Cautare




, Contributor

|
|

Viaţa începe la 83 de ani

Generaţia Baby Boomer – și toată lumea, de asemenea, ar trebui să-i urmeze exemplul lui Donald Rumsfeld, în vârstă de 83 de ani, fost ministru al Apărării (pe timpul mandatelor președinților Ford și Bush), CEO în domeniul farmaceutic, candidat prezidențial, șef de personal la Casa Albă (pe vremea lui Ford), ambasador, parlamentar cu trei mandate, pilot în cadrul United States Navy, luptător pe timpul colegiului și multe altele.
Steve Forbes

Acesta își lansează ultima sa afacere: o aplicație pentru jocuri video. Intitulată Churchill Solitaire, aplicația lui Rumsfeld se bucură de un succes răsunător, cu sute de mii de descărcări (partea sa de venituri merge spre centrele de caritate militare).

Legenda spune că în timpul celui de-al Doilea Război Mondial prim-ministrul Winston Churchill juca propria sa variantă de solitaire pentru a se relaxa pe măsură ce salva poporul. Rumsfeld a învățat jocul la începutul anilor 1970, pe vremea când era trimisul nostru special la NATO. Acesta a învățat să joace de la un diplomat belgian, Andre de Staercke, care a venit să-l cunoască pe Churchill în timpul războiului, pe când servea guvernul belgian în exil de la Londra.

RĂSPUNSUL DE AUR AL LUI TED CRUZ

Nu cu mult timp în urmă, un coleg de-al lui Rumsfeld i-a sugerat să transpună jocul într-o aplicație. Un adept al tehnologiei în sine, Rumsfeld a acceptat provocarea fără ezitare, cu aceeași poftă dintotdeauna.  A adunat o echipă de dezvoltatori, bombardându-i cu memoriile sale – dictate pe un aparat de înregistrat, iar apoi transcrise – pentru a ști ce trebuie făcut sau îmbunătățit pe măsură ce proiectul înainta.

Churchill Solitaire este extrem de dificil, deoarece implică zece coloane în loc de de șapte, cum ar fi trebuit în mod normal, și două seturi de cărți, în loc de unul. Există și „rândul diavolului”, cu șase cărți care trebuie eliminate de jucători. Jocul necesită foarte multă gândire, în special strategică. De asemenea, joci contra cronometru. Începi jocul în poziția de cadet Sandhurst și dacă ai aptitudinile necesare, poți deveni prim-ministru.

TOT MAI APROAPE DE FURTUNA PERFECTĂ?

Faptul că nu era un tocilar high-tech nu l-a oprit pe Rumsfeld din drumul său. Pentru el, având un scop, răbdare și perseverență pentru a se confrunta cu problemele și – foarte important – abilitatea de a construi echipe și de a le manageria valorează mult mai mult decât dacă ar fi început cu o mulțime de expertize tehnice.

Indiferent de vârstă, curajul de a-ți părăsi zona de confort reprezintă factorul crucial.

Nebunia federală se strică. Pentru a observa care este motivul pentru care perspectiva pentru economia globală devine din ce în ce mai întunecată, uită-te la ceea ce a spus John C. Williams, președintele Băncii Federale din San Francisco, în cadrul unei conferințe de presă, la finele lunii ianuarie.

William a fost întrebat despre scopul declarat al băncii centrale de a atinge o inflație de 2% ca o măsură de a stimula economia noastră lentă. Răspunsul său încapsulează absurditatea gândirii băncii centrale, care a cauzat o imensă cădere în economia globală.

Când a fost întrebat în ce măsură creșterea de 2% în costul de trai – la care se adaugă încă o mie de dolari pentru cheltuieli anuale, pentru familia americană cu statut mijlociu – ar stimula creșterea economiei, Williams, cu nonșalanța unui ignorant, a răspuns că inflația va conduce către o creștere de 3,5% în salariile reale. Cu alte cuvinte, o mie de dolari cheltuiți în plus vor declanșa o creștere de 3.000 de dolari în veniturile unei familii. Ce-ar mai fi!

AURUL ȘI SĂNĂTATEA, SUBIECTE NECESARE

Dacă devalorizarea monedei ar duce la o economie sănătoasă, Argentina, Brazilia și Zimbabwe ar domina lumea.

Curbele defecte ale lui Philips, Williams și ceilalți federali se află, încă, în sclavia hipnotică a unei teoreme cunoscute sub numele de curba lui Philips, conform căreia există o relație bine închegată între inflație și șomaj. Experiența arată că noțiunea aceasta nu are sens. În anii 1980 inflația SUA și șomajul au scăzut deodată, împreună. După Al Doilea Război Mondial, Germania și Japonia au demonstrat că inflația scăzută poate funcționa mână-n mână cu creșterea continuă.

Într-o economie de piață normală, prețurile ar trebui să scadă datorită productivității. De exemplu, preţul unui televizor cu ecran lat, care costa 10.000 de dolari la începutul secolului, acum poate ajunge la câteva sute de dolari.

Incompetență federală. Janet Yellen, șefa Sistemului Federal și predecesorul acesteia au militat pentru necesitatea inflației de 2%. Timp de câțiva ani, Sistemul Federal a ratat ținta. De fapt, spre consternarea Sistemului Federal, dolarul a devenit considerabil mult mai puternic, fapt care a cauzat un colaps global în prețurile mărfurilor.

UNIVERSUL LUI OBAMA, ZDROBIT DE REALITATE 

Ar putea fi pentru prima oara în istorie când guvernele – în acest caz, ale SUA, Japonia și UE – nu au putut să-și dea seama cum își devalorizează banii.

Williams a fost întrebat, de asemenea, ce s-ar întâmpla dacă inflația ar trece peste 2%. Acesta s-a arătat lipsit de orice grijă, spunând că Sistemul Federal va lua măsuri. A rămas nespusă părerea lui Williams cu privire la faptul că Sistemul Federal ar trebui, în aceste condiții, să mărească rata șomajului. O puternică agenție guvernamentală încearcă să lase milioane de oameni fără locuri de muncă în numele unei teorii discreditate și nu pentru că schimbarea preferințelor pieței ar fi mai morală.

Controlul piețelor nu funcționează. Dobânda este prețul pe care un debitor îl plătește unui creditor pentru un împrumut. Williams și colaboratorii săi cred că prin stabilirea unui preț artificial, întreprinderile mici ar împrumuta mai mult, lucru care ar reîmprospăta economia.

Acest lucru este la fel de absurd precum decretarea Sistemului Federal conform căreia toate prețurile ar trebui reduse cu 75%, cu scopul de a stimula cheltuielile de consum. Desigur, rafturile ar putea să se golească, dar ar rămâne așa. Conform unei zicale ironice provenită din Uniunea Sovietică, „Îngrijirea medicală este gratuită, dar nu o poți obține nicicum”.

Ceva similar s-a întâmplat aici cu micile afaceri. Companiile mari au împrumutat mulți bani, întrucât banii erau ieftini. Cu toate acestea, cheltuielile de capital efectuate de întreprinderi au stagnat din cauza incertitudinilor economice, exacerbate de comportamentul de tip sovietic al Sistemului Federal. În schimb, o mare parte din bani s-au dus la inginerii financiare prin intermediul răscumpărărilor de acțiuni sau al achizițiilor financiare. Creditele acordate întreprinderilor mici au avut de suferit.

În ultimii cinci ani, creditele pentru Marele Guvern au crescut cu 37%; 32% pentru corporații și 6% pentru întreprinderile și gospodăriile mici.

Anunțul făcut de Banca Japoniei conform căruia vor pune în aplicare ratele dobânzilor negative a sporit scăderea prețurilor de credite. Banca Centrală Europeană a făcut acest lucru timp de câteva luni.

Ai crede că după atâția ani de eșec, băncile centrale ar conștientiza ceea ce este evident:  nu pot gestiona economiile lor mai bine decât ar face-o sovieticii. Bancherii centrali, însă, asemenea tuturor birocraților, iubesc puterea, chiar dacă o exercită într-un mod distructiv.

Navigând pentru înțelepciune și bogăție. Cu toată lumea aflată în dezordine și economii care se împiedică în tembelism și politici americane care au o imagine de reality show ieșit de sub control, ar trebui să luați în considerare înscrierea pentru una sau ambele croaziere organizate de Forbes anul acesta, pentru investitori. Acestea combină obiectivele turistice cu perspectivele de a face bani ale experților în investiții aflați la bordul nostru. Ai șansa de a-ți îmbogăți mintea și buzunarul, chiar dacă factorii de decizie politică tind să complice lucrurile.

Prima croazieră – 1-13 mai – începe în Atena, continuă în diferite insule grecești și se încheie la Roma. Alături de noi va fi Mark Mills, unul dintre cei mai abili experți în energie din lume; David Dreman, guru-ul investițiilor de valoare; Marily Cohen, autoritate remarcabilă în domeniul instrumentelor cu venit fix; Barry Ritholtz, un consultant nemaipomenit, de investiții. Editorul Rich Karlgaard va fi din nou maestru de ceremonii și ne va oferi perspectivele sale originale și inspirate. Voi fi acolo pentru a vă ajuta să înțelegeți scena politică și implicațiile sale pentru investitori.

Nu vei dori să lipsești de la a doua croazieră care se desfășoară în perioada 29 noiembrie – 6 decembrie, de la San Juan spre New Orleans și care vine în urma alegerilor.

Traducere  și  adaptare  de  Raluca  Lipoveanu

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii