Cautare




, Contributor

Lifestyle |
|

Astăzi, aici și acum, tu de ce ești în stare?

Diana Cosmin
Am constatat de curând că sunt mai responsabilă decât credeam pentru micile sincope, enervări spontane și mărunțișuri supărătoare și m-am gândit mai profund la un cuvânt pe care îl foloseam fără să-l înțeleg cu adevărat: „stare“.

„Sunt într-o stare proastă“, m-am auzit de multe ori, în zile în care vremea era neprietenoasă, când toată lumea voia ceva de la mine, ori când lista de lucruri de bifat pe săptămâna respectivă nu se derula cu viteza preconizată. „N-am starea necesară…“, mai spuneam, aproape la fel de des, pentru a amâna lucruri, decizii și acțiuni, paradoxal nu pe cele mai grele și solicitante, ci taman pe cele care însemnau cel mai mult pentru sufletul meu. Scopuri personale, decizii de îmbunătățire a stilului de viață, momente de răgaz sau clipe de meditație.

Da, acele lucruri mici și esențiale, pe care le amânăm de atâtea ori din varii motive încât nu mai ajungem niciodată să le facem. Dacă ați fost vreodată la un spectacol de improvizație, cunoașteți unul dintre exercițiile clasice pe care le folosesc actorii: „Telecomanda“. Un improvizator începe să povestească ceva, iar la fiecare „apăsare“ a telecomenzii de către moderatorul spectacolului, trebuie să-și adapteze discursul în funcție de indicațiile acestuia. De la plâns trebuie să treacă la râs, apoi la supărare, din nou la bucurie, la ironie, nervozitate și tot așa. Am realizat cândva acest exercițiu, în cadrul unui curs de actorie: e mult mai greu decât pare din afară, dar în același timp e foarte revelator.

Când apeși butonul interior de trecere de la o stare la alta, nu schimbi doar tonul vocii, mimica și gesturile, ci modifici și starea ta interioară cea adevărată. Când mimezi fericirea și râzi cu gura până la urechi, corpul ajunge, după câteva secunde, să simtă de-a binelea acel val de entuziasm, tot așa cum gesticularea nervoasă, trântitul și bufnitul te introduc, instantaneu, într-o stare de enervare.

Cum ar fi dacă am aplica principiul telecomenzii și în viața de zi cu zi și dacă „Fake it ‘til you make it“ nu ar fi chiar atât de absurd? Citeam cândva într-o carte a coach-ului Tony Robbins o idee care mi-a rămas în minte. „Mulți oameni trec printr-o perioadă proastă și se îmbărbătează, spunându-și «Lasă, într-o zi o să privesc înapoi la asta și o să râd cu poftă». Ce nu înțeleg e… de ce nu fac asta acum? De ce nu încearcă să facă o minimă încercare de a se detașa, de a râde cu poftă?“.

Nu încearcă pentru că acest „Într-o zi“ este nespus de tentant și frate bun cu „Mai târziu”. Mai târziu ne vom realiza visurile, mai târziu ne vom face o strategie și tot mai târziu ne vom încumeta să recunoaștem ce ne displace de multă vreme la viața noastră dar ascundem mereu în câte un sertar al memoriei, fiindcă niciodată nu avem „starea” necesară pentru a face curat.

Cum să-ți confrunți slăbiciunile taman în ziua în care afară e frig, telefonul sună non-stop, n-ai apucat să iei prânzul și ești și stresat? Doar că, ghinion, asta se întâmplă aproape în fiecare zi. Ca să-ți schimbi starea de spirit, nu aștepta acel „mai târziu“, ci începe acum. Ridică-te de la birou și țopăie 20 de secunde pentru cât de bună va fi ziua (da, e un sfat științific). Oprește-te din ce faci și întinde-ți spatele, într-un stretching ad-hoc, gândindu-te cum se relaxează corpul și cât de bine te simți.

Secretul îl reprezintă mișcarea: gesturi, mimică, inflexiuni ale vocii, ridicarea de pe scaun sau o bataie entuziastă din palme, ca și cum tocmai ai fi primit cea mai bună veste. Stările de spirit nu sunt produsul unor fericiri grandioase care urmează să cadă la un moment dat peste noi, ci ne sunt la îndemână acum și aici. Dacă în acest moment eu m-aș apropia de tine cu o „telecomandă“ imaginară și aș apăsa butonul „Fericire, acum“, cum ai reacționa? Și… ce mai aștepți?

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii