Material scris de Andra Pintican – Povestitor de Rost, fondator Școala de HR, Centrul de Carieră și inițiatoarea platformei sanatatemintala.org, prima platformă din România dedicată sănătății mintale la locul de muncă.

Cum crești rezultatele fără a consuma oamenii

Cât mai poate funcționa performanța pe bază de epuizare?

Introducerea productivității regenerative – soluția pragmatică pentru businessul românesc?

În multe organizații, performanța încă se construiește pe epuizare bine gestionată. Nu declarată, nu asumată explicit, dar suficient de prezentă încât să devină normă sau standard de performanță pentru întreaga organizație. Oamenii livrează, cresc, avansează, iar în paralel își ajustează constant limitele personale pentru a ține pasul cu cerințele. La suprafață, sistemul funcționează. În profunzime, începe să scârțâie.

Dar această tensiune nu a apărut peste noapte. 

Dacă ne uităm istoric, ideea că identitatea unui om este egală cu munca lui este relativ recentă. De aproximativ două secole, odată cu Revoluția Industrială, munca a început să devină nu doar o activitate necesară, ci un criteriu central de valoare umană. Nu mai era suficient să exiști în comunitate, să contribui sezonier sau contextual; devenise necesar să produci constant, măsurabil, comparabil.

Mecanismul a fost unul subtil și eficient: economia avea nevoie de predictibilitate și scalare, iar identitatea legată de muncă a oferit exact acest lucru. Dacă oamenii ajung să creadă că „sunt ceea ce fac”, atunci motivația nu mai vine din exterior, ci din interior. Nu mai trebuie împinși, se vor împinge singuri. Așa s-a născut workismul (convingerea că munca este centrul vieții unui individ, identitatea sa), iar mai târziu, variațiile lui contemporane: hustle culture, performanța ca virtute morală, cariera ca proiect de sine.

Problema nu este că munca a devenit importantă. Problema este că a devenit totalizatoare.

Când identitatea este construită aproape exclusiv în jurul muncii, orice fisură în muncă devine o fisură în sine. De aici vin nu doar burnoutul sau anxietatea profesională, ci și o fragilizare profundă a identității. În ultimii ani, am văzut cum acest model începe să cedeze. Nu printr-o revoluție, ci printr-o serie de micro-reacții: The Great Resignation, quiet quitting, job hugging, iar mai recent ceea ce unii numesc quiet cracking, oameni care rămân în roluri, dar în interior se fisurează.

Aceste fenomene nu sunt capricii generaționale, ci simptome ale unui sistem care a împins prea mult într-o singură direcție. Dacă ne uităm atent, vedem că nu există un singur sistem, ci o intersecție de sisteme: economic, social, educațional, cultural. Fiecare cu propriile reguli, dar toate convergând într-o logică comună: creștere continuă, eficiență, maximizare. În această intersecție de bule s-a construit un model extractiv care nu mai operează doar asupra resurselor naturale, ci și asupra celor umane.

Exploatarea nu mai arată ca în manualele de istorie. Este mai sofisticată, mai greu de identificat, pentru că este adesea internalizată. Oamenii își cer singuri mai mult decât le-ar cere orice sistem. Devine un perpetuum mobile în care fiecare contribuie, într-un fel sau altul, la menținerea lui.

În România, această dinamică nu pornește de la zero. Vine peste un strat istoric complex, marcat de decenii de control, lipsă de autonomie și muncă impusă. Pentru multe generații, munca a fost asociată cu supraviețuirea și obediența, nu cu alegerea sau sensul. După ’90, am trecut rapid într-un model opus, dar la fel de intens: performanță, competiție, recuperarea decalajelor. Între aceste două extreme, nu am avut timp real să reconstruim relația sănătoasă cu munca.

Moștenirea se vede și astăzi. În studiul nostru „Ce rost are sănătatea mintală la locul de muncă?”, realizat pe un eșantion de peste 3.600 de respondenți, majoritatea declară că se simt frecvent sau uneori copleșiți de muncă. Peste o treime spun că stresul profesional afectează constant relațiile personale. Mai mult de 36% amână frecvent nevoi de bază (mese, odihnă, controale medicale) din cauza muncii. Aceste date nu vorbesc doar despre presiune, ci despre o normalizare a epuizării.

În paralel, în studiul „Ce rost are mama în România?” apare o altă tensiune, mai puțin vizibilă în rapoartele de business, dar esențială pentru felul în care funcționează economia în realitate. Vorbim despre munca invizibilă, nerecunoscută, dar constant prezentă. Aproximativ 60% dintre femei declară că duc în medie încă 120 de ore de muncă lunară pentru casă și familie, pe lângă job. Nu este doar o problemă de volum, ci de distribuție și de recunoaștere.

În același timp, aceste realități coexistă cu fenomenul bine documentat al motherhood penalty, în care maternitatea devine un dezavantaj profesional, și cu sisteme încă profund ineficiente de susținere a părinților în câmpul muncii. Aici nu mai vorbim doar despre presiune individuală, ci despre un design organizațional care nu reflectă viața reală a oamenilor. Modelul actual de muncă nu este doar exigent, ci și rigid în raport cu complexitatea rolurilor pe care oamenii le duc simultan.

Dacă privim acest context, întrebarea nu mai este dacă modelul actual funcționează, ci cât mai poate funcționa în forma actuală? 

După ce munca a fost împinsă, timp de decenii, într-un rol aproape exclusiv economic, întrebarea nu mai este dacă o putem „umaniza”, ci dacă o putem repoziționa fără să pierdem capacitatea de a performa. Și, mai ales, dacă putem face asta fără să continuăm să transferăm costuri invizibile în oameni, costuri care, inevitabil, se întorc în organizații sub formă de erori, retragere sau decizii slabe.

Răspunsul nu este unul confortabil. Nu există performanță fără consum. Orice formă de muncă implică efort. Diferența reală apare în modul în care acel consum este gestionat. În prezent, majoritatea sistemelor sunt construite să extragă eficient, dar nu și să refacă. Aici începe ruptura. Conceptul de „productivitate regenerativă” nu propune o muncă fără costuri umane, ci un model în care aceste costuri sunt recunoscute și gestionate activ. Wayne Visser, unul dintre cei mai cunoscuți autori în zona de business regenerativ, vorbește despre trecerea de la organizații „extractive” la organizații „restorative”, capabile nu doar să producă valoare, ci și să refacă sistemele din care aceasta este generată. În lipsa acestei tranziții, performanța devine dependentă de o uzură constantă, care nu este sustenabilă.

Dacă ne uităm pragmatic la acest concept de munca regenerativă, nu ideea este problema, ci implementarea. Iar aceasta începe din trei direcții care se condiționează reciproc.

La nivel de organizații, schimbarea începe cu o recalibrare a ceea ce măsurăm și a ceea ce tolerăm. Atât timp cât sănătatea mintală rămâne un subiect periferic, iar performanța este evaluată exclusiv prin output, costurile reale vor rămâne invizibile. Integrarea sănătății mintale în strategia de business nu este un gest de responsabilitate socială, ci o decizie operațională. Afectează direct capacitatea de execuție, calitatea deciziilor și retenția oamenilor.

În același timp, apare nevoia de a extinde orizontul deciziilor. Modelele concentrate pe trimestru sau pe creștere accelerată ignoră efectele cumulative ale epuizării.

 Din ce în ce mai multe organizații încep să integreze perspective de tip „7 generații înainte (en 7 gen ahead)”, inspirate din practici indigene, ca formă de evaluare a impactului pe termen lung. Această abordare de long-term stewardship mută deciziile de business din randament imediat în moștenirea și efectul de undă pe care îl creează în oameni, cultură și sistemele care rămân.

Un alt punct critic ține de designul muncii. Autonomia, claritatea rolului și încrederea nu sunt nice to have, ci condiții pentru performanță stabilă. Fără ele, organizațiile devin dependente de control și presiune, ceea ce crește consumul fără să crească proporțional valoarea.

La nivel individual, schimbarea este mai puțin vizibilă, dar la fel de importantă. Decuplarea muncii de identitate devine esențială. Atunci când un om este definit aproape exclusiv prin rolul său profesional, orice instabilitate externă devine o criză internă. În acest context, discernământul (capacitatea de a evalua situațiile fără a le confunda cu propria valoare) și agency-ul (capacitatea de a acționa conștient, nu doar reactiv) devin resurse critice. În paralel, apare nevoia de a reintroduce recuperarea ca parte din actul muncii. Nu ca pauză între „adevăratele momente de productivitate”, ci ca mecanism prin care performanța poate fi susținută în timp. Din perspectivă biologică și psihologică, alternanța dintre efort și refacere este condiția de bază pentru funcționare.

La nivel de societate, discuția devine structurală. Atât timp cât valoarea este definită predominant în termeni economici, toate celelalte sisteme, educaționale, sociale, organizaționale, vor replica acest model. Mutarea priorității de la economie ca scop în sine la bunăstare umană nu înseamnă abandonarea performanței, ci redefinirea ei.

Asta implică sisteme de protecție socială care să susțină real viața oamenilor, nu doar participarea lor în câmpul muncii. Implică politici care reduc penalizarea maternității și care recunosc munca invizibilă. Și implică, poate cel mai important, introducerea educației muncii în școli, nu ca orientare profesională punctuală, ci ca înțelegere a relației dintre muncă, identitate, sănătate și contribuție.

Azi, cadrele ESG încep să mute organizațiile din entități izolate în actori ai unui ecosistem, prin asumarea explicită a responsabilității față de impactul lor. Asistăm la un proces lent, pentru că obiceiurile de a construi profit cu orice preț persistă, iar fără presiune legislativă clară, această tranziție rămâne mai degrabă intenție decât practică.

Concluzia? Nu există performanță fără consum, dar există diferențe majore între sisteme care doar consumă și sisteme care știu să susțină și să refacă. Productivitatea regenerativă nu înseamnă să crești rezultatele fără costuri umane, ci să înțelegi că aceste costuri pot fi gestionate astfel încât oamenii să își poată recăpăta capacitatea de a performa. Asta schimbă fundamental întrebarea: nu mai este „cât putem scoate din oameni”, ci „în ce condiții pot oamenii să ducă performanța mai departe fără să se fractureze”. În practică, organizațiile care fac această mutare nu devin mai lente sau mai puțin competitive, ci mai stabile și mai coerente în execuție. Pentru că rezultatele nu mai sunt obținute prin împingerea constantă a limitelor, ci prin construirea unui sistem care susține efortul, îl recunoaște și îl recuperează. Într-un context în care presiunea nu va scădea, aceasta devine diferența dintre a crește pe termen scurt și a rămâne relevant pe termen lung.

The post Productivitatea regenerativă appeared first on Forbes Romania.

Denisa Tutunaru, medic stomatolog specialist în frumusețe dentară, CEO și Fondator al clinicilor stomatologice EDENT, împărtășește viziunea sa despre antreprenoriat și cum reușește să schimbe în bine percepția pacienților privind mersul la dentist.

DENISA TUTUNARU

Medic Stomatolog, CEO și Fondator EDENT Clinic

Ce v-a inspirat să deschideți o clinică stomatologică digitalizată?

Denisa Tutunaru: Mi-am dorit ca pacienții să vină de plăcere la stomatolog, nu doar de nevoie, atunci când apar durerile și complicațiile. Așa că am deschis prima clinică EDENT la Tulcea, în 2016, iar în 2021 ne-am extins cu un centru medical pediatric EDENT Kids. În 2022, am deschis a treia clinică EDENT în București. În toate clinicile am implementat un flux de lucru digitalizat și am integrat aparatură de ultimă generație.

Avem toate specializările sub același acoperiș: estetică dentară, protetică, parodontologie, implantologie, chirurgie, ortodonție, endodonție la microscop, pedodonție, stomatologie laser, iar medicii din echipă sunt supraspecializați în cadrul unor centre internaționale de excelență.

Ce vă motivează să vă treziți în fiecare dimineață să faceți business în România?

Denisa Tutunaru: Motivația mea vine din dorința de a reda sănătatea și frumusețea cât mai multor zâmbete, pentru că sănătatea orală este în strânsă legătură cu sănătatea fizică și emoțională. Îmi doresc să ajut cât mai mulți oameni să depășească temerile legate de vizitele la dentist și să descopere că un zâmbet sănătos îi ajută să se simtă mai încrezători, să se bucure de momentele sociale și să-și trăiască viața mai frumos.

Ce i-ați recomanda unui tânăr care se pregătește să intre în profesie?

Denisa Tutunaru: Să participe frecvent la cursuri, conferințe și traininguri, pentru că stomatologia este un domeniu în continuă schimbare, iar tehnologiile dentare și metodele de tratament evoluează constant.

De la cine ați învățat cel mai mult pe parcursul carierei?

Denisa Tutunaru: Am învățat enorm de la profesori, mentori, medici stomatologi cu experiență și profesioniști din domeniu pe care am avut onoarea să-i cunosc, fie în cadrul masterelor absolvite în stomatologie laser (Aachen, Germania) și estetică dentară (New York University, USA), fie în cadrul conferințelor internaționale la care am participat de-a lungul timpului.

Care sunt cele mai importante lecții de afaceri pe care le-ați învățat pe parcursul carierei?

Denisa Tutunaru: În primul rând, că integrarea tehnologiilor dentare în practica medicală nu este opțională, ci absolut necesară pentru a oferi pacienților tratamente precise, sigure și predictibile, aliniate la standardele American Dental Association (ADA).

Participarea frecventă la conferințe și cursuri internaționale mă ajută să fiu la curent cu ultimele evoluții din stomatologie și să aduc în clinicile EDENT opțiuni de tratament aliniate celor mai bune practici din industrie.  

Cum vă recrutați angajații în condițiile crizei de personal calificat, cum îi pregătiți și cum le creșteți performanțele?

Denisa Tutunaru: Am o echipă de care sunt foarte mândră, în toate cele 3 clinici EDENT. Toți colegii mei sunt foarte pasionați de ceea ce fac. Asistenții medicali, în special cei debutanți, sunt formați și îndrumați intern, de către medici și managerii de clinică, pentru a se dezvolta profesional cât mai frumos.

Mă asigur că toți membrii echipei se simt apreciați prin recunoașterea meritelor lor și prin oportunități de avansare, ceea ce îi motivează să se implice activ în succesul clinicii.

Credeți că pot fi îmbinate pasiunile cu antreprenoriatul?

Denisa Tutunaru: Cu siguranță. Mă pasionează tot ceea ce ține de artă și expresia frumosului în toate formele sale, iar aceste pasiuni îmi ghidează abordarea în stomatologie. „Mi-am dorit ca pacienții să vină de plăcere la stomatolog, nu doar de nevoie, atunci când apar durerile și complicațiile.”

The post Sănătatea e frumusețe: cum aplică un medic antreprenor acest principiu în stomatologie appeared first on Forbes Romania.

Doamna Guvernator Rotary Internațional District 2241 România și Republica Moldova, Mihaela Vlad, ne aduce în atenție misiunea și valorile Organizației de Caritate Rotary Internațional, renumită pentru lupta, la nivel global, împotriva poliomielitei.

Un interviu cu Mihaela Vlad, Guvernator Rotary Internațional District 2241, România și Republica Moldova

1. Ce înseamnă Rotary și care este misiunea acestei organizații?

Rotary International este o organizație globală de lideri comunitari și profesioniști din diverse domenii care colaborează pentru a identifica și pune în practică soluții la probleme critice și pentru a servi comunitățile locale și internaționale. Fondată în 1905, misiunea Rotary este de a promova pacea, educația, sănătatea și dezvoltarea economică, susținând în același timp integritatea și prietenia. Motto-ul său, A servi mai presus de sine, reflectă dedicarea față de îmbunătățirea vieții oamenilor din întreaga lume. Rotary este formată din cluburi locale care funcționează autonom, dar sub îndrumarea districtelor regionale și a conducerii internaționale. Fiecare club își desfășoară activitatea independent, însă este ghidat de regulamentele și misiunea Rotary International. Fiecare district este condus de un guvernator ales anual, iar fiecare club de un președinte. Cluburile din România și Republica Moldova formează un District care numără 152 de cluburi în cele două țări.

2. Care sunt principalele obiective ale organizației dumneavoastră în acest an?

Obiectivele Rotary pentru acest an includ continuarea proiectelor de eradicare a poliomielitei la nivel global, susținerea inițiativelor de sănătate publică, și promovarea educației și a oportunităților economice în zone defavorizate. Pe plan național, obiectivele includ sprijinirea comunităților vulnerabile din România, extinderea accesului la educație și sănătate, și derularea proiectelor de mediu, cum ar fi împăduririle și ecologizările. Principalele repere includ proiecte de sprijin pentru spitale și școli, donații de echipamente medicale și burse pentru tinerii din medii dezavantajate. Față de anul trecut, Rotary District 2241, România și Republica Moldova a crescut numărul de proiecte axate pe sănătate și educație, iar estimările indică o intensificare a acestor activități pe tot parcursul anului, pe fondul nevoilor crescânde din comunități.

3. Care sunt cele mai importante evenimente sau proiecte în acest an rotaryan?

În acest an, Rotary Internațional District 2241, România și Republica Moldova derulează mai multe, programe și evenimente de caritate, campanii de educație și sănătate, conferințe pe teme de leadership și dezvoltare comunitară. De asemenea, proiectele de sprijin pentru spitale și centre educaționale continuă, iar organizația pune un accent deosebit pe proiectele de mediu, printre care se numără plantarea a mii de arbori în diverse regiuni din țară. În calitate de guvernator îmi doresc ca pe mandatul meu, 2024-2025, Rotary să devină o organizație tot mai influentă și respectată în România, recunoscută pentru implicarea sa în proiecte cu impact durabil. Printre priorități se numără atragerea mai multor membri tineri, susținerea mamei și a copilului, și parteneriate strategice cu alte organizații și autorități, pentru a maximiza resursele și impactul proiectelor Rotary în societate.

4. Care sunt soluțiile cu care vine organizația în comunitatea din România?

Rotary propune soluții de sănătate prin donații de echipamente medicale, suport educațional prin burse și donații de materiale didactice, și protecția mediului prin proiecte ecologice. Prin rețeaua sa extinsă de voluntari și profesioniști, Rotary identifică nevoile urgente ale comunităților și dezvoltă soluții adaptate pentru fiecare. Comunitatea poate sprijini Rotary prin voluntariat, donații și prin colaborarea cu organizațiile locale. De asemenea, companiile și instituțiile sunt încurajate să devină parteneri pentru a susține inițiativele de impact din domeniile sănătății, educației și mediului. Membrii și partenerii sunt esențiali pentru succesul Rotary, deoarece ei sunt cei care identifică problemele comunității și vin cu soluții, implicându-se activ în implementarea proiectelor. Fără sprijinul partenerilor și al membrilor, multe dintre inițiative nu ar putea fi realizate la aceeași scală și cu același impact. Rotary este o organizație bazată pe continuitate și colaborare, iar schimbarea guvernatorului este parte din procesul de reînnoire. Noii guvernatori aduc o perspectivă proaspătă, însă proiectele de bază sunt menținute și dezvoltate pentru a asigura continuitatea. În mandatul meu de guvernator am adus în vizorul rotaryenilor obiective clare și proiecte care vor ajuta mult comunitatea. Misiunea Rotary se menține A servi mai presus de sine.

The post Rotary Internațional – A servi mai presus de sine appeared first on Forbes Romania.