FacebookTwitterLinkedIn

Cauzele încetinirii ritmului cu care creşte economia (sau ale scăderii economiei – depinde din ce unghi politic e privită chestiunea) sunt complexe, însă există câţiva factori cheie – introducerea accizei suplimentare la carburant, impozitul pe construcţii speciale, ineficienţa unor programe precum „prima casă” sau „rabla”, inexistenţa unor programe de sprijinire a fermierilor pentru construirea de infrastructură de stocare a recoltei, lipsa investiţiilor semnificative de capital ale statului.

Peste toate acestea, se adaugă şi ezitările în ceea ce priveşte introducerea unor măsuri de mult aşteptate – dar şi insuficienta analiză a implicaţiilor acestor măsuri. Reducerea CAS – şi, în general, reducerea poverii fiscale pe muncă – e cerută de mediul de afaceri de ani buni, dar nu dacă efectul său pozitiv e anihilat de introducerea unor taxe şi impozite noi. La fel, reformarea Codului fiscal, cel mai peticit act normativ din ultimii 25 de ani, e un moment pe care îl aşteptam cu toţii, deopotrivă jucători în economie sau consultanţi, de ani buni – dar procesul de reformare trebuie să fie unul public şi transparent.

Ar trebui, aşadar, să ne uităm la aceste ultime luni din 2014 şi la anul următor cu optimism, chiar dacă moderat.

Ultima treime a anului se anunţa încă şi mai tumultuoasă, iar contextul electoral vine să accentueze presiunea pe care o resimte mediul de afaceri. Eventualul optimism pentru perioada post-electorală este temperat la randul lui de faptul că niciunul dintre candidaţii deja anunţaţi nu a facut public până acum niciun alt program în afară de câştigarea alegerilor. Ar părea logic, aşadar, ca întrebarea la ordinea zilei pentru acest sfârşit de an să fie nu ce domenii au susţinut creşterea, aşa cum s-a întamplat anul trecut, ci mai degrabă care sunt cauzele scăderii.

Economia este însă un organism viu, care, deşi resimte şi reacţionează la factorii perturbatori, are capacitatea de a crea mecanisme de apărare şi de supravieţuire. Cu atât mai mult, mediul de afaceri românesc, expus în anii din urmă la crize majore, la măsuri de austeritate şi de îngheţare a investiţiilor, la schimbări bruşte şi de multe ori contradictorii ale legislaţiei, a învăţat să navigheze şi în astfel de ape tulburi şi să vadă această perioadă mai degrabă ca pe o sursă de oportunităţi, decât ca pe o ameninţare.

E poate motivul pentru care, deşi încă timid, se resimte în piaţa imobiliară un oarecare reviriment, o deschidere spre investiţii noi a unor dezvoltatori sau investitori care au rămas ani buni în expectativă. Nu e suficient încât să vorbim de o nouă bulă imobiliară, aşa cum anunţa profetic guvernatorul BNR la mijlocul anului, din contră – sunt semne pozitive, ale unei pieţe care pare să se aşeze într-o matcă firească.

La fel, piaţa autovehiculelor noi dă semne de revenire, pe fondul unui sistem de taxă de poluare care dezavantajează în mod evident vehiculele vechi – desigur, suntem departe de nivelul din 2007-2008, dar creşterea e suficient de mare încât să deschidă pentru anii următori perspectiva unor noi investiţii ale jucătorilor din piaţă.În alte domenii, aceste ultime luni din 2014 ar putea aduce în sfârşit veşti bune – cum ar fi adoptarea noii liste de medicamente compensate şi reformarea taxei claw-back pentru industria farmaceutică, sau relansarea investiţiilor publice pentru domeniul construcţiilor.

În fine, în mod paradoxal poate, noul cod al insolvenţei – ale cărui efecte încă nu sunt vizibile, dată fiind intrarea în vigoare mult prea recentă – ar trebui să fie el însuşi un factor pozitiv pentru creşterea economică, date fiind mecanismele îmbunătăţite de protecţie a drepturilor creditorilor. Ar trebui, aşadar, să ne uităm la aceste ultime luni din 2014 şi la anul următor cu optimism, chiar dacă moderat.

Un optimism care însă vine nu neapărat din speranţa că Romania va fi guvernată mai bine şi că o forţa exterioară şi atotputernică ne va rezolva toate problemele; din contră, e un optimism întemeiat pe credinţă – şi observaţia – că mediul economic are un sistem propriu de auto-apărare şi mecanisme proprii de adaptare la multele turbulenţe ale scenei politice.