Întreabă orice bucureștean – născut în aceste locuri sau adoptat de urbea fondată de ciobanul Bucur – ce-i place la capitala României și discuția va dura maximum cinci minute: cluburile, cafenelele și restaurantele din Centrul Vechi, parcurile Herăstrău și Cișmigiu, eventual mallurile. Întreabă-l ce nu-i place și fii pregătit pentru o discuție de câteva ore: traficul infernal, timpul de așteptare în stațiile mijloacelor de transport în comun, caracterul urât al oamenilor, gunoiul de pe străzi, câinii vagabonzi, mentalitatea orientală, faptul că se construiește prea mult și haotic – se fac numai malluri, unde-i industria de-altădată?
Potrivit celor mai recente date statistice disponibile și în ciuda percepției generale, industria bucureșteană generează, încă, o mare parte a Valorii Adăugate Brute – VAB: soldul contului de producţie se măsoară ca diferenţa dintre valoarea bunurilor şi serviciilor produse (evaluate la preţuri de bază) şi consumul intermediar (evaluat la preţurile cumpărătorului), reprezentând deci valoarea nou creată în procesul de producţie. Astfel, potrivit datelor Institului Național de Statistică, industria (extractivă și prelucrătoare); producția și furnizarea de energie electrică și termică, gaze, apă caldă și aer condiționat; distribuția apei; salubritatea, gestionarea deșeurilor, activitățile de decontaminare generează aproximativ 21% din VAB, o pondere importantă (peste 10% din VAB) fiind deținută de industria prelucrătoare.
În același timp, „blamatele” clădiri de birouri, criticatele, dar supervizitatele malluri și noile ansambluri rezidențiale generează locuri de muncă și activități economice în construcții (12% din VAB); comerț cu ridicata și amănuntul, transport, depozitare, restaurante (12,4% din VAB, alături de repararea autovehiculelor și motocicletelor); tranzacții imobiliare (aproape 8% din VAB); informații și comunicații (peste 10%); intermedieri financiare și asigurări (aproape 9%); activități profesionale, științifice și tehnice, activități de servicii administrative și activități de servicii suport (13%). Alte domenii care contribuie la realizarea VAB sunt administrația publică și apărarea; asigurările sociale din sistemul public; învățământul; sănătatea și asistența socială (peste 9%); și activitățile culturale și spectacolele; reparațiile de produse de uz casnic și alte servicii (peste 4%).
Revenind la malluri, clădiri de birouri și ansambluri rezidențiale, trebuie menționat că sectorul construcțiilor – vedeta economiei locale în perioada de boom economic dintre anii 2005 și 2008 – este beneficiarul direct al noilor dezvoltări finalizate sau demarate anul trecut, a căror valoare investițională sare bine de tot de un miliard de euro – și am luat în calcul doar proiectele de mari dimensiuni. Nu numai constructorii beneficiază însă de aceste dezvoltări.
De notat este că Bucureștiul generează, de unul singur, peste 20% din Produsul Intern Brut (PIB) al României – și asta nu de ieri, de azi, ci de zeci de ani. Dacă adăugăm și performanța județului Ilfov, a cărui reședință este, în acte, Bucureștiul, atunci procentul crește la 25%. Mai mult decât atât, potrivit datelor Camerei de Comerț și Industrie București, Capitala – al treilea oraş din regiune după Atena şi Istanbul – concentrează 24% dintre comercianţii activi înregistraţi în România, aproape 30% din suprafaţa de vânzare şi din desfacerile cu amănuntul la nivel naţional, 19% din valoarea exporturilor româneşti şi 32% din valoarea importurilor realizate de România, circa 60% din activitatea de cercetare ştiinţifică a ţării, precum şi 21% din totalul salariaţilor consemnaţi la nivel naţional. De asemenea, regiunea Bucureşti-Ilfov a atras circa 61% din totalul investiţiilor străine directe realizate în România după 1990 (circa 36 miliarde de euro), iar cea mai mare parte a investiţiilor străine directe în întreprinderi greenfield se înregistrează tot în această regiune.rezent, în octombrie 2013, la conferința de presă ocazionată de inaugurarea centrului comercial Promenada, Andrei Chiliman, primarul sectorului 1, și-a manifestat nostalgia față de faptul că a lucrat timp de 15 ani într-un institut care avea sediul pe amplasamentul actual al mallului. Melancolia a lăsat însă rapid locul veseliei, pentru că primarul a vorbit apoi despre veniturile generate de noile clădiri care apar în sector, printre care și proaspăt inauguratul centru comercial. „Orice loc în care se angajează oameni este bun, în condiţiile în care şi noi primim 20% din impozitul pe venit colectat la buget. Totodată, şi valoarea acestor clădiri se vede în impozitele şi taxele locale plătite”, a spus Andrei Chiliman. O veselie similară probabil că l-a cuprins și pe Robert Negoiță, primarul sectorului 3, la auzul veștii că joint-venture-ul Caelum Deveopment-Sonae Sierra a început lucrările la centrul comercial ParkLake, un mall de 180 de milioane de euro situat în cartierul Titan.
Aceste cifre, precum și altele (vezi metodologia realizării topului) au condus la plasarea pe primul loc a Bucureștiului în topul celor mai bune orașe pentru afaceri din România. Mai sunt însă multe de făcut pentru ca orașul să se transforme într-un centru economic redutabil.
O analiză SWOT realizată de Agenția pentru Dezvoltare Regională București-Ilfov identifică principalele puncte slabe ale zonei: nivel de accesibilitate redus față de Uniunea Europeană (indicele UE27=100, București – 48 accesibilitate căi ferate, 55 accesibilitate căi rutiere), lipsa conectării aeroportului cu orașul prin linii de metrou sau de transport rapid, aglomerarea traficului în zona urbană, starea nesatisfăcătoare a străzilor orășenești, transport public deficitar (nu beneficiază de benzi separate, tendință de utilizare în scădere, transport electric urban nemodernizat, rețea de metrou insuficient dezvoltată, sistem de transport intra-regional deficitar etc), capacitate insuficientă de epurare a apelor uzate, nivel ridicat de pierderi în rețelele de distribuție a apei și agentului termic, capacitate insuficientă de gestiune și slaba colectare selectivă a deșeurilor, calitate necorespunzătoare a apei din salba de lacuri de pe râul Colentina, promovare redusă a identității culturale și istorice a regiunii, zone și monumente cu potențial turistic ridicat neamenajate sau nerestaurate, zone de recreere și sport reduse ca număr, parteneriat redus între învățământ și mediul de afaceri, poluare și multe, multe altele.
Să încheiem însă într-o notă optimistă: Bucureștiul are și puncte forte, în afara indicatorilor economici abordați mai sus. În ciuda neajunsurilor, Capitala este cel mai important nod de transport rutier – feroviar – aerian (cele trei autostrăzi din România se întâlnesc în București; orașul este deservit de aeroportul internațional Henri Coandă; iar regiunea are cea mai mare densitate de căi ferate din România, de 190 de kilometri/1.000 kmp ; beneficiază de resursa umană cu cea mai înaltă calificare din țară, angajată în principal în sectorul serviciilor; are cea mai extinsă rețea de instituții de învățământ superior și cele mai multe facultăți cu profil de cercetare, inovare și dezvoltare. Totodată, municipiul București este cel mai mare angajator în sectorul administrației publice naționale și locale. În plus, un aspect deloc de neglijat, în Capitală se plătește cel mai mare salariu mediu net din România (vezi caseta).
Datele Comisiei Naționale de Prognoză arată că Bucureștiul va rămâne, pe termen mediu, principalul pol de dezvoltare din România și va atrage atât cea mai mare parte a investițiilor, producției și consumului, cât și cei mai valoroși profesioniști din țară. Cu alte cuvinte, Bucureștiul este nu numai Capitala, ci și un oraș capital pentru dezvoltarea economică a României.
