Complet diferită de regiunile turistice consacrate ale Italiei, Puglia face deliciul călătorului însetat de artă, pe care îl încântă mai ales cu opere contemporane expuse pe fundalul baroc al catedralelor medievale sau în decorul rococo din somptuoasele palate ale secolului al XVIII-lea.

După ce străbați străzile întortocheate din Alberobello, invadate de arhitectura unică a trulli-urilor – colibe tradiționale construite din piatră albă –, realizezi de îndată că Puglia este vizibil diferită de alte regiuni ale Italiei. De cele mai multe ori, Italia este asociată cu estetica sublimă a epocii clasice, integritatea Renașterii sau opulența Barocului. În Puglia însă, se dezvăluie o entitate unică în natura palimpsestică a țării. Dealurile și stâncile luminoase desenează un peisaj deosebit în care sunt cuprinse cetăți medievale, fiecare cu propria sa identitate și măiestrie. Mai jos sunt câteva dintre cele mai remarcabile opriri artistice din regiune.

Lecce
Lecce este cunoscut drept capitala Barocului din Puglia. Unul dintre cele mai distinse monumente este Domul, dar demne de vizitat sunt și numeroase alte biserici răspândite prin oraș. Însă Lecce este deopotrivă interesant pentru pasionații de artă contemporană.

Hotelul Palazzo Luce găzduiește o colecție remarcabilă de artă contemporană. Palatul a fost construit în secolul al XIV-lea pentru conții de Lecce, iar cele șapte dormitoare îmbină designul eclectic cu lucrările de artă ale unor artiști precum William Kentridge sau Joseph Kosuth.

Istoria modei, la fel de importantă, este reprezentată de o impresionantă colecție de reviste vintage Vogue Italia, dar găsești și cele mai recente publicații de modă, artă și design. Mi-am petrecut fiecare seară în Lecce citind în tihnă cărțile de la Palazzo Luce și, de aceea, timpul petrecut acolo rămâne una dintre amintirile mele preferate din această călătorie.

Matera (Basilicata)
Matera a fost desemnată Capitală Culturală Europeană în anul 2019, ceea ce a presupus un bogat program cultural, plecând de la istoria medievală și ajungând la arta contemporană. Orașul este construit aproape în întregime din piatră. Primii săi locuitori, din perioada paleolitică, și-au găsit adăpost în peșterile săpate în calcar. Duomo di Matera, catedrală construită în secolul al XIII-lea, cuprinde întreaga complexitate istorică a orașului. În timp ce se redecora în stil baroc, în secolul al XVII-lea, săpăturile efectuate au scos la iveală o uimitoare frescă bizantină, care o înfățișează pe Maddona della Bruna și copilul. Tot în Matera poate fi văzută Cripta Păcatului Originar, o frescă pictată superb pe pereții unei peșteri naturale.

Grottaglie
Grottaglie este o mică localitate renumită pentru ceramica sa artizanală, cu ateliere care îndeamnă vizitatorii să le calce pragul. Cartierul Ceramicii este doar unul din obiectivele turistice, alături de care centrul istoric, cu bisericile sale, te îmbie să îl vizitezi în plimbările de după-amiază.

Poligano a Mare
Fâșia de plajă din Poligano este cel mai des pomenită când vine vorba despre peisajele emblematice din Puglia. La fel este și faimosul restaurant Grotta Palazesse, amplasat într-o peșteră, unde oaspeții pot admira apele cristaline ale Mării Adriatice. Orașul merită pe deplin să fie vizitat, aici putând să simți adevărata esență La Dolce Vita.

Caserta (Campania)
Pe drumul care leagă Puglia de Roma sau Napoli există o oprire de neratat – Reggia Di Caserta. Palatul regal din Caserta este vechea reședință a conducătorilor Regatului celor două Sicilii, numit și Versailles al Italiei. A fost construit de Casa Bourbon la mijlocul secolului al XVIII-lea, fiind o clădire grandioasă ce se desfășoară pe cinci niveluri, având 1.200 de camere.

Surprinzător, palatul găzduiește și colecția Motus Terrae, donată de cunoscutul curator și dealer de artă Lucio Amelio, după moartea sa, care prezintă cele mai mari talente artistice internaționale ale anilor ’80. Picturile monumentale ale lui Gerhard Richter, Andy Warhol și Robert Rauschenberg, printre mulți alții, sunt expuse cu îndrăzneală în interioarele rococo, generând pentru vizitatori o experiență cu adevărat suprarealistă. Vizionarea acestor lucrări nu trebuie ratată!

The post Puglia – esența la dolce vita appeared first on Forbes Romania.

După ce tocmai mi-am susținut dizertația de master despre opera lui Hedda Sterne, eram nerăbdătoare să mă întorc acasă, într-o scurtă vacanță. Ceea ce am crezut că va fi o perioadă de relaxare în București s-a dovedit a fi, de fapt, un interval cu un program aglomerat, centrat în jurul Târgului de Artă RAD, excepțional de bine organizat.

Am aflat despre RAD pe Instagram, fiindcă fusese promovat de o serie de galerii românești pe care le urmăresc. Afișul brandului, desfășurat pe un fond verde lime, intenționa să sugereze prospețimea proiectului de colaborare. Am fost încântată să fiu prezentă în ziua deschiderii târgului. Acesta a avut loc în incinta hotelului Caro, un amalgam de standuri reprezentând 20 de galerii românești.

Au fost expuse lucrări ale tinerilor talente, dar și ale unor artiști consacrați cum ar fi Ciprian Mureșan sau Petru Jecza. Mi-au plăcut în mod deosebit sculpturile Nonei Inescu – de la standul Catincăi Tăbăcaru – reprezentând bolovani suspendați, aluzie la juxtapunerea imaginilor delicate din copilărie cu materialitatea brută a lucrării. La standul Cazul 101, instalația de cămăși ilustrate ale lui Vasile Mureșan Murivale oferă o altă dimensiune picturilor expuse, fiind completate de două piese de design ale lui Bogdan Ciocodeica.

În spațiul verde al hotelului a fost amenajat un complex și captivant parc de sculpturi, care a permis vizitatorilor să intre în rezonanță cu arta, dar să se și poată bucura de un picnic tihnit. Am fost impresionată nu numai de arta RAD, dar și de energia expozanților și a colecționarilor. Discuțiile pe temele Collecting 101 sau Ecosistemul lumii artei contemporane s-au implicat cu adevărat în specificul local, încurajând interesul pentru artă nu numai ca mediu decorativ, dar și ca o adevărată investiție și un demers intelectual.

După o impresionantă cină de deschidere a evenimentului RAD, din păcate, a trebuit să mă întorc la New York. Am făcut o escală rapidă la Londra, trecând pe la White Cube din Bermondsey, unde am văzut meys – prima expoziție solo a lui Marguerite Humeau. Folosind software AI, inspirată de structurile sociale ale furnicilor, termitelor și albinelor, Humeau a creat ample sculpturi, părând suspendate în timp. Făcând referire la un mediu postapocaliptic, postuman, în care speciile supraviețuitoare și-au creat propriile structuri organice, artista include și elemente sonore, subliniind vivacitatea acestora.

Am ajuns înapoi la New York tocmai la timp pentru a previzualiza lucrările ce urmau a fi licitate, o unică oportunitate de a vedea opere de artă care s-ar putea să nu mai fie niciodată disponibile publicului. Christie’s a organizat vânzarea colecției Gerald Fineberg, investitor imobiliar din Boston, care a colecționat deopotrivă lucrări aparținând atât Modernismului, cât și mișcării Pictures Generation.

Printre picturile consacrate ale lui Gerhard Richter și Pablo Picasso – care s-au vândut pentru 9,6 milioane de dolari, respectiv 8,4 milioane de dolari – s-au aflat și lucrări excepționale aparținând unor artiste femei, în special ale lui Lee Krasner, Agnes Martin și Betye Saar, acestea fiind rareori prezentate la licitații. La Sotheby’s, lucrarea mea favorită a fost pictura de șase metri realizată pe email, a lui Robert Rauschenberg, aparținând seriei Urban Bourbon. Artistul a integrat imaginile serigrafiate cu pictura gestuală, cu scopul de a pune în evidență reflectivitatea suprafeței de aluminiu.

Sezonul târgurilor de artă din oraș a debutat cu deschiderea evenimentului The European Fine Art Foundation sau TEFAF. Inițial desfășurându-se doar în Maastricht, TEFAF New York încearcă să se ridice, pe tărâm american, la aceleași standarde de calitate și eleganță, acceptând doar cele mai celebre galerii din domeniul artelor vizuale moderne și contemporane, al designului și al bijuteriilor.

În aceeași zi, în Tribeca, s-a deschis târgul Independent Art Fair, care promovează în fața publicului downtown munca tinerilor artiști emergenți, evidențiindu-se astfel dihotomiile fluide ale vieții artistice vibrante a orașului.

Sezonul târgurilor s-a încheiat cu Frieze, desfășurat încă o dată la The Shed din Hudson Yards, unde colecționari, expozanți, art advisors și curatori s-au întins pe trei etaje, prezentându-se lucrări provenind de la o gamă largă de galerii internaționale și locale. După aproape trei săptămâni de agitație neîncetată, New Yorkul se poate odihni în sfârșit, predând ștafeta orașului Basel, ca viitor loc de întâlnire.

The post București – New York, pe calea artei appeared first on Forbes Romania.

Finalul de primăvară este momentul potrivit pentru o escapadă rapidă, fie ea și de weekend, în care să te poți reseta și reîncărca cu energie. Fie că te afli într-un oraș plin de viață sau lângă o plajă liniștită, nimic nu-ți încarcă bateriile mai mult decât să fii înconjurat de artă de calitate, să te trezești într-o cameră decorată frumos, sau să iei micul-dejun în prezența unor capodopere ale artei moderne și contemporane. Mai jos sunt câteva dintre cele mai importante hoteluri care găzduiesc artă și design și care merită din plin să fie vizitate.

Palm Heights – Grand Cayman
Hotelul Palm Heights a fost deschis în anul 2019, pe plaja Seven Mile din Grand Cayman, considerată a fi cea mai râvnită fâșie a insulei. Particularitatea hotelului tip boutique este estetica sa reimaginată în maniera anilor ’70. Aici există o generoasă bibliotecă de artă și o serie de spații de relaxare unde se pot răsfoi cataloage despre Matisse sau modernismul latino-american. Proprietatea oferă, de asemenea, un program de rezidență pentru artiști, reunind pictori, ceramiști sau muzicieni, care pot fi întâlniți acolo fie lucrând, fie în momentele lor de relaxare. O altă atracție o constituie sala de sport, care oferă în fiecare zi cursuri HiiT, Pilates și Yoga.

L’Apogée – Courchevel
Courchevel este bine cunoscut pentru calitatea pârtiilor de schi, a restaurantelor înstelate Michelin și a distracției nocturne. Dar oferta sa importantă de cabane decorate în stil contemporan îl proclamă și ca o destinație pentru pasionații de design. Camerele de la L’Apogée au fost amenajate de designerul India Mahdavi. Aceasta este cunoscută pentru modul jucăuș în care combină tonurile profunde ale pietrelor prețioase cu texturile somptuoase și formele organice. Printre numeroasele sale proiecte, Mahdavi a decorat în roz bine-cunoscutul restaurant Sketch Gallery din Londra, dar și hotelul design Condesa din Mexico City.

Clădirea Seagram – New York City
Nu este un hotel, dar trebuie menționată! Clădirea Seagram, din New York, este reprezentativă pentru istoria artei americane. Pe vremea când aici funcționa restaurantul Four Seasons, Mark Rothko a fost solicitat să realizeze, în anul 1958, un set de picturi murale. Cu toate acestea, pe măsură ce ambițiile artistului au devenit tot mai mari, el nu a mai considerat restaurantul ca fiind o destinație potrivită pentru arta sa. Astfel, în anul 1960, a anulat contractul, iar în anul 1969 a donat picturile Galeriei Tate, din Londra, unde pot fi văzute și azi.

În fostul spațiu al restaurantului se află acum The Grill și The Pool. Aceste areale continuă să conserve patrimoniul artistic pe care l-au moștenit. Astfel, holul prezintă o pictură monocromatică aparținând lui Franz Kline, în timp ce pânzele expresioniste abstracte, semnate de Lee Krasner, pot fi văzute în separeurile private din The Grill. În The Pool, vizitatorii care iau masa pot admira o sculptură cinetică Alexander Calder.

The Fife Arms – Scoția
Ivan și Manuela Wirth sunt bine-cunoscuți pentru mega galeria lor internațională, unde expun artiști ca George Condo și Jenny Holzer, dar unde pot fi întâlnite și lucrări ale lui Hans Arp și John Chamberlain, printre alții. Galeria este reprezentată în cele mai mari capitale ale lumii, dar și în localități precum Menorca, Gstaad și Somerset. Așadar, nu a fost o surpriză când brandul s-a extins și în alte segmente de „lifestyle”, odată cu deschiderea hotelului Fife Arms, în satul Braemar din Scoția. Hotelul găzduiește o remarcabilă colecție de capodopere aparținând unor artiști precum Pablo Picasso și Gerhard Richter, alături de lucrări de artă comandate special unor artiști contemporani precum Bharti Kher, Guillermo Kuitca și Zhang Enli, ceea ce îi oferă o notă de unicitate.

Château La Coste – Aix-en-Provence
Rivalizând cu operele de artă modernă de la La Colombe d’Or din Saint Paul de Vence, Château La Coste este o destinație de artă de neratat, pentru orice vizită pe Coasta de Azur. Deasupra iazului cristalin al Centrului de Artă, proiectat de Tadao Ando, plutește o impresionantă sculptură Spider, aparținând artistei Louise Bourgeois. În grădina destinată sculpturilor pot fi întâlnite o surprinzătoare instalație a lui Lee Ufan, dar și sculpturi monumentale aparținând lui Franz West și Richard Serra. Complexul găzduiește și expoziții temporare ale tinerilor artiști, în prezent fiind expuse lucrările pictorului italian Francesco Clemente. Nu în ultimul rând, Château La Coste reușește să împletească aspectul rustic al peisajului cu un interior modern, minimalist, care, în spațiile comune, integrează perfect pânzele colorate ale lui Damien Hirst și Sean Scully.

Dolder Grand – Zürich
Aflat doar la o oră distanță de Basel, hotelul Dolder Grand găzduiește, în zilele de dinainte și de după târgul din iunie, mulți dintre cei mai cunoscuți colecționari de artă din lume. Castel elvețian din secolul al XIX-lea, hotelul combină exteriorul tradițional cu un interior eclectic și o superbă colecție de artă. Pot fi admirate aici de la sculpturile aparținând artiștilor elvețieni precum Urs Fisher și Alberto Giacometti până la capodopere ca Femmes métamorphosée – Les sept arts a lui Salvator Dalí, la intrarea în restaurant, sau Le Monde de Niki de Saint Phalle și Jean Tinguely, în drum spre Spa. Oaspeții se pot simți aici, cu adevărat, ca în casa unui pasionat și excentric colecționar de artă!

The Wynn – Las Vegas
The Wynn din Las Vegas este, probabil, cel mai surprinzător spațiu expozițional! În timp ce hotelul se încadrează perfect în geniala estetică kitsch a Las Vegasului, familia Wynn este cunoscută pentru gusturile sale costisitoare în ceea ce privește colecția de artă. Când străbați labirintul de coridoare aurite de la parterul hotelului, nu trebuie să ratezi lalelele lui Jeff Koons, iar în restaurantul din interior poate fi admirată o serie de picturi ale artistului columbian Fernando Botero.

The post Escapade artistice appeared first on Forbes Romania.

O ușă se deschide lent, iar camera de filmat avansează înăuntru. Imaginea se fixează mai întâi pe podeaua traversată de un cablu, apoi se deschide și survolează interiorul: un raft de lemn plin cu pânze, un colaj finalizat și montat, sprijinit de perete, o haină atârnată de ușă.

Camera baleiază între detaliile din prim-plan și cele îndepărtate, inspectând fiecare obiect pe care îl urmărește. Imaginea este acompaniată de un straniu concert de vioară. Obiectivul analizează hârtiile împrăștiate pe un birou de lemn, glisând peste fotografiile înfățișând un peisaj urban brutal și peste portretele schițate în creion ale unui model feminin. Apoi traversează iarăși podeaua.

În timp ce camera explorează spațiul, se oprește asupra unui detaliu neașteptat: o țigară stinsă într-o scrumieră, urmată de o mână nemișcată. Zoom out: imaginea surprinde o femeie odihnindu-se pe un pat de campanie. Zoom in: ea este, într-adevăr, adormită.

Aparatul de filmat mai survolează o dată spațiul, evaluând obiecte personale. Apoi percepe o mișcare: femeia se trezește, într-un final. Se scarpină în cap și se ridică. Imaginea trece la un perete acoperit perfect cu hârtie albă, din podea până în tavan, evocând un studio foto.

Femeia își notează înălțimea cu un creion de cărbune. Trage o linie pe podea. Apoi marchează înălțimea stând întinsă pe podea, generând un pătrat din cărbune negru, având exact dimensiunile sale. Și-a creat o scenă sau și-a delimitat, pur și simplu, spațiul în care poate să existe?

În timp ce filmul se derulează, acțiunile sale devin din ce în ce mai eratice: fie mișcări de echilibristică, fie aplaudă ritmic. Filmul se încheie cu imaginea unui bec aprins semnat cu numele artistei: Geta Brătescu.

Brătescu a creat L’Atelier (fig. 1), un film de 16 minute, în colaborare cu artistul Ion Grigorescu în Bucureștiul anului 1978, în plin comunism ceaușist. Lucrarea a fost adesea considerată ca reprezentând o odă închinată studioului, un spațiu în care artista poate să-și exprime pe deplin autonomia.

Curatorul Lorenz Wiederkehr a descris această creație ca fiind o lucrare dedicată spațiului operațional al condițiilor producției artistice, în care activitățile din film fac mereu referire la modalitățile apariției acestuia, la maniera producerii sale. Această viziune face aluzie la resursele materiale ale artistei, pentru producția filmului, dar prezintă opera Getei Brătescu într-o lumină apolitică. În realitate însă, supraviețuirea în comunism rămâne un laitmotiv-cheie reflectat permanent în opera artistei, L’Atelier exprimând senzația de a fi permanent supravegheat.

Am descoperit opera Getei Brătescu atunci când a fost selectată să reprezinte România la Bienala de la Veneția, în anul 2017. M-au impresionat desenele sale realizate într-o multitudine de culori vii, create cu ochii închiși.

Limbajul vizual al artistei a fost mereu nuanțat cu elemente ale Modernismului. Artista a evitat de multe ori interpretările politice sau feministe, dar m-am întrebat mereu dacă prin lucrările abstracte salută istoria avangardismului românesc, cel care ne-a plasat atât de central în evoluția Modernismului occidental. Acesta a fost cenzurat în România regimului comunist, excepție făcând publicația „Secolul 20” – care aborda teme vizuale și literare internaționale –, unde Brătescu era director artistic.

De fapt, istoria avangardismului românesc începe în anul 1916, la Cabaret Voltaire, în Zürich, când Tristan Tzara și frații Marcel și Jules Janco (foști Iancu) au generat mișcarea dadaistă, printr-o serie de recitaluri susținute într-un limbaj absurd.

Zürich a devenit centrul elitei intelectuale europene în timpul Primului Război Mondial. Exista un amalgam de artiști, scriitori, actori, precum și diverși creatori, de la actori de cabaret la revoluționari profesioniști, boemi și anarhiști, cu toții căutând un refugiu în Elveția neutră. În acest mediu multicultural, mișcarea Dada a fost caracterizată nu doar de triumful absurdului, ci și de angajamentul fundamental de a transcende diferitele stiluri și genuri artistice.

Odată cu terminarea Primului Război Mondial, majoritatea intelectualilor s-au întors din străinătate și au continuat să publice pamflete și jurnale. Fiind încă elev la liceu, Victor Brauner lansa, în anul 1924, 75HP, având ca mesaj interferențele dintre artă și poezie. Mai târziu, se lansa Punct – o publicație despre arta constructivistă –, în timp ce UNU, lansat în anul 1928 de Sașa Pană, promova Suprarealismul.

Această diversitate, dezvoltată sub umbrela Modernismului autohton, a stimulat cu siguranță creativitatea artiștilor, culminând cu triumful Suprarealismului. Expoziția actuală de la Timișoara, dedicată lui Victor Brauner, reprezintă testamentul suprem al contribuției României la nașterea și dezvoltarea Modernismului. Un fapt clar, înțeles de mulți artiști din secolul 20 și din cel în care ne aflăm.

The post România Avangardistă appeared first on Forbes Romania.

Când vizitezi pentru prima oară Kenya, cel mai impresionant aspect este peisajul, complet diferit. Lumina, în nuanțe calde, nemaiîntâlnită în alte părți, împodobește apusurile de soare în tonuri de galben-muștar și portocaliu intens, cu totul diferite de nuanțele roz-pastel și violet întâlnite în emisfera nordică. În timp ce avionul se pregătea de aterizare, primul meu gând a fost la inevitabila regăsire a acestor diferențe și în arta locală.

Calitățile artei tribale africane au inspirat mișcarea modernistă din secolul trecut. Astfel, Pablo Picasso s-a inspirat în compozițiile sale cubiste din măștile africane din lemn sculptat. Cu toate acestea, timpul pe care l-am petrecut în Kenya a fost mai puțin dedicat lucrărilor manuale tradiționale și mai mult descoperirii artei contemporane, în curs de dezvoltare și afirmare.

După un incredibil safari, în Masai Mara, am ajuns în Nairobi, dornică să explorez capitala țării. Am început cu un tur al Muzeului Karen Blixen, dedicat autoarei daneze a romanului Out of Africa, carte care a stat la baza ecranizării filmului cu același nume, avându-i în rolurile principale pe Meryl Streep și Robert Redford.

Muzeul este, de fapt, fosta casă a lui Blixen, în care s-au păstrat mobilierul și picturile ei de la începutul secolului trecut, dar în care sunt expuse și costumele originale din film. Out of Africa, deși este o narațiune încântătoare, relevă totuși o perspectivă ireală, a unui străin, asupra regiunii. Astăzi, în perioada post-colonială, dialogurile despre cultură și artă se desfășoară la un alt nivel și este important ca vizitatorii să înțeleagă mai exact nuanțele diferite ale istoriei artelor africane și să nu le evalueze după sistemele de valori aparținând canoanelor artei occidentale.

Astfel, un punct de plecare în acest demers este Circle Art Gallery, aflată în centrul orașului Nairobi. Galeria a fost deschisă în anul 2015 și expune un grup divers de artiști contemporani din toată Africa de Est. Expoziția The Forest and Desert School Revisited a fost prezentată la începutul acestui an și a reunit opere de artă care explorează împletirea identităților africană și arabă prin lucrările figurative, abstracte și conceptuale.

Curatorul s-a inspirat din mișcarea intelectuală apărută în anii ’60, cunoscută sub numele de Madrasat al-Ghaba wa al-Sahra. S-a căutat o definiție transcendentală a identității comunităților, ignorându-se aspectele geopolitice, concentrându-se, în schimb, pe ceea ce dețin în comun: clima și mediul natural. Circle a expus lucrările unor artiști sudanezi, tineri și consacrați, care au abordat aceste teme.

Institutul de Artă Contemporană din Nairobi a fost deschis abia anul trecut, de renumitul artist londonez Michael Armitage, născut în Kenya. Spațiul expozițional este generos și ospitalier, având o bibliotecă completă de artă, cu perne pentru a te putea relaxa sau citi.

În sezonul trecut, Armitage a expus zece pictori figurativi din Africa de Est, aparținând unor generații diferite, prezentând patruzeci de lucrări. Acestea mai fuseseră expuse anterior la Haus der Kunst, München (2020), apoi la Royal Academy of Arts, Londra (2021), ca parte a retrospectivei Michael Armitage: Paradise Edict. Am admirat, în special, pânzele artistei ugandeze Theresa Musoke, ale cărei tușe fluide și abstractizări antropometrice au contribuit semnificativ la evoluția mișcării artistice africane de după război.

În afara Africii, artiștii kenyeni continuă să genereze comentarii pertinente pe teme precum identitatea, comunitatea locală sau ecologia. Urmăresc de câțiva ani evoluția sculptoriței Wangechi Mutu, născută în Kenya, ale cărei lucrări le-am admirat în galerii din New York, precum și la Strom King Center, în nordul statului New York.

În timp ce sculpturile ei masive din bronz reprezintă figuri războinice umanoide feminine, lucrările ei din lut, în care artista modelează figuri din solul vulcanic din Kenya, rămân misterioase și greu de înțeles. Abia după ce am fost în Kenya și i-am văzut savanele luxuriante, dar și omniprezentul pământ bogat, roșu intens, am înțeles, în sfârșit, semnificația ecosistemului în modelarea specificității și identității artistice ale acestei țări. Aștept cu nerăbdare retrospectiva lui Mutu, care se va deschide luna viitoare la New Museum din New York.

The post Kenya, un incredibil safari cultural appeared first on Forbes Romania.

Strânsa legătură dintre artă și modă este bine cunoscută astăzi. Christian Dior a fost cândva galerist, expunând artă impresionistă, înainte de a pune, în anii ’40, bazele casei de modă care îi poartă numele.
În prezent, designerii sunt întotdeauna deschiși pentru colaborarea cu artiștii.

Această colaborare poate fi realizată în diferite forme, fie prin piese ready-to-wear, cum ar fi colecția de vestimentație bărbătească a lui Kim Jones, în colaborare cu pictorul ghanez Amoako Boafo, fie colecții-capsulă de poșete, care sunt integral concepute de artiști, precum colecția anuală Lady Dior Art sau colecția Artycapucines a Casei de modă Louis Vuitton.

Cu toate acestea, suprapunerea modei cu arta se extinde dincolo de design. Colecțiile de artă ale brandurilor precum Chanel și LVMH sunt atent curatoriate, iar în cazul celei din urmă, Fondation Louis Vuitton servește ca o importantă instituție în sfera muzeală din Paris. De asemenea, Pinault Collection, înființată de familia care deține compania Kering, își are sediul în clădirea recent renovată Bourse de Commerce.

Aceste colecții însă nu sunt pe deplin separate de consumatorul obișnuit al bunurilor de lux, ci perfect integrate în experiența de shopping, arcadele și cabinele de probă ale magazinelor de lux de pe Avenue Montaigne, Bond Street și Fifth Avenue fiind decorate cu opere de artă.

Casele de modă se aliniază din ce în ce mai mult evenimentelor culturale din întreaga lume. Valentino a sponsorizat Pavilionul Italiei la Bienala de la Veneția, iar Dior a fost unul dintre sponsorii-cheie la Gala anuală a Muzeului Guggenheim.

În plus, vestea senzațională din lumea artei a acestui an este că megagaleria Gagosian și-a extins conducerea dincolo de fondatorul său, Larry Gagosian, înființând un consiliu de administrație format din 20 de persoane, printre care Delphine Arnault, vicepreședinte executiv al Louis Vuitton, precum și regizoarea de film Sofia Coppola și fondatorul Snapchat, Evan Spiegel.

Care este semnificația acestor pași, atât pentru lumea artei, cât și pentru industria modei? Investiția în artă este acum echivalată cu consumul produselor de lux, iar lumea artei a avut multe de învățat de la industria modei, mai ales în ceea ce privește managementul clienților, dar și în privința modului de funcționare a așa-numitei „experience economy”, susținută de platforma de socializare Instagram.

Art Basel Miami este probabil cel mai bun exemplu al acestui dialog, galeriile pregătind evenimente elaborate pentru clienți și artiști în primele zile ale târgului. Luni seara a avut loc petrecerea de deschidere a Muzeului ICA Miami și a Colecției Rubell, după care galeria londoneză White Cube a găzduit celebra sa petrecere la Soho Beach House, în cadrul căreia artista Kelis a interpretat o parte din hiturile sale de la începutul anilor 2000.

Marți dimineața, evenimentul First Choice a marcat deschiderea târgului principal, în cadrul căruia colecționarii pasionați au avut prilejul de a admira pentru prima dată în original lucrări care anterior puteau fi vizualizate doar în prezentări digitale.

De asemenea, casele de modă au profitat de această oportunitate pentru a-și pregăti propriile evenimente, captând interesul colecționarilor de artă. Dolce & Gabbana a organizat o prezentare de modă haute couture în cadrul Four Seasons Surf Club, unde cele peste 100 de ținute realizate manual au fost inspirate de cultura latino-americană.

După prânzul oferit în decorul leopard, oaspeții s-au îndreptat către plajă sau au ales un tur de după-amiază al târgului. În acea seară, Hauser & Wirth a invitat participanții să li se alăture în preluarea Carbone Miami, filiala din Florida a restaurantului din New York, celebru pentru pastele sale Spicy Rigatoni.

Pe măsură ce oamenii din lumea artei se îndreaptă către New York sau Londra la mijlocul săptămânii, Miami primește cu brațele deschise o mulțime de vizitatori din întreaga lume, dornici să experimenteze cel mai aglomerat weekend din an al orașului.

Itinerarul oricărui pasionat de modă include, fără îndoială, o vizionare a expoziției de scaune a lui Gaetano Pesce, piese ce au putut fi anterior admirate în cadrul prezentării Bottega Veneta de la Milan Fashion Week, precum și lansarea colecției de Sărbători a Casei de modă Valentino la W Hotel și expoziția Louis Vuitton din cadrul târgului Art Basel. Arta și moda se reunesc!

The post Artă (și modă) la Art Basel Miami appeared first on Forbes Romania.

Pe măsură ce entuziasmul din jurul târgurilor din Londra și Paris se domolește, comunitatea artistică așteaptă unul dintre cele mai interesante evenimente ale anului – Art Basel Miami din luna decembrie. În timpul acestei „perioade de respiro”, îmi place să îmi petrec weekendurile punându-mă la curent cu câteva dintre cele mai interesante expoziții care au loc în muzeele din întreaga lume. Vă înfățișez câteva dintre aceste retrospective pe care vă îndemn din toată inima să le vedeți înainte de încheierea anului.

Londra: The National Gallery – Lucian Freud

The National Gallery este poate mai cunoscută pentru expozițiile sale academice cu maeștri precum Poussin, Rembrandt sau Goya, motiv pentru care această retrospectivă a pictorului figurativ britanic Lucian Freud (1922-2011), cea mai cuprinzătoare din ultimii 10 ani, este o oportunitate inedită de a vedea opera artistului contemporan dintr-o nouă perspectivă. Cuprinzând peste 60 de lucrări din alte muzee și colecții private, expoziția îl descrie pe Freud drept un artist preocupat în primul rând de procedura creativă a picturii, nu de asocierile adesea făcute cu bunicul său, psihologul Sigmund Freud.

Tate Modern – Cezanne

Expoziția Cezanne de la Tate Modern este o expoziție istorică ce urmărește cariera pictorului francez (1839-1906). Narațiunea progresează tematic, exemplificând amplu subiecte-cheie ale artistului, cum ar fi coșul cu mere, studiile scăldătorilor și vederile din Provence. Expoziția ne arată, fără doar și poate, că Cezanne a fost printre primii maeștri moderni, prefigurând apariția cubismului cu maniera sa de a picta cu tușe geometrice, creând imagini aplatizate.

Royal Academy of Arts – Making Modernism (Crearea modernismului).
Paula Modersohn-Becker, Käthe Kollwitz, Gabriele Münter și Marianne Werefkin.

Expoziția de la Royal Academy este dedicată celor patru pictorițe deschizătoare de drumuri care lucrau în Germania la începutul anilor 1900. Prezentarea analizează modul în care aceste artiste au explorat tensiunile și contradicțiile lumii lor în schimbare prin teme precum portretul și autoportretul, maternitatea și copiii, sau trepidația orașului față de liniștea rurală a peisajului rustic.

New York: Guggenheim – Alex Katz: Gathering (Adunarea)

Rotonda de la Guggenheim este probabil unul dintre cele mai frumoase spații de artă arhitecturală din New York, unde blockbusterul din acest sezon, „Alex Katz: Gathering”, strălucește cu adevărat. Katz combină estetica imaginilor americane din reviste, panouri publicitare și ecrane de film cu energia picturii expresioniste abstracte, încântându-ne prin înfățișarea vieții de zi cu zi.

The Metropolitan Museum – Dinastia Tudor
Artă și Măiestrie în Anglia din timpul Renașterii.

Expoziția pentru care sunt cea mai entuziasmată! Studiul Muzeului Metropolitan asupra dinastiei Tudor ne aduce peste 100 de obiecte, între care portrete, tapiserii spectaculoase, manuscrise, sculpturi și armuri, toate dând viață istoriei engleze familiare și aducându-l pe privitor în mijlocul acesteia.

Brooklyn Museum – Thierry Mugler: Couturissme

Thierry Mugler a fost unul dintre cei mai inovatori și îndrăzneți designeri ai secolului XX, iar această expoziție este un adevărat omagiu adus creațiilor lui.

După ce a găzduit anterior expoziția Christian Dior „Designer of Dreams”, Brooklyn Museum s-a arătat de la sine lider în expozițiile mărcilor de modă, subliniind adesea implicații surprinzătoare, cum ar fi, în cazul lui Mugler, procesul creativ din spatele parfumului clasic „Alien”.

Paris: Centre Pompidou – Alice Neel. Un regard engage

Alice Neel (1900-1984) a fost o pictoriță feministă, portretele ei crude dezvăluind teme ale diviziunii de clasă și între sexe. Retrospectiva analizează 70 de picturi și desene, precum și multe documente, de la cele mai timpurii lucrări (sfârșitul anilor ’20) la ultimele picturi realizate cu puțin timp înainte de moartea artistei în anul 1984, evidențiind puternicul ei angajament politic de-a lungul întregii cariere.

Fondation Louis Vuitton – Monet – Mitchell

În 1968, Joan Mitchell s-a mutat la Vétheuil, Franța. Deși la doar 20 km distanță de fostul atelier al lui Claude Monet din Giverny, pictorița abstract expresionistă din New York a susținut vehement că nu a fost influențată de maestrul impresionist. Cu toate acestea, dialogul creat de expoziția Monet-Mitchell este magnific, deoarece ambii artiști explorează nuanțele vii ale mediului natural în care au viețuit și au lucrat.

Musée des Arts Decoratifs – Les mondes surréalistes d’Elsa Schiaparelli

Suprarealismul a pătruns în spiritul vremurilor de astăzi, de la omagiul adus femeilor pictorițe suprarealiste la Bienala de la Veneția până la lucrările artiștilor emergenți „neo-suprarealiști” în galeriile din New York. Cu toate acestea, desenele Elsei Schiaparelli (1890-1973) vorbesc despre fuziunea artei și a modei dintr-o epocă trecută. Orice adept al modei trebuie neapărat să vadă acest proiect!

The post Londra, Paris, New York: Expoziții de neratat appeared first on Forbes Romania.

Săptămâna artei din capitala britanică s-a desfășurat în Regent’s Park, aici având loc târgul anual de artă Frieze London. Vibrația orașului din acest an, asemănătoare unei corzi bine întinse, te duce cu gândul la perioada Cool Britannia, caracteristică sfârșitului anilor ’90, respectiv începutul anilor 2000.

Revenirea corsetelor Vivienne Westwood pe străzile din Paris sau New York alături de estetica neo-Punk Rock în muzică și film au îndreptat din nou atenția asupra nației de origine a acestei mișcări. Lumea artei a răspuns afirmativ acestui curent. Astfel, Casa de licitații Christie’s a prezentat pictura „Like a Cloud of Blood” (2022) a artistei Tracey Emin ca vedetă a Evening Sale, veniturile obținute fiind destinate școlii sale de artă din Margate.

Emin – care a fost descrisă anterior în mass-media ca fiind „bad girl” din lumea artei – a stârnit atât interesul pasionaților de artă, cât și al publicului larg, încă de la prima ei expoziție White Cube, din anul 1993. Atunci, artista a expus peste o sută de obiecte pe care le-a adunat de-a lungul anilor, cum ar fi jurnale, suvenire și jucării, combinate cu desene, picturi și fotografii.

Mai târziu, a reușit din nou să atragă atenția asupra ei prin expunerea instalației „My Bed”. Aceasta a constat într-un pat nefăcut și un covor albastru, pe care erau împrăștiate dezordonat articole personale aparținând artistei: papuci, pastă de dinți, ciorapi, sticle de vodcă etc., de fapt, o confesiune nemijlocită, relevând o autobiografie brută, fără perdea, într-o perioadă anterioară televiziunii de tip reality show.

Tracey Emin, alături de Damien Hirst, Sarah Lucas, Chris Ofili și alții alcătuiesc un consorțiu de artiști care trăiesc și lucrează în Anglia, fiind cunoscut acum sub numele de Young British Artists sau YBA. Deși grupul nu are o linie estetică definită, demersul lui artistic a fost caracterizat, în general, printr-o deschidere către o diversitate de materiale și manifestări, precum și tactici de șoc, însoțite de o atitudine antreprenorială.

Rădăcinile mișcării se regăsesc în expoziția Freeze din anul 1988, care a fost organizată de Hirst, pe atunci student la Artă, la Goldsmith’s, în care a inclus lucrări ale colegilor săi de studiu. Proiectul și-a dorit promovarea unei estetici antreprenoriale DIY, în epoca post-Thatcher. A fost expus într-o locație industrială abandonată din estul Londrei, încercând să imite un spațiu de artă contemporană de ultimă generație, inspirat de evoluțiile din scena Downtown din New York. Astfel, au apărut germenii mișcării YBA.

Una dintre cele mai ilustrative lucrări ale atitudinii YBA este „The Physical Impossibility of Death in the Mind of Someone Living” (1991), aparținând lui Damien Hirst. Aceasta reprezintă o sculptură formată dintr-un rechin tigru, conservat în formaldehidă, într-o vitrină de sticlă. Rechinul, rigid, cu gura întredeschisă violent, simbolizează tema morții, la care ființele nu se gândesc până când nu se confruntă cu realitatea ei. Lucrarea a fost comandată de magnatul Charles Saatchi, iar costul de producere a fost 50.000 de lire sterline, preț care include și capturarea rechinului de către un pescar din Australia.

Rolul de patron al artelor al lui Saatchi a fost indispensabil în cultivarea curentului YBA. În anul 1997, Academia Regală de Artă a găzduit expoziția Sensation, care a reunit lucrările a 42 de artiști, exclusiv din colecția lui Saatchi. Deși a fost considerată provocatoare vizual și criticată ca fiind hedonistă și nihilistă, Sensation a risipit caracterul elitist al lumii artei, în vreme ce prezența YBA în Academia Regală a obligat spectatorul să accepte aceste obiecte neobișnuite în canoanele artei de înaltă clasă.

În multe privințe, lumea artei de astăzi își datorează spiritul comercial mișcării Young British Artists. În timp ce mă plimb prin standurile care prezintă artiștii emergenți de la Frieze, trăiesc din nou senzația că sunt acaparată de spiritul tineresc al artei.

The post Cool Britannia appeared first on Forbes Romania.

Pe măsură ce vremea se răcește și frunzele îngălbenesc, nu există loc mai fermecător pentru a întâmpina toamna decât Central Park din New York.

Centru al lumii artei încă din epoca postbelică, New York-ul are multe de oferit în ceea ce privește amploarea colecțiilor sale, atât în muzee, cât și în galerii, unde expozițiile istorice rivalizează adesea cu prezentările academice din instituțiile publice. Arta este omniprezentă în tot orașul, fie în muzeele elegante din Upper East Side, fie în galeriile șic din Chelsea. Iată, în continuare, care sunt atracțiile mele favorite!

Muzeul Metropolitan de Artă exprimă chintesența unui muzeu enciclopedic. Nicio vizită în New York nu este desăvârșită dacă nu îi calci pragul. Este imposibil să îl parcurgi tot într-o singură zi, de aceea regula mea este să vizitez cel mult două secțiuni. Ador aripa impresionistă, precum și Arta Romană, la care adaug frescele din Pompeii. Acestea din urmă, pentru a se asigura reconstituirea cât mai fidelă a atmosferei, sunt expuse în mărime naturală în încăperi dedicate.

Expozițiile de modă aparținând Costume Institute sunt fantastice în fiecare an. Ca urmare a excelentei colaborări dintre curatorii diferitelor departamente, confecțiile sunt expuse într-o manieră plină de imaginație și îndrăzneală.

Cu această ocazie, vreau să menționez unul din actualele mele proiecte curatoriale preferate, și anume Frick Madison. Aceasta este o colecție privată aparținând industriașului Henry Clay Frick. Ea a fost accesibilă publicului larg începând cu anul 1935, fiind expusă în vila proprietarului. Lucrări aparținând lui Fragonard, Goya, Titian, Turner și Thomas Gainsborough sunt aranjate în casă așa cum au fost ele amplasate inițial de colecționar, spre exemplu, deasupra șemineului sau pe tapetul de o nuanță închisă. Deoarece clădirea a intrat într-un proces de renovare, colecția a fost mutată, pentru doi ani, în fosta clădire Met Breurer, un spațiu arhitectural brut, aparent nefinisat, situat pe Madison Avenue.

