Ciocnirile politice s-au înmulțit și în Consiliul Național al Audiovizualului (CNA), instituția transformându-se, fără rușine, într-o mahala în care membrii Consiliului, niște politruci trimiși de partide să le protejeze interesele, s-au comportat ca niște țațe. Au fost abandonate decența, legalitatea, diplomația și, cel mai important!, interesul publicului. S-a jucat pe față pe cartea politică. În fapt, CNA și-a uitat menirea, aceea de a reprezenta interesele cetățenilor și, mai mult, subjugat de partide, a uitat pur și simplu de rolul său de arbitru imparțial în audiovizual. CNA a fost scena unor scandaluri grotești, în care „actorii” și-au ridicat „poalele în cap”. CNA nu mai este demult o instituție credibilă. În 2013, s-a atins apogeul partizanatului în CNA.
Controlul puterii USL asupra televiziunii și radioului public s-a consolidat. Demisia președintelui SRTV, Claudiu Săftoiu, la mijlocul lunii decembrie, a părut că pune capăt anului 2013 cu o veste… bună. În fapt, omul a fost cel mai prost politruc care a condus vreodată Televiziunea Română. Dar o veste bună este întotdeauna urmată de o veste proastă. A urmat, desigur, o numire politică din partea PNL în fruntea televiziunii: Stelian Tănase, director general interimar. El nu are calități de manager. Poate o reluare a fostei emisiuni de trancăneală „Tănase și Dinescu” (Realitatea TV) pe TVR 1 ar dezmorți grila de programe. TVR este prăbușită financiar și moral. Este un instrument pe care politicienii îl folosesc pentru propagandă și manipulare.
Politicul și-a băgat picioarele (nu coada, picioarele!) și în piața de publicitate, eliminând agențiile de media din tranzacțiile de achiziționare a timpilor de reclame la televiziuni. Se știe că OUG 25/3013 este „factura” pe care Guvernul Ponta a „achitat-o” patronului Antenelor, Dan Voiculescu, pentru serviciile politice pe care le-a prestat. Piața media a resimțit din plin prevederile ordonanței. Și nu ne referim la faptul că așa numitul rebate nu va mai rotunji de-acum înainte profiturile agențiilor de media sau că televiziunile vor încasa mai mulți bani din publicitate și vor deveni niște companii profitabile (o iluzie!).
Ordonanța a lovit în mentalul unei piețe de publicitate care evolua natural, pe principiul cererii și ofertei. Prin această ingerință brutală în businessul privat, piața de publicitate va trăi sub spectrul nesinguranței și al spaimei că oricând interesele de partid vor putea să întoarcă regulile acestui domeniu după bunul plac al unui mogul.
Tot politicienii au propus introducerea în Codul Penal a prevederilor legate de calomnie și insultă ca fiind infracțiuni. O altă manevră de intimidare a presei independente, atât cât a mai rămas în picioare. Pentru că presa de partid poate să linșeze, să jgnească, să calomnieze, cu siguranță nu va păți absolut nimic. Dar presa independentă, aplecată către anchete jurnalistice și dezvăluiri, trebuie să i se pună… codul penal în gură.
Politicul a atins totul, ca un cancer: media, industria de publicitate, instituțiile de reglementare și, nu în ultimul rând, publicul. Nimeni nu mai este interesat de publicul-consumator. Toți stau cu privirile ațintite și urechile ciulite către partidul-conducător. De la acesta se așteaptă ceva. De bine. Creșterea economică, siguranța locurilor de muncă, creșterea consumului, care ar conduce la majorarea bugetelor de comunicare și la mai mulți bani. Este o iluzie.
Ne îndreptăm cu pași fermi către un domeniu la cheremul clasei politice: presa și industria de comunicare de partid și de stat.
