Forbes: Deși voi doi păreți o pereche ciudată, am o teorie potrivit căreia ați fost separați la naștere – sunt mai multe asemănări între voi decât ați crede.
Bono: Înălțimea!
Forbes: Amândoi ați jucat șah în copilărie. Amândoi ați început facultatea – niciunul dintre voi nu a terminat-o. Amândoi ați construit afaceri la nivel global. Amândoi ați fost puternic afectați de prima călătorie în Africa – Bono după Live Aid, Bill la safari-ul dinainte de luna de miere cu Melinda – și amândoi îl considerați pe Nelson Mandela unul dintre eroii voștri. Date fiind aceste asemănări, Bill, adevărat sau fals: Prima dată când ai avut ocazia să îl cunoști pe Bono, nu ai vrut acest lucru, pentru că ai crezut că va fi o pierdere de vreme?
Bill Gates: Da, avem un prieten comun, Paul Allen, și Paul mi-a zis de mai multe ori «Știi, Bono are intenții serioase în privința sărăciei și a lucrurilor la care lucrezi, ar trebui să vorbești cu el.» Și trebuie să recunosc, nu am făcut din acest lucru o prioritate. Apoi a urmat o întâlnire în New York după 11 septembrie, așa că Bono, Bill Clinton și eu ne-am întâlnit și am fost uimit că el chiar știa despre ce vorbește și era cu adevărat hotărât să facă lucrurile să se întâmple. A fost fenomenal. De atunci, am fost parteneri.
Forbes: Bono, ai spus că ai învățat foarte multe de la Bill. Ce te-a învățat și de ce l-ai căutat?
Bono: Înainte să îți spun ce am învățat de la Bill, îți voi spune ce l-am învățat eu. Este o poveste interesantă despre cum nu ar trebui să-ți judeci prietenii. I-am spus lui Paul Allen “Mă ajuți să vorbesc cu Bill Gates? Pentru că avem nevoie ca el să profesionalizeze proiectul și avem nevoie de finanțare și știu că și el este interesat de aceleași lucruri de care suntem și noi interesați, la fel și Melinda.” Paul este un tip destul de timid, dar de obicei îmi răspunde la mailuri, și a încetat să-mi mai răspundă. I-am spus lui Paul «Ei bine, nu este frumos ceea ce faci.» Era singurul lucru pe care îl rugasem vreodată să-l facă.
Nu aveam nici cea mai vagă idee că el îl întrebase pe Bill, dar răspunsul lui Bill fusese «Nu, nu vreau să-l cunosc! E Sonny Bono, sau ceva de genul ăsta.»
M-am dus la Bill și Melinda și le-am spus «Uite, eu am o organizație și avem oameni foarte, foarte deștepți. Oameni geniali. Dar trebuie să o profesionalizăm.» Președintele Bush preluase deja Casa Albă. Stilul degajat cu care mergeam la Casa Albă când era a lui Clinton nu mai era potrivit și trebuia să fim formali. Așa că am luat un milion de dolari de la Bill Gates. Și el a declarat pentru New York Times sau altă publicație că a fost milionul de dolari cel mai bine cheltuit vreodată. A fost cel mai impresionant compliment primit de la Bill Gates și a făcut ca strângerea de fonduri să fie mult mai ușoară.
Dar ceea ce a fost șocant pentru mine ca activist a fost să aflu cât de important este rolul comerțului în înlăturarea sărăciei și rolul pe care capitalismul antreprenorial îl juca în scoaterea oamenilor din starea de sărăcie extremă. În momentul acesta, capitalismul este în întuneric. Este pus la încercare. Există diferența dintre «noi» și «ei», cei 99% și cei 1%, cei care au controlat situația și cei care au fost afectați de situație. Unele dintre aceste acuzații, desigur, sunt duse, în mod ridicol, la extrem. Dar unele nu. Este esențial ca filantropia antreprenorială să se transforme în secolul 21 într-o formă nouă. Ceea ce am învățat de la Bill și Melinda este că nu doar banii lor urmau să fie folosiți, ci cea mai importantă contribuție a lor era inteligența.
Forbes: Bono, cred că te-ai intitulat un «adventure capitalist». Vorbește puțin despre RED, unde îți folosești pledoaria și o aduci în zona comercială pentru a promova schimbarea și a strânge sume enorme de bani.
Bono: Țin minte că m-am dus la Bob Rubin chiar după ce nu a mai fost Secretarul Trezoreriei. I-am cerul sfatul pentru eradicarea HIV/SIDA. Și mi-a răspuns: «Știi, dacă vrei să pui accentul pe asta, trebuie să o abordezi aproape cum a făcut Nike. Trebuie să-i explici Americii, să spunem, scala problemei și cum poate fi rezolvată problema. Și probabil va trebui să cheltui 50 de milioane de dolari făcând acest lucru, la fel cum Nike a cheltuit pentru marketingul ideilor.» L-am întrebat «Bob, de unde luăm 50 de milioane de dolari?» Mi-a răspuns «E problema ta»
Am format RED. Și acum RED, cu ajutorul Fundației Gates – nu aș fi putut face nimic fără Fundația Gates – a fost o încercare de a aborda companiile mari ca Apple sau Microsoft, Armani, Starbucks. La French Open, toți marii jucători de tenis au venit cu rachetele roșii, pentru că Head, producătorul rachetelor devenise RED. Așa că am folosit RED nu doar ca să strângem cele… 207 milioane de dolari cred, pe care le-am strâns până acum pentru a cumpăra medicamente împotriva SIDA pentru cei care nu și le permit – dar și pentru a crea presiune și entuziasm în jurul ideii de a rezolva problema. Când legiuitorii s-au întâlnit în Congres în momente dificile, au simțit presiunea. Obișnuiam să ridicăm problema în Capitală, aici în Statele Unite, și ei nu prea simțeau presiunea SIDA. Așa că am vrut să fim în mall-uri, unde ar fi simțit-o. Când mergeau pe stradă și vedeau un tricou de la Gap, o simțeau. Când vine vorba de fonduri – și în acest an ne-am chinuit să strângem fonduri pentru Fondul Global [care oferă bani pentru lupta împotriva SIDA, tuberculozei şi malariei] – presiunea este foarte importantă. Asta face RED. Creează presiune, astfel încât, atunci când cealaltă organizație, ONE, poate merge în Berlin, în Franța, în Paris, în Londra, noi apelăm la bugetele guvernelor și îi deschidem calea.
Forbes: Bono este activistul care a devenit capitalist. Bill, tu ai fost unul dintre capitaliștii și filantropii din toate timpurile care a trebuit acum să crească gradul de interacțiune cu guvernele. Pot filantropia antreprenorială și activismul să fie practicate separat sau trebuie să fie combinate?
Gates: Consider că cheia filantropiei este modul în care descui sectoarele mult mai mari – cel guvernamental și cel de business. Să spunem că ai un obiectiv, precum reducerea numărului de copii sub 5 ani care mor în fiecare an. Filantropia directă, în termeni de inventarea vaccinelor, cumpărarea lor, livrarea lor, nu va rezolva acea problemă. Cu excepția cazului în care ai mințile geniale ale companiilor de farmaceutice implicate în inventarea vaccinelor, sau a cazului în care iei bugetul de ajutorare al guvernelor de la țările bogate implicate și cu excepția cazului în care implici oamenii – care în multe cazuri lucrează cu țările în curs de dezvoltare la modul în care își califică și administrează angajații din domeniul medical, cu excepția cazului în care nu ești adânc implicat în asta, probabil nu vei avea un impact puternic.
Sunt componente, precum cele de cercetare, ca vaccinul împotriva malariei, din care filantropia poate finanța o parte substanțială, chiar cea mai mare parte. Dar atunci când se ajunge la etapa livrării, orientează cele 130 de miliarde pe an din bugetul ajutoarelor guvernamentale spre țările sărace, și asigură-te că sunt folosite cum trebuie, că nu sunt tăiate din cauza problemelor bugetare și că tu atragi puterea sectorului privat care este în curs de dezvoltare în aceste țări – aceasta este o parte din modul în care vei câștiga și vei reduce la jumătate acel număr în următorii 15 ani.
Forbes: Corupția constituie o problemă foarte mare. Cum vă asigurați că banii pe care îi alocați acestor țări nu susțin guvernele corupte?
Gates: Ei bine, depinde de cât de măsurabil este sectorul în care operezi. În cazul sistemului medical, e de ajuns să-ți dai seama câți oameni au supraviețuit luând medicamente contra HIV. Sau să-ți dai seama că ponderea ta în acoperirea costurilor cu vaccinul contra pojarului a scăzut de la peste un milion de dolari la 300.000 de dolari pe an. Acesta este unul din lucrurile cele mai directe. Și pentru că tu cumperi vaccinurile și le trimiți în acea țară, știi că ești cel care controlează achiziționarea – ai nevoie de bani pentru traininguri, de bani pentru forța de muncă. Poate câteva procente se pot înstrăina.
Dar nu este ca și cum ai construi un drum, când trimiți bani către guvern și nu apare niciun drum, sau ca atunci când plătești de două ori mai mult pentru el. În cazul sectorului medical și al celui agricol, care sunt foarte importante pentru cei săraci – o sănătate bună, o nutriție corectă – poți controla aceste lucruri într-un mod în care corupția să fie maxim 5% și dacă nu poți ceda câteva procente, atunci ești un idealist care nu are ce să caute în sectorul de ajutorare al țărilor sărace.
Bono: Există un medicament împotriva corupției. Un vaccin măcar. Îl numim transparență. Unul dintre proiectele la care am lucrat în campania ONE, și am avut susținerea lui Bill și Melinda Gates, este o revoluție. O revoluție a transparenței. Acest val de transparență va veni prin toate mijloacele de comerț, aducând lumină astfel încât oamenii să poată vedea ce se întâmplă în acele tranzacții și să hotărască singuri dacă guvernele lor îi tratează corect.
Forbes: Mână în mână cu transparența, desigur, sunt numerele. Bono, recent ai recunoscut că ești un tocilar al cifrelor. Vorbește puțin despre «factivism».
Bono: Ei bine, sunt doar eu prefăcându-mă că sunt Bill. Sunt irlandez și noi imităm foarte bine emoțiile. Tu doar experimentezi o parte din asta și poate continua la nesfârșit. Am învățat să fiu un activist care se bazează pe dovezi, să aflu ce merge și ce nu merge. Repetă ceea ce merge, intensifică acest lucru și nu mai face ceea ce nu merge. Nu provin de la tradiția hippie în care ne ținem toți de mână și lumea va fi un loc mai bun. Prefer punk rock-ul.
Îmi place matematica, de fapt. Matematica este incredibilă. Le spuneam oamenilor recent că sunt 9 milioane de oameni sub medicație contra SIDA. În 2003 erau doar 50.000. Acesta este cel mai extraordinar lucru. Vreau doar să le mulțumesc plătitorilor de taxe care plătesc pentru asta. Pentru că este un lucru remarcabil. Numerele funcționează. În ultimii zece ani, mortalitatea infantilă a scăzut. Cred că sunt cu 7.256 de morți mai puțin pe zi. Asta înseamnă o reducere anuală de de la 9,4 milioane la 7,2 milioane. Iubesc aceste numere. Sunt niște numere sexy. Rimează undeva în mintea mea.
Forbes: Ok, deci pe baza numerelor și a datelor, care este cea mai mare schimbare pe care ați făcut-o?
Gates: Învățăm constant – vizite de teren, întâlniri cu oamenii de știință, analiza numerelor; este un colaj al lucrurilor care vin împreună. Munca noastră din domeniul medical a însemnat să ne dăm seama cum sistemele primare de îngrijiri medicale pot fi foarte bine administrate – și asta implică aprovizionarea cu vaccinuri, le învață pe mame despre lucrurile pe care trebuie să le facă înainte și după naștere, elemente de nutriție, provizii pentru o reproducere sănătoasă. Este uimitor cum unele țări cheltuiesc foarte puțin pe sistemul lor medical primar și vaccinează 95% din copii și altele cheltuiesc mult mai mult și vaccinează doar 30%. De aici rezultă importanța personalului din sisteme și cea de a-i ajuta să facă lucrurile cum trebuie – măsurarea, trainingurile, angajările.
În munca noastră orientată către sistemul de educație din Statele Unite, a fost cel mai dramatic când ne-am concentrat pe structura școlară din primii patru ani și nu prea mult pe sprijinirea profesorilor să învețe de la alți profesori foarte foarte buni. Și acest lucru s-a schimbat radical, pentru că am văzut o îmbunătățire de 10% sau 15% cu ceea ce noi numim inițiativa școlilor mici – nu avea să fe suficient. Așa că ne-am concentrat pe modul în care primesc profesorii feedback, ce fac corect cei exemplari, cum putem ajuta oamenii să devină mai buni – sistemul lor de personal, nu doar partea compensatorie, pentru că se pare că este secundară ideii de dezvoltare profesională, analizei și măsurătorii. Este destul de evident în momentul acesta, dar ne-a luat mult timp și bani ca să facem din acest lucru modelul primar pe care îl aplicăm.
Bono: Aplicarea transparenței asupra dezvoltării, de fapt, a fost o lecție importantă pentru noi. E ciudat, dar cele mai importante două părți din tranzacție, pe care noi le numim asistență de dezvoltare, sunt cele două părți ale ecuației care știu cel mai puțin despre ea. Un plătitor de taxe și un copil care a fost vaccinat sau un student care stă în clasă. Acest lucru trebuie să se schimbe. Și cred că va fi minunat când se va schimba.
Îmi amintesc, de exemplu, că am lucrat la anularea datoriilor și ne aflam într-un ghetou din afara Accra. Nu existau toalete pentru cei aproximativ 80.000 de oameni care locuiau acolo. Și ani mai târziu, după ce am luptat pentru anularea datoriilor și cheltuirea corectă a acestor bani de către guvernul din Ghana, am văzut băile. Și mi-am spus «Wow, trebuie să le folosesc!» Am intrat, și cât stăteam acolo m-am uitat în sus pe perete și scria «Plătit de HIPC.» HIPC. Ce e HIPC? Ei bine, vă spun eu ce e HIPC. HIPC a fost inițiativa Națiunilor Unite pentru țările sărace care au datorii foarte mari (Heavily Indebted Poor Countries Initiative). Ei conduceau avangarda anulării acestor datorii. Dar acela era panoul lor informativ. Știa oare cineva ce însemna de fapt?
În Biroul Oval, țin minte că i-am spus președintelui Bush înainte de inițiativa privind SIDA: «Puteți colora acele pastile în roșu, alb sau albastru dacă vreți, Domnule Președinte. Dacă faceți acest lucru, va fi cea mai bună reclamă pentru Statele Unite de până acum.» Și a fost.
Forbes: Dacă nu vei mai avea succes cu rock-ul, sunt sigur că există și un alt job pentru tine. Știu că vii dintr-o familie de oameni de vânzări – ai devenit poate cel mai eficient lobbyist din lume. Cum ai adoptat această schimbare?
Bono: Mulțumesc. Sunt ideile cele care câștigă ziua și când am mers la o întâlnire cu Angela Merkel acum două luni, sau când eu și Bill am mers împreună să ne întâlnim cu majoritatea membrilor guvernului francez cu câteva luni în urmă, am încercat să aducem idei care vor rezolva problemele pe care le prezentăm. Ne poți considera strategia un fel de manevră inside-game cu acele idei – dar urmată de mobilizarea externă, deci este mereu un moment în care te poți apropia de legiuitor.
Forbes: Ultima întrebare. Este o presiune foarte puternică asupra voastră din cauza faptului că oamenii se așteaptă la lucruri mărețe de la voi. Primele voastre acțiuni uimitoare au creat o presiune auto-impusă pentru acțiunile următoare?
Gates: Ei bine, da. Dar a fost distractiv. Ai posibilitatea de a da greș. Cred că generozitatea lui Warren Buffett către fundație a făcut acest lucru și mai acut pentru că dacă sunt bani pe care i-ai făcut tu însuți, te gândești «Ok, am dreptul să fac o greșeală.» Cu acești bani, chiar dacă el a fost destul de amabil încât să spună că este ok să dăm greș, nu cred că ar fi fost indicat. Este destul de distractiv. Vrei să te trezești dimineața și să te gândești «Muncesc suficient de mult? Gândesc suficient de mult? Am găsit oamenii potriviți? De ce nu merge bine acest lucru, deși am crezut că va merge?» Este un lucru dinamic și mă bucur că filantropia reprezintă acel tip de provocare pe care toate celelalte proiecte ale mele l-au avut.
Bono: Nu am renunțat la job, chiar dacă există mereu posibilitatea ca U2 să lanseze un album pe care nu îl va cumpăra nimeni. Și conform trupei mele, dacă voi continua să fac aceste tipuri de evenimente, acel punct va fi mai aproape decât credeam. Este complicat, pentru că trebuie să găsești un echilibru între a fi artist și a fi om de vânzări. La U2, vând melodii, vând cântece. Aici încerc să vând idei, dar trebuie să cred în ele și apoi sunt un om de vânzări de succes. Este o presiune puternică pentru că nu vrei să faci ceva greșit în funcția pe care o ai. Simt acest lucru și știu că toți cei din ONE simt acest lucru, la fel și cei din RED, pentru că noi suntem cei care servim. Chiar dacă Nelson Mandela ne-a rugat să servim și Desmond Tutu ne-a amenințat constant că dacă ne oprim din servit nu vom mai ajunge în rai, presiunea este de fapt internă, la fel cum a spus și Bill.
În acest tip de muncă, vezi oameni care cedează pentru că sunt situații de viață și de moarte în majoritatea timpului. Deci eu și Bill suntem norocoși că bem foarte mult. Era o glumă. Dar noi chiar ne distrăm făcând asta. Este foarte palpitant să vedem progresul pe care l-am făcut în ultimii ani. Și ai ocazia să stai cu Warren Buffett, care este foarte amuzant.
Aflați ce alte articole mai cuprinde ediția specială “România hub-urilor”
Citiți textele integrale în ediția tipărită a revistei, dar și în variantă digitală a revistei din webviewer sau în aplicația de iPad a Forbes România.