Redenumit în prezent Frick Madison, proiectul este o oportunitate unică de a vedea capodoperele într-un spațiu contemporan, unde vizitatorii pot aborda și investiga îndeaproape picturile, acum grupate cronologic și geografic. Acest lucru este valabil și pentru obiectele decorative și mobilier, care au fost montate ingenios pe pereți, spre deosebire de actul de a imita, pur și simplu, un spațiu domestic, permițându-le să fie apreciate ca și cum ar fi lucrări în ulei pe pânză. Cu toate că unii criticii au avut, inițial, îndoieli cu privire la relocarea colecției Frick, în cele din urmă, proiectul s-a dovedit a fi cu adevărat captivant. Vizitarea este obligatorie dacă veți fi la New York în următorul an!

Desigur, când vine vorba despre dinamica scenă a artei newyorkeze, nu poți să nu vorbești despre fostele spații industriale din Chelsea. Acum, reprezentând un district al galeriior mondene, depozitele din Chelsea sunt avanposturi ale megagaleriilor internaționale precum Gagosian, Hauser & Wirth și David Zwirner. Aici poți vedea întotdeauna o expoziție interesantă, sau poți descoperi un nou artist. De aceea, recomand petrecerea unei după-amiezi prin zonă, profitând de orice galerie care îți iese în cale.

Și, în sfârșit, pentru tinerele talente în devenire, nimic nu se compară cu galeriile de artă din Lower East Side. Eu frecventez adesea galeria Morgan Presents, ale cărei expoziții se focusează pe lucrările a câte doi artiști: unul cu nume deja consacrat și altul, mai tânăr, în curs de afirmare. Spațiul expozițional a fost deschis abia cu un an în urmă, dar este deja recunoscut și respectat pentru abordarea curatorială novatoare. O oprire inedită pentru următoarea dată când veți vizita orașul!

The post Toamnă în New York appeared first on Forbes Romania.

Când a fost anunțată lista artiștilor care urmau să participe la Bienala de la Veneția 2022, am fost incredibil de entuziasmată. Curatorul din acest an, Cecilia Alemani, a selectat 213 artiști, majoritatea femei, pentru a-i include în expoziția de la Arsenale, intitulată „Il Latte dei Sogni”. Acest titlu e inspirat de cartea scrisă de Leonora Carrington, o foarte apreciată artistă suprarealistă de la începutul secolului XX.

Promovând teme ale realității fracturate și ale existenței post-umane, expoziția oferă o imagine a multiplelor fațete ale artei din zilele noastre. Alemani a reușit să creeze un dialog transistoric, incluzând lucrări ale unor pictorițe suprarealiste, cum ar fi Remedios Varo, Eileen Agar și, desigur, Leonora Carrington.

Cu toate acestea, expoziția nu este concentrată exclusiv pe Suprarealism și pe reinterpretarea lui în secolul XXI; ea explorează și aplicații ale științei în producția de artă. Una dintre cele mai interesante săli ale expoziției de la Arsenale este intitulată „La Seduzione del Cyborg”. Aceasta relevă impactul anticipat al tehnologiilor viitorului asupra umanității, așa cum erau imaginate la începutul secolului XX. Am fost fascinată de o selecție de costume de dans expresioniste, realizate de Lavinia Schulz și Walter Holdt, imaginând roboți cu mult înainte ca aceștia să intre în limbajul și preocupările societății.

În ceea ce privește arta contemporană, am fost impresionată de sculpturile de sticlă ale Andrei Ursuța. În actul de creație, aceasta combină diverse materiale găsite, cum ar fi sticle, sacoșe de plastic, haine, după care imprimă colajul în 3D, urmând turnarea complexă în sticlă colorată. Astfel, rezultă forme pseudo-umane care exprimă fragilitatea existenței contemporane în relație cu industria, tehnologia și natura ce ne înconjoară. Ursuța s-a născut în România, la Salonta, în anul 1979, și a emigrat  în SUA în anul 1997. Acum, ea locuiește și lucrează în Brooklyn, New York, fiind considerată una dintre cele mai incitante artiste ale timpului nostru. Este inclusă pentru a treia oară în expoziția Bienalei de la Veneția.

O altă artistă care m-a cucerit a fost Marguerite Humeau, ale cărei sculpturi biomorfice vorbesc despre un organism imaginar, aparținând trecutului sau… poate… viitorului. Organicul a jucat un rol central în creația multor artiști.

Mi-a plăcut nespus de mult lucrarea numită „Earthly Paradise” a lui Delcy Morelos. Apropiindu-te de ea, poți vedea un labirint realizat din movile de pământ și fân, iar înaintând prin ansamblul lucrării am fost surprinsă de un miros plăcut. Morelos a inclus un amestec de scorțișoară, cacao, tabac și făină de manioc în compoziție, generând o experiență multisenzorială.

În Giardini, unde sunt pavilioanele naționale, primul drum l-am făcut, desigur, la standul României. Adina Pintilie a creat o instalație video captivantă, explorând fațete ale iubirii și dorinței. Prezentarea a fost excepțional de bine realizată, reflectând standardele înalte pe care le-a atins arta cinematografică românească.

Pavilionul francez, realizat de Zineb Sedira, a fost, de asemenea, conceput pentru film. Vizitatorii au putut explora mai întâi spațiul, care a fost organizat ca un studio de film, înainte de a putea urmări producția lui Sedira. Artista s-a inclus pe ea însăși ca interpretă în filme celebre din istoria franceză.

Desigur, expozițiile din muzeele și galeriile din Veneția sunt, în acest an, comparabile la nivel de reprezentare artistică, cu cele ale Bienalei. La Punta Dogana, Fundația lui François Pinault, am fost impresionată de retrospectiva Marlene Dumas, artistă din Africa de Sud, renumită pentru lucrările ei figurative folosind tehnica acuarelei. O altă prezență deosebită a fost cea a lui Mary Weatherford, la Palatul Grimani. Aici, artista și-a propus să creeze un dialog între pânzele ei abstracte și lucrările renascentiste din palat.

Fără îndoială, nicio călătorie la Veneția în această vară n-ar fi împlinită fără a vizita expoziția monumentală a lui Anselm Kiefer, găzduită la Palazzo Ducale. Artistul a ocupat întreaga Sala dello Scrutinio pentru a pune în scenă un dialog epic cu picturile baroce de pe tavan – de neratat!

The post Bienala de la Veneția appeared first on Forbes Romania.