IMPLICAREA ANGAJATORULUI. Viața personală a angajaților se definește de regulă prin opoziție cu tot ce ține de serviciu și, implicit, și cu angajatorul. Prin urmare, după părerea mea, angajatorul ar fi mai bine să nu se implice prea tare. Să se mulțumească doar să calibreze corect work-load-ul angajaților, în așa fel încât aceștia să nu trebuiască să își mai ia de lucru și acasă când pleacă de la birou. Să respecte programul convenit cu angajatul și să nu ceară ore suplimentare decât dacă e neapărat nevoie și, atunci când nu se poate altfel, să încerce să compenseze cu timp liber, mai degrabă decât cu bani… Și să arate înțelegere pentru faptul că fiecare are nevoie din când în când de o învoire, să meargă la bancă sau la serbarea copilului. Sunt lucruri foarte simple, de bun simț, dar reprezintă un început foarte bun. Evident, depinde și de mărimea companiei și de cultura organizațională a acesteia.
ECHILIBRU. Personal, e mai greu de zis, pentru că business-urile mele sunt parte din mine și ocupă un loc atât de important în viața mea încât nu mă detașez niciodată de ele 100%. Din fericire, am trei nepoți mici care mă “obligă” să fac pauze regulate, dacă vreau să petrec timp cu ei. Și vreau.
Iar la nivelul organizației, da, încerc să ofer echipei cât mai multe momente de destindere cu putință: pe lângă office party-urile obișnuite, vin cam o dată pe săptămână cu bunătăți de la cofetărie pentru toată lumea și ne luăm cu toții pauză o jumătate de oră, ca să ne “îndulcim”, timp în care am grijă să nu se vorbească despre muncă. De câte ori merg la târguri de profil în străinătate încerc să iau cu mine cât mai mulți membri ai echipei, pe de o parte pentru că este important să fie la curent cu noutățile domeniului, dar și pentru că tuturor le place să călătorească. De exemplu, anul acesta la Târgul de Mobilă de la Milano am fost cu o ditamai “delegația” și după program am mers în grup să vedem Cina cea de taină a lui Da Vinci sau să mâncăm la un restaurant istoric de lângă La Scala sau la cea mai renumită tavernă cu pește și fructe de mare… sunt lucruri mici care contează.
Ce mai încerc să fac este să îmi iau și să le dau cât mai mult timp liber în preajma sărbătorilor mari, Paștele și Crăciunul, ca să poată cu toții să petreacă timp cu familiile lor extinse, chiar și cei care nu sunt de fel din București sau din Cluj și care au de ajuns mai departe.
Un caz aparte, cu nevoi aparte, îl reprezintă mămicile singure. Am colege – pentru mine angajații mei sunt colegii mei – în situația aceasta. Le admir tenacitatea și puterea și încerc să găsesc soluții care să le permită să stea mai mult cu copiii, dar încă nu am găsit formula magică. Cred că e un subiect la care toată societatea ar trebui să se gândească serios pentru că ne îndreptăm spre o criză demografică cu consecințe pe care chiar le vom simți.
CĂRȚI PE LISTA SCURTĂ. Pentru că e vară, deci o perioadă mai calmă în industrie, îmi propun să mai citesc un pic de literatură, care îmi place mult, dar pentru care rareori am timp destul. Am de ceva vreme pe noptieră o carte care se numește Zuleiha deschide ochii, de Guzel Iahina, care a fost “marketată” drept moștenitoarea de drept a marelui roman rus. Sper să nu cad în capcana unei excelente campanii de marketing, dar tare mi-ar plăcea să dau peste un roman modern care să-mi ofere măcar parțial bucuria intelectuală a unei întâlniri cu un Tolstoi. Și mai am pe listă un roman de George Orwell, O fată de preot, despre care am aflat de curând – eu cunoșteam doar ficțiunile politice ale lui Orwell, pare-se că aceasta este cu totul altceva. Îmi place să descopăr fețe noi ale unor lucruri pe care le cunosc de mult. Iar dincolo de literatură, mai am ochii pe Emotionomics, de Dan Hill, și pe Arta rețelelor sociale, de Guy Kawasaki.
CĂRȚI ESENȚIALE.
* O ediție la zi a Codului Fiscal – nu glumesc.
* Andrew S. Grove, High Output Management, un clasic inconturnabil.
* Orice volum de Richard Branson – nu știu dacă este esențial pentru o bibliotecă de afaceri, dar este esențial pentru biblioteca mea.
* Volumele lui Philip Kotler, pentru cine vrea să ințeleagă mecanismele fundamentale ale marketingului.
* Small Data, de Martin Lindstrom, fie și numai pentru a ne aminti cât de importante sunt intuiția și observația atentă, directă, pentru construirea unui brand puternic.
