Tu stai toată ziua și aștepți comenzi la carte pe site-ul editurii și nu te vede nimeni. Dar eu sunt autorul și sunt expus publicului, care nu-mi cumpără cartea. Sunt expus penibilului, dragă Titi!
M-am convins și cu Facebook-ul ăsta, nu e bun de nimic la vânzări! Din cei 355 de prieteni care au dat like pe pagina de Facebook a cărții, câți au cumpărat-o? Câți, Titi? N-am atins cifra degetelor de la o mână. E adevărat, una e să dai like, că nu te costă nimic și nu te doare mouse-ul, și alta e să scoți bani din buzunar și s-o comanzi. E o diferență mare, de aceea zic că Facebook-ul ăsta nu e bun de nimic la vânzări.
Deci, am intrat în a doua lună de când cartea este pe piață și trebuie să vindem, Titi! Am făcut o anchetă de opinie pentru forbes.ro, întrebându-i pe mai mulții publicitari ce i-ar recomanda unui vechi client să facă dacă în acest an intenționează să-și taie bugetul de publicitate. Știi ce-a răspuns Răzvan Căpănescu, Chief Creative Officer Publicis România? Îți reproduc cuvânt cu cuvânt: „Să vândă din portbagaj!”
Răspunsul ăsta m-a lovit în orgoliu, Titi! Are dreptate Căpănescu: dacă îți tai bugetul de comunicare, nu te știe nimeni, nu exiști, ești mort! Nu-ți rămâne decât să vinzi din portbagaj, în fața cimitirului! Dar eu nu vreau portbagaj, nu vreau cimitir, nu vreau anonimat, vreau publicitate! Eu vreau ca această carte să fie cumpărată (nu că mi-aș cumpăra Logan cu banii din vânzări!), vreau să fie discutată în presă, recenzată de marile voci ale criticii românești: Nicolae Manolescu, Dan C. Mihăilescu, Eugen Simion și comentată de Neagu Djuvara, de ce nu?, că doar este o carte de istorie. Istoria României! Vreau să fac bătături la degete de câte autografe trebuie să dau, la fel ca Grigore Cartianu, cu „Sfârșitul Ceaușeștilor”!
Știu, până la bătături e drum lung. Dar nu știu care e drumul, Titi! De aceea îți zic, întorcându-mă la recomandarea lui Răzvan Căpănescu, ca să nu ajungem să vindem la portbagaj, eu zic să ne scotocim prin buzunare și să facem un pitch. Să anunțăm un pitch în piața de publicitate ca să ne găsim o agenție de publicitate. E simplu, Titi! Invităm vreo 20 de agenții (acum, la început de an e foame mare!), și să le dăm un brief: creșterea vânzărilor și a bătăturilor de la autografe pe degetele autorului. Altceva nu le spunem în brief.
Și facem pitch-ul! Așa cum se face la unii clienți din piața noastră. Adunăm 20 de oferte și… îi anunțăm că n-a câștigat nimeni. S-a anulat pitch-ul! Publicitarii ne vor înjura, ne vor blestema că nu le-am plătit taxa de pitch, dar noi rămânem cu 20 de proiecte de campanie pentru vânzări și bătături, avem de unde să ne inspirăm, că proprietatea intelectuală în România nu valorează nici două parale!
Știu ce-ai să-mi zici, Titi! Că nu e moral, că nu e deontologic, că nu e fair, că este o ticăloșie! Dar câte ticăloșii nu se fac pe piața asta, Titi, cu pitch-uri făcute la plesneală! Noi o să fim niște ticăloși mai mici, neștiuți de DNA sau de Poliție! Asta e practica pe piață, asta practicăm și noi, ne aliniem pieței!
Până la urmă, organizarea unui pitch este doar o propunere. Dacă o refuzi, te ascult și renunțăm la pitch. Dar, să nu mă lași, Titi! Trebuie să facem o campanie de publicitate, să vindem și să fac bătături. Vreau campaniei de publicitate, editorule! Și hemoroizi sunt pregătit să fac, numai să dau autografe și să vând! Că nu vreau să ajung la portbagaj, vorba lui Căpănescu!
Aflaţi ce alte articole mai cuprinde ediţia specială “14 pentru 2014”
