Cautare




, Contributor

Blogul lui Lucian Davidescu (riscograma.ro)

|
|

Vremea exportului de capital

Care ar putea fi  viitorul motor de creștere pentru România.
shutterstock_182710334

Criza financiară a lăsat economia românească plină de răni și cicatrice: falimente, proiecte abandonate și piețe care s-au prăbușit fără să dea semne că se vor mai redresa vreodată. Însă unele dintre aceste simptome par să se transforme în avantaje pe termen lung.

Exporturile și-au continuat creșterea și nu este departe momentul în care balanța comercială ar putea deveni excedentară. În cazul balanței alimentare, care era cândva printre cele mai dezechilibrate, acest lucru s-a întâmplat deja. Deficitul contului curent – adică diferența dintre banii care intră în țară și cei care ies – este, oficial, aproape echilibrat. În realitate, el este probabil puternic excedentar, dat fiind că statisticii îi este mult mai dificil să surprindă intrările de bani decât ieșirile: zeci de mii de români practică micul export de bunuri și servicii, în regim de freelancing, și își încasează banii prin metode care scapă radarului băncii centrale.

Iar creditele date de bănci reprezintă doar 94% din totalul depozitelor, semn că resursele interne acoperă și exced nevoile interne de finanțare. Un nou val de finanțări ar ajuta enorm economia, însă faptul că între timp firmele au învățat să se descurce cu resurse proprii nu face decât să consolideze baza de pornire. Practic, România are șansa de-a intra pe poziția Ungariei de acum câțiva ani, pe care între timp țara vecină a pierdut-o: cea de exportator net de capital.

Dacă datele macro sugerează o astfel de tendință, cele micro vin să o susțină. Recent, la Forbes CEE Forum 2015, investitorul Omer Susli a povestit cum a preluat rețeaua Praktiker și a reușit să o aducă pe profit. Acest lucru părea de neimaginat în urmă cu doar un an și jumătate, când foștii investitori au tras obloanele peste o investiție pe cât de ambițioasă pe atât de dezamăgitoare, soldată cu magazine pustii și pierderi de ordinul zecilor de milioane de euro. Pe aceeași piață, cel mai mare jucător este tot un investitor local, Dedeman, care a reușit să-i surclaseze pe toți marii investitori străini care și-au încercat și – în bună parte – ratat norocul în România.

Astfel de exemple există cu sutele la scară mai mică: o elită de investitori locali care au supraviețuit falimentelor, lipsei de lichiditate, cererii dezamăgitoare de pe piață, chiar și valului de dosare anticorupție – și care au arătat cum se pot face bani chiar și în cele mai vitrege condiții.
Printre cele mai mărunte exemple este generația tânără de arendași, care după ce s-au văzut dați la o parte de străini s-au mobilizat, și-au îndepărtat propriii părinți de la conducerea afacerii de familie și au venit cu oferte serioase pentru „a-și lua țara înapoi“. Așa au crescut arendele din agricultură cu câteva sute la sută în doar câțiva ani și au apărut zone în care nu mai e nici o palmă de pământ nelucrată. Și acest gen de mobilizare este în bună parte responsabil pentru excedentul agro-alimentar despre care vorbeam mai sus.

Pentru astfel de modele de afaceri, finanțare se va găsi întotdeauna. Cine poate demonstra creșteri de două cifre pe o piață cu randamente zero va găsi uși deschise – dacă nu la bănci, la fondurile de investiții sau chiar pe piețele de obligațiuni.

Cât despre temerea, vânturată recent, că anchetele anticorupție îi vor decima, ea nu se susține pe termen lung. Când terenul va fi nivelat în mod rezonabil, abia atunci va apărea o masă critică de investitori serioși – locali sau străini deopotrivă.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii