Cautare




, Contributor

Scriu despre publicitate și media de 20 de ani. În 2013, am publicat cartea de interviuri „Primul an de publicitate”.

Proiecte speciale |
|

Aura lui Yehudi Menuhin

menuhin.jpg
„Yehudi Menuhin n-a cerut un pahar de apă în plus faţă de cele convenite în contract!”. Aşa s-a exprimat Mihai Constantinescu la întrebarea noastră legată de posibilitatea ca Yehudi Menuhin să fi fost cel mai scump dirijor de mare notorietate ce a trecut prin festivalul „George Enescu”. Mai mult, precizează el, n-a fost deloc scump.

Cel mai scump rămâne Daniel Barenboim, ce va fi prezent şi în toamnă, cu un onorariu de peste 100.000 de euro pe concert, deşi cifra nu ne-a fost confirmată oficial. Este urmat de Zubin Mehta, cu un onorariu de 35.000 – 37.000 de euro pentru fiecare concert. Yehudi Menuhin, ca şi Ioan Holender sau Daniel Barenboim, cel care a reușit să-l convingă pe pianistul Radu Lupu să revină la Bucureşti în 2013 în ciuda unui incident regretabil petrecut în 2004 pe o scenă românească, şi-a pus la bătaie renumele şi relaţiile personale.

În 1998, a cerut să aibă o întrevedere cu regele Mihai după un anume concert. Constantinescu i-a adus la cunoştinţă ministrului de atunci al Culturii, Ion Caramitru, dorinţa maestrului, dar omul politic a refuzat să implice ministerul într-un demers oficial, spunându-i să rezolve eventual chestiunea prin intermediul Artexim.

Întâlnirea dintre rege şi Menuhin a avut loc în prezenţa şefului statului din 1998, Emil Constantinescu şi a ministrului Culturii, dar lui Mihai Constantinescu i-a fost refuzat accesul în sală.

Peste câteva zile Menuhin avea să părăsească România la prima oră a zilei, de pe aeroportul Băneasa, după ce cu o seară înainte asistase la un concert al formaţiei Madrigal condusă pe atunci de Marin Constantin şi apoi se întreţinuse cu acesta până târziu, după miezul nopţii. Avea 83 de ani, dar îşi împlinise întregul program cu vioiciunea unuia de 50 de ani.

Când l-a văzut pe Constantinescu, venit să-l salute şi la plecare, i-a reproşat părinteşte decizia de a se fi sculat cu noaptea-n cap  pentru el. Au stat de vorbă într-o mică încăpere de lângă salonul oficial, rămas închis fiindcă cel responsabil nu se  trezise la timp să aducă cheia, Menuhin cerând doar o cană de ceai, pe care dealtfel l-a degustat dintr-un pahar de plastic. Atunci când a sosit la muncă și persoana cu cheia salonului oficial, Menuhin a refuzat să mai plece de pe scara ce-i folosea drept scaun, spunându-le gazdelor sale că „ceaiul rămâne la fel de bun” chiar dacă ar schimba locul.

„Atunci am văzut la el ceea ce n-am mai văzut la nimeni altul. O aură, aura celui deosebit de noi, restul oamenilor”, ne-a mărturisit Mihai Constantinescu.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii