În aproape 11 ani de activitate, Ştefania Magidson a strâns prin Blue Heron, fundaţia pe care o conduce, peste 1.000.000 de dolari şi a transformat vieţile a aproape 3.000 de tineri români. A înfiinţat fundaţia pentru că se identifica cu tinerii din centre de plasament care, la 18 ani, erau „împinşi în lume”, fără niciun ajutor: ea însăşi a simţit acest lucru pe vremea când era adolescentă emigrantă în SUA. „Primii zece ani în exil sunt ani de pur sacrificiu”, spune Ştefania, care în 1983, când avea 15 ani, pleca din România împreună cu familia, cu patru valize şi câteva sute de dolari.
După absolvirea studiilor superioare în domeniul sănătate publică, un masterat şi un an de doctorat în psihologie, Ştefania a lucrat în cadrul Departamentului de Stat, în domeniul programelor de sănătate publică.
Ea spune că se regăseşte deplin în valorile americane: munca intensă, a privi viaţa ca pe o arenă cu posibilităţi infinite, integritatea, filantropismul şi toleranţa. „Am învăţat să judec omul pentru cine e el şi ce a realizat, independent de origine sau poziţia socială”, adaugă ea. Fundaţia Blue Heron s-a născut, de altfel, din dorinţa de a răspândi acest mesaj de generozitate.
Blue Heron are rolul de a oferi mai multe oportunităţi tinerilor proveniţi din centrele de plasament din România. În ultimii 7 ani Programul de Burse Universitare şi Transformare Personală Blue Heron a ajutat anual câte 90-100 studenţi tineri orfani sau abandonaţi care îşi doresc să urmeze o facultate. „Noi le acoperim taxele universitare (aproximativ între $600 şi $2,200/an) şi le acordăm o sumă lunară”, spune Ştefania. Tinerii participă însă şi ei la activităţi de voluntariat şi scriu un jurnal lunar, trimis atât unor psihologi din Fundaţie, cât şi mentorilor.
Inedit este că fiecare bursier are un mentor, o persoană de încredere care, de obicei, a studiat în acelaşi domeniu şi îi ajută cu sfaturi. Mentorii trebuie să fie recomandaţi de o persoană de încredere, să aibă dorinţa şi timpul necesar de a susţine un tânăr. Ei vor dedica măcar o oră pe lună pentru a citi jurnalele bursierilor şi a comunica cu ei. Dar de multe ori ei fac mai mult, din proprie iniţiativă: vorbesc des cu tinerii, îi vizitează, le trimit cărţi. „Unul dintre cele mai valoroase cadouri”, spune Ştefania, „este o recomandare pentru un loc de voluntariat sau un loc de muncă. Până la urmă, aceşti tineri nu îşi doresc să primească pomană, ci oportunitatea de a se educa şi de a-şi câştiga singuri pâinea”.
Din 2002 şi până acum, cei de la Blue Heron au reuşit să strângă peste 1.000.000 de dolari din SUA şi România. În Statele Unite modelul este bazat pe un „Giving Circle”, un grup de aproximativ 200 de donatori care îşi iau angajamentul să doneze minim 500 de dolari pe an. În România, fundaţia a organizat şase evenimente anuale de fundraising, „Valentine’s Day Charity Ball”. Încă de la început, 100% din donaţii au fost folosite pentru tinerii din program, deoarece Ştefania acoperă toate costurile fundaţiei. Ea este şi o susţinătoare a proiectelor de artă sau cultură precum South East European Film Festival/LA, New Wave Romanian Film Festival/New York. Ştefania, care a lansat de curând şi o carte de spiritualitate, „În căutarea Magicianului Alb”, spune că face toate aceste lucruri pentru că vrea să dea însemnătate vieţii sale pline. „Altfel aş putea părea un robot care cade la sfârşitul zilei, sleită de energie”, adaugă ea.
Citiţi mai multe despre fundaţiile din România şi despre SUA în ediţia specială a revistei Forbes România, apărută pe 15 iulie.
