ForbesLife: Care a fost, în opinia dvs, cea mai mare schimbare a universului gastronomic în ultimii 30 de ani și ce rol credeți că a avut concursul Bocuse d‘Or în toate astea?
Jérôme Bocuse: Acum 30 de ani, dacă mi-ar fi spus cineva că voi vedea sushi consumat cu pasiune peste tot în lume, nu aș fi crezut sub nicio formă așa ceva.
Dar lumea se schimbă, gusturile oamenilor se schimbă, iar când vezi Japonia pe podiumul Bocuse d‘Or, cum s-a întâmplat acum 4 ani, e doar o reflexie a tuturor lucrurilor care ce se întâmplă în lume, la nivel de gusturi și de creație. Tehnologia se schimbă galopant, dar important e că rădăcinile rămân.
Când a fost pornit de tatăl meu, Bocuse d‘Or era un fel de întâlnire între prieteni, bucătari care își doreau să se întâlnească, să cunoască, să descopere lucruri. Și, pentru mine, acest sentiment este ceva ce nu va muri niciodată, indiferent de amploarea planetară a concursului. Evoluezi, dar rădăcinile nu se schimbă niciodată.
CITEȘTE ȘI: RELAXAREA ESTE OBLIGATORIE ÎN BALI
ForbesLife: Bocuse d‘Or se desfășoară în toată lumea. Care a fost regiunea care v-a surprins cel mai tare, gastronomic vorbind, în ultimii ani?
JB: Asia, categoric. În lume, cam toate bucătăriile încep să se inspire din cea asiatică, asociindu-și bucătăriile naționale cu elemente împrumutate din gastronomia asiatică. Aceasta ar fi una dintre surprize.
Trăind în Statele Unite ale Americii, am văzut mari schimbări și acolo.Cândva, era vorba doar despre burgeri și pui prăjit, iar acum poți găsi în America niște restaurante absolut extraordinare.
Franța a fost odinioară capitala incontestabilă a gastronomiei, iar locul ei special se va păstra mereu, însă lumea gastronomiei se schimbă pe zi ce trece.
VEZI ȘI: ADEVĂRUL DESPRE HOLLYWOOD
ForbesLife: Ce face diferența între un bucătar bun și unul excepțional, în zilele noastre? Tehnică, talent, branding personal?
JB: Asta e o întrebare foarte grea. La mine e vorba de suflet. Cine ești. La asta se rezumă gătitul. Pentru mine, a găti este similar cu a picta sau a face muzică, este o formă de artă, iar arta nu poate fi înfăptuită niciodată în absența sufletului. Spectacolul nu durează. Dacă ești sincer față de tine și crezi în lucrurile care contează, cred că ai toate șansele să fii un foarte bun chef.
ForbesLife: Care a fost cea mai importantă lecție învățată de la tatăl dvs?
JB: Tata a început de la zero și a ajuns în proximitatea președinților de stat, a regilor și a reginelor, dar asta nu l-a schimbat cu nimic. A rămas mereu aceeași persoană, cu aceeași smerenie, a rămas un om bun. Asta am învățat cel mai important de la el.
ForbesLife: Trăind în Statele Unite ale Americii, care credeți că e cea mai importantă lecție de marketing și promovare pe care Europa a avut-o de învățat de la America?
JB: Cea mai importantă lecție de acest fel am înțeles-o tot prin intermediul tatălui meu. În anii ’60, el și colegii lui bucătari stăteau toată ziua în bucătărie, în subsoluri, gătind și lucrând la tehnica lor. Apoi, tatăl meu a început să călătorească în America și în lume, să vorbească despre munca lui, să ia contact cu oamenii, să-și promoveze arta.
Veneau oameni la el, tineri bucătari foarte buni, și îl întrebau „Chef, ce crezi că ar trebui să fac ca să reușesc?“, iar el le explica importanța bucătarului care vorbește cu clientul, care călătorește, vorbește cu presa, care are contact cu lumea exterioară.
Acum, după atâția ani, bucătarii se află în lumina reflectoarelor, dar dacă cineva îl întreabă pe tata, „Chef, ce crezi că ar trebui să fac ca să reușesc“, răspunsul este „Întoarce-te în bucătărie!“.
JB: Un chef este cu adevărat vedetă în bucătărie, nu în fața camerelor. Așa ar trebui să fie. Ah, dacă poate să aducă reflectoarele și camerele în bucătărie, foarte bine. Dar esențialul este să fie în bucătărie. Acest concurs nu este un casting pentru un film în care bucătarii să fie vedete, este viața adevărată, iar ceea ce fac ei în bucătărie contează cel mai mult.
