriașă, conștient fiind, din primele ore ale crizei, de consecințele sale.

Frica ne amorțește gândirea și cel mai bun remediu împotriva ei este curajul. Curajul de a gândi în continuare te ajută să îți depășești frica, spre singura ușă deschisă: cea care duce către a face lucruri în continuare. Puțin, mult. Dar asumat, în urma unei analize și a unui plan realist de criză. Iar curajul, sigur, poate veni din interior, dar în astfel de momente trebuie căutat mult în exterior. Deschideți-vă către cei care vă pot ajuta cu sfaturi, opinii, chiar ajutor material și, de ce nu, emoțional/mental. Căutați acolo energia care vă dă curajul de a structura un plan de criză și a-l pune apoi în aplicare. Să știți că niciun plan nu are șanse de reușită dacă nu are sprijin extern organizațiilor voastre. Nu sunt adeptul “gândirii pozitive” de tip “Lasă, totul va fi bine, vei vedea!”, ci un optimist rațional. Mai degrabă aș spune că modul acesta de acțiune, lăsând și sperând că lucrurile se vor rezolva de la sine este exemplu de soluție opus gândirii.

Altfel, așa cum am mai spus-o într-o formă mai simplă, suntem într-un exercițiu dur, dar intens de învățare și asumare slăbiciuni. Și apoi, din nou, învățare. Pentru că marile schimbări au venit pe un astfel de fond de frământare, reziliență și apoi găsire de soluții.

Dezvoltarea mea personală a fost marcată semnificativ de cel puțin 3 momente cruciale: revoluția din 1989, episodul 9/11/2001 și criza financiară din 2008/2009. Covid-19 este, fără doar și poate, altceva. Suntem într-o paradigmă neobișnuită și apăsătoare. Aceea de a renunța la libertate și economie pentru sănătate. Riscurile sunt mari pentru toți, în acest schimb foarte greu. Nicicând nu mi-am imaginat un lockdown simultan si aproape complet al tuturor economiilor mondiale care contează cu adevărat.

Mă număr printre cei care nu au stat nici măcar o zi pe gânduri înainte să construiască și să pună în aplicare un plan de management de criză. Trebuie să recunosc că am întâmpinat în primele zile o opoziție din partea forțelor care în mod clasic se opun schimbării organizaționale. Primeam mesajul clasic: “Crisis?! What Crisis, Sorin?!”.

Am revizuit structura organizațională, am analizat finanțele fiecărei companii din grup, am renegociat orice înțelegere posibilă, am încercat o previzionare cât mai realistă a gradului de colectare de bani în perioada următoare (cash flow-ul pozitiv este cheia ieșirii din crize), am reziliat orice înțelegere neprofitabilă, am pierdut clienți si profit, am ales echipa alături de care voi continua după restructurare, am conturat grupul de oameni-cheie alături de care voi merge mai departe (angajați, furnizori, clienți, asociați), am comunicat mai mult decât oricând cu clienții și piața, ne-am pregătit, cu alte cuvinte, pentru următoarele 6-18 luni.

Stiu, nu este poate ce ați mai auzit deja sau ce vă doriți să auziți, dar am făcut toate acestea cu un singur scop: acela de a continua cât mai multe dintre proiectele noastre fezabile și a salva cât mai multe locuri de muncă, ba chiar de a crea multe altele prin investițiile pe care le continuăm în București, Constanța, Timișoara, Oradea și Arad.  Și cred că am reușit să pun la punct un plan funcțional acum și în viitor.

Pentru mine, onest, long-term recovery astăzi intuiesc că va însemna minimum 3 ani (aici poate sunt puțin optimist). Este un alt fel de criză. Dacă citești analizele care vin dinspre economiile cu tradiție, istorie, experiență și rezistență la crizele mondiale mari, înțelegi următorul mesaj: omenirea nu s-a mai confruntat cu așa ceva până astăzi. Deci gradul de incertitudine este uriaș. Iar incertitudinea schimbă sensuri care păreau adevăruri general-valabile, scoate la iveală caractere angrenate în cursa pentru găsirea unor asigurări care să calmeze înșiruirea de: „Vreau să știu clar. Spune-mi sincer! Am nevoie de predictibilitate! Cât timp mai ai un job?”

Nimeni nu știe exact ce se va întâmpla după 1 iunie. Oamenii cred că firmele au bani și nu vor opera restructurări sau reduceri de salarii. Dar nu au, cum se spune, “the big picture” și nu înțeleg care sunt expunerile firmelor unde lucrează la credite de investiții în proiecte care brusc au devenit nerentabile sau chiar falimentare, obligații de plată a taxelor și impozitelor chiar și în condițiile în care nu încasează ce au facturat clienților…. Totodată, mulți nu știu câți dintre patronii lor au garantat personal aceste credite și vor intra în faliment, pierzând aproape tot ce aveau până mai ieri. Este vorba despre educație financiară și aici știm că nu stăm chiar bine în România.

După aceste săptămâni de analiză, planning și acțiuni întreprinse, câteva lucruri îmi sunt clare. În primul rând, faptul că toată lumea va fi atinsă de criza economică care s-a prefigurat deja. Chiar și afacerile despre care astăzi auzim că merg mai bine decât oricând: retail online, supermarketuri sau farmacii. Cu mai puțini bani în buzunar, în mod evident, oamenii vor consuma mai puțin. În al doilea rând, faptul că ne vom lovi de o rată mare a șomajului. Previziunile vorbesc despre un million de șomeri în România. Am reînvățat și resimțit în această perioadă că atunci atunci când reduci sau reziliezi un contract cu un furnizor, cineva de acolo își pierde jobul. Când barca ta ia apă și de apă nu poți scăpa prea repede, ceva trebuie trecut peste bord. În al treilea rând din multele discuții purtate în această perioadă, am înțeles că actuala generație nu a experimentat o astfel de perspectivă a șomajului nici măcar la nivel de exercițiu mental. A existat, în ultimii 20 de ani, alternativa unui job în străinătate, dar astăzi toate economiile mari sunt afectate și cred că locurile de muncă se vor găsi tot mai greu în Occident. În plus, în fiecare an, în România, rata investițiilor străine creștea și noi locuri de muncă apăreau. În al patrulea rând companiile românești trebuie să își găsească un model de operare mult mai eficient, cu resurse mai puține și  salarii mai mici, dar cu bonusuri de performanță mai mari. Salvarea poate veni din exportul de produse și servicii românești, dar și din creșterea de consum intern de produse made in România. În final, proprietarii de afaceri trebuie să se ajute singuri. Este de dorit și se așteaptă un plan de ajutor dat economiei din partea guvernului, însă trebuie să fim conștienți că România a crescut, își va reveni și va continua să se dezvolte prin demersurile antreprenorilor săi. Prin oamenii săi, prin valori adevărate și credința în viitor. Acum, mai mult decât oricând, România are nevoie de oameni care să lupte pentru ideile lor, pentru afaceri sănătoase și profitabile.

Vă doresc să găsiți curajul să urmați cu toată forța drumul analizei, planificării și actiunii, mai mult decât pe cel al emoției, fricii sau lipsei de realism.

The post Jurnal de Antreprenor pe timp de COVID 19: înfruntăm frica, găsim curaj și pregătim viitorul! appeared first on Forbes Romania.

Frica ne amorțește gândirea și cel mai bun remediu impotriva ei este curajul. Curajul de a gândi în continuare te ajută să îți depășești frica, spre singura ușă deschisă: cea care duce către a face lucruri în continuare. Puțin, mult. Dar asumat, în urma unei analize și a unui plan realist de criză. Iar curajul, sigur, poate veni din interior, dar în astfel de momente trebuie căutat mult în exterior. Deschideți-vă către cei care vă pot ajuta cu sfaturi, opinii, chiar ajutor material și, de ce nu, emoțional/mental. Căutați acolo energia care vă dă curajul de a structura un plan de criză și a-l pune apoi în aplicare. Să știți că niciun plan nu are șanse de reușită dacă nu are sprijin extern organizațiilor voastre. Nu sunt adeptul “gândirii pozitive” de tip “Lasă, totul va fi bine, vei vedea!”, ci un optimist rațional. Mai degrabă aș spune că modul acesta de acțiune, lăsând și sperând că lucrurile se vor rezolva de la sine este exemplu de soluție opus gândirii.

Altfel, așa cum am mai spus-o într-o formă mai simplă, suntem într-un exercițiu dur, dar intens de învățare și asumare slăbiciuni. Și apoi, din nou, învățare. Pentru că marile schimbări au venit pe un astfel de fond de frământare, reziliență și apoi găsire de soluții.

Dezvoltarea mea personală a fost marcată semnificativ de cel puțin 3 momente cruciale: revoluția din 1989, episodul 9/11/2001 și criza financiară din 2008/2009. Covid-19 este, fără doar și poate, altceva. Suntem într-o paradigmă neobișnuită și apăsătoare. Aceea de a renunța la libertate și economie pentru sănătate. Riscurile sunt mari pentru toți, în acest schimb foarte greu. Nicicand nu mi-am imaginat un lockdown simultan si aproape complet al tuturor economiilor mondiale care contează cu adevărat.

Mă număr printre cei care nu au stat nici măcar o zi pe gânduri înainte să construiască și să pună în aplicare un plan de management de criză. Trebuie să recunosc că am întâmpinat în primele zile o opoziție din partea forțelor care în mod clasic se opun schimbării organizationale. Primeam mesajul clasic: “Crisis?! What Crisis, Sorin?!”.

Am revizuit structura organizațională, am analizat finanțele fiecărei companii din grup, am renegociat orice întelegere posibilă, am încercat o previzionare cât mai realistă a gradului de colectare de bani în perioada următoare (cash flow-ul pozitiv este cheia ieșirii din crize), am reziliat orice înțelegere neprofitabilă, am pierdut clienți si profit, am ales echipa alături de care voi continua după restructurare, am conturat grupul de oamenii-cheie alături de care voi merge mai departe (angajați, furnizori, clienți, asociați), am comunicat mai mult decât oricând cu clienții și piața, ne-am pregătit, cu alte cuvinte, pentru următoarele 6-18 luni.

Stiu, nu este poate ce ați mai auzit deja sau ce va doriți să auziți, dar am făcut toate acestea cu un singur scop: acela de a continua cât mai multe dintre proiectele noastre fezabile și a salva cât mai multe locuri de muncă, ba chiar de a crea multe altele prin investițiile pe care le continuăm în București, Constanța, Timișoara, Oradea și Arad.  Și cred că am reușit să pun la punct un plan funcțional acum și în viitor.

Pentru mine, onest, long-term recovery astăzi intuiesc că va însemna minimum 3 ani (aici poate sunt puțin optimist). Este un alt fel de criză. Dacă citești analizele care vin dinspre economiile cu tradiție, istorie, experiență și rezistență la crizele mondiale mari, înțelegi următorul mesaj: omenirea nu s-a mai confruntat cu așa ceva până astăzi. Deci gradul de incertitudine este uriaș. Iar incertitudinea schimbă sensuri care păreau adevăruri general-valabile, scoate la iveală caractere angrenate în cursa pentru găsirea unor asigurări care să calmeze înșiruirea de: “Vreau să știu clar. Spune-mi sincer! Am nevoie de predictibilitate! Cât timp mai ai un job?”

Nimeni nu știe exact ce se va întâmpla după 1 iunie. Oamenii cred că firmele au bani și nu vor opera restructurări sau reduceri de salarii. Dar nu au, cum se spune, “the big picture” și nu înțeleg care sunt expunerile firmelor unde lucrează la credite de investiții în proiecte care brusc au devenit nerentabile sau chiar falimentare, obligații de plată a taxelor și impozitelor chiar și în condițiile în care nu încasează ce au facturat clienților…. Totodată, mulți nu știu câți dintre patronii lor au garantat personal aceste credite și vor intra în faliment, pierzând aproape tot ce aveau până mai ieri. Este vorba despre educație financiară și aici știm că nu stăm chiar bine în România.

După aceste săptămâni de analiză, planning și acțiuni întreprinse, câteva lucruri îmi sunt clare. În primul rând, faptul că toată lumea va fi atinsă de criza economică care s-a prefigurat deja. Chiar și afacerile despre care astăzi auzim că merg mai bine decât oricând: retail online, supermarketuri sau farmacii. Cu mai puțini bani în buzunar, în mod evident, oamenii vor consuma mai puțin. În al doilea rând, faptul că ne vom lovi de o rată mare a șomajului. Previziunile vorbesc despre un million de șomeri în România. Am reînvățat și resimțit în această perioadă că atunci atunci când reduci sau reziliezi un contract cu un furnizor, cineva de acolo își pierde jobul. Când barca ta ia apă și de apă nu poți scăpa prea repede, ceva trebuie trecut peste bord. În al treilea rând din multele discuții purtate în această perioadă, am înțeles că actuala generație nu a experimentat o astfel de perspectivă a somajului nici măcar la nivel de exercițiu mental. A existat, în ultimii 20 de ani, alternativa unui job în străinătate, dar astăzi toate economiile mari sunt afectate și cred că locurile de muncă se vor găsi tot mai greu în Occident. În plus, în fiecare an, în România, rata investițiilor străine creștea și noi locuri de muncă apăreau. În al patrulea rând companiile românești trebuie să își găsească un model de operare mult mai eficient, cu resurse mai puține și  salarii mai mici, dar cu bonusuri de performanță mai mari. Salvarea poate veni din exportul de produse și servicii românești, dar și din creșterea de consum intern de produse made in România. În final, proprietarii de afaceri trebuie să se ajute singuri. Este de dorit și se așteaptă un plan de ajutor dat economiei din partea guvernului, însă trebuie să fim conștienți că România a crescut, își va reveni și va continua să se dezvolte prin demersurile antreprenorilor săi. Prin oamenii săi, prin valori adevărate și credința în viitor. Acum, mai mult decât oricând, România are nevoie de oameni care să lupte pentru ideile lor, pentru afaceri sănătoase și profitabile.

Avem încă o lună de stare de urgență. Vă doresc să găsiți curajul să urmați cu toată forța drumul analizei, planificării și actiunii, mai mult decât pe cel al emoției, fricii sau lipsei de realism.

Paște fericit tuturor!

The post Jurnal de Antreprenor pe timp de COVID 19: înfruntăm frica, găsim curaj și pregătim viitorul! appeared first on Forbes Romania.