Cautare




, Contributor

Director executiv al AREX – Asociația Română a Exportatorilor

Servicii financiare |
|

În zodia blazării

Dacă anul bancar 2015 va merge după tonul dat la marea reuniune regională a breslei care a avut loc recent la Viena, nu este loc de multe speranțe în privința șanselor ca această industrie să-și reia curând rolul de finanțator al economiei reale.
RV2

Adică urmează încă un an pierdut în controverse sterile privind noua capacitate a băncilor de a-și asuma riscuri în contextul constrângerilor din zona reglementării și a supravegherii.

De vreo două decenii, bancherii cu interese în Europa Centrală și de Est s-au obișnuit să se adune la începutul anului în Viena, devenită mai ales după 2000 un centru de control care dă ora exactă pe mai multe piețe bancare din regiune, inclusiv în România.

E așadar un prilej bun pentru a lua pulsul industriei. Anul acesta pulsul este din nou slab, după câteva pusee de entuziasm pe parcursul anilor trecuți, când membrii breslei se autosugestionau că zăresc ieșirea din tunel.

Subiecte-sursă de migrene precum criza francului elvețian sau tensionarea conflictului Occident – Rusia care pune în dificultate o seamă de afaceri bancare vieneze au fost lăsate mai degrabă pentru discuții private pe holuri și la mese, intervențiile oficiale încercând parcă să se circumscrie îndemnului anost lansat de șeful băncii centrale a Austriei: „Să nu dramatizăm!”.

Adunarea bancară este și o ocazie ca țările din regiune să-și expună poziția economică și să tatoneze noi operațiuni de finanțare. La ediția din acest an România a fost mai slab reprezentată decât în alte dăți la capitolul bancheri comerciali, dar a scos la rampă o nouă generație de oficiali: Liviu Voinea, proaspăt viceguvernator al BNR, și Ștefan Nanu, director general al Trezoreriei Statului.

Secondat totuși de veteranul Nicolae Dănilă, consilier al guvernatorului BNR, care nu-l scăpa din ochi, tânărul viceguvernator însărcinat cu relațiile internaționale i-a lăsat nedumeriți pe obișnuiții reuniunii învățați de ani de zile cu engleza spumoasă și comentariile de substanță ale predecesorului Cristian Popa. Care, surprinzător, a participat la conferința de la Viena, dar ca persoană fizică deocamdată.

Mesajul României a fost că rămâne stabilă macroeoconomic – deși s-a văzut că nu este suficient, că nu se teme de deflație și că se bucură de conjunctura prielnică de pe piețele financiare, dar nu are multe de pus pe masă băncilor de investiții. Și că nu-și face nicio grijă în legătură cu francul elvețian, altminteri o sursă nouă și neașteptată de bruiaj al sistemelor bancare din regiune.

Ironia este că și executivi din bănci locale au luat credite în franci și chiar un înalt membru al staff-ului BNR a cedat mirajului dobânzii foarte mici și a împrumutat în 2006 peste 180.000 de franci, dar și-a convertit datoria în euro la timp, prin 2011.

Peste toate, adevărul sec: Europa în general și România în mod cu totul special resimt dependența dureroasă de finanțarea bancară a economiei, piața de capital jucând un rol mult mai redus în comparație cu sistemul financiar de peste Ocean. Adică este nevoie de bănci solide pentru ca firmele să aibă acces la finanțare la costuri rezonabile și în cantitate suficientă.

Ușor de zis, greu de făcut într-o industrie care încă duce în spate păcatele trecutului și în același timp este deplin conștientă că fără ea nu prea se poate și își joacă mai departe cartea în raport cu autoritățile.

Așadar, cum ar putea reporni totuși creditarea IMM-urilor? „Statele sau alte structuri să garanteze creditele, iar băncile să nu mai aibă risc”, răspund ritos unii bancheri îndrăzneți.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii