Pentru Gabriel Zbârcea echilibrul înseamnă, de fapt, libertatea de a face ce simţi atunci când simţi: „să fugi de la job atunci când copiii au evenimente la școală, să poți sta cu ei când citesc, când își fac temele, să te joci și să te bucuri de lucrurile simple”, spune el.
Din fericire, aceste lucruri devin posibile pe măsură ce urci pe scara socială şi profesională sau cel puţin aşa i s-a întâmplat avocatului care în 2006 se alătura firmei înfiinţate de Florentin Ţuca, după ce ambii lucraseră la firma Muşat & Asociaţii. Astăzi, în calitate de Managing Partner al Ţuca Zbârcea & Asociaţii, îşi permite să decidă singur cum îşi împarte timpul. „La început munceşti pentru a demonstra ceva şi, cum nici nu ai responsabilităţi familiale, poţi aloca mai mult timp profesiei”, spune el.
Începuturile au fost însă mai complicate, pentru că „lupii tineri” voiau să arate ce pot şi acest lucru presupunea atragerea clientelei şi crearea unei agende. Aceasta însemna inclusiv „commando”-uri de câte trei-patru avocaţi, care mergeau la Londra sau la Frankfurt pentru a se întâlni cu potenţiali clienţi sau cu firme internaţionale de avocatură care ar fi putut aduce clienţi în România. Firma s-a construit însă rapid şi în 2008 deja, după doar trei ani de la înfiinţare, apărea în topurile de specialitate, inclusiv ca încasări, care ajungeau mai târziu chiar şi la 25-30 de milioane de euro.
Zbârcea a început activitatea avocaţială la 22 ani, dar iniţial a vrut să fie magistrat. „Eram un tânăr rebel. Am optat pentru avocatură, deși primisem repartiție ca judecător, având în vedere că am absolvit Facultatea de Drept între primii zece.” Recunoaşte că a avut multe de învăţat de la Gheorghe Muşat şi de la Florentin Ţuca, cei care l-au ajutat, de pildă, să fie organizat. Avocatul a fost timp de un an şeful AVAS, unde lecţia pe care a învăţat-o a fost prioritizarea sarcinilor şi, acolo unde era cazul, delegarea.
A fost o perioadă când firma a participat la o mulţime de turnee interne sau între companii, cu frecvenţă săptămânală şi nici Zbârcea nu s-a dat în lături de la a participa timp de 3-4 luni. Sportul face parte din echilibrul său (sală, alergat şi tenis), alături de familie. Încearcă de asemenea să vadă un meci important de fiecare dată când călătoreşte în străinătate –a văzut până acum meciuri (printre care patru finale de Champions League şi una de Europa League) în Anglia, Spania, Brazilia.
Zbârcea nu îmbină însă sportul cu afacerile: „este important să faci ceea ce simţi, iar eu nu simt asta – ar fi culmea să mă duc la tenis cu un client şi să nu îl pot bate de teamă că se supără. Vreau să joc cu cine mă simt bine, pentru că sunt destul de puţine momente în care faci ce vrei şi ar fi păcat să le foloseşti astfel”.
Pe de altă parte, îi place să îi ducă pe cei mici în librării, unde să petreacă ore în şir alegând cărţi. Mărturiseşte că citeşte atât ficţiune, cât şi biografii, cele mai recente fiind semnate de Murakami, respectiv Andre Agassi. De altfel, decatloanele din cadrul firmei sunt completate începând de anul trecut şi de un fel de team building cultural numit team gilding. Acesta constă în conferinţe în cadru restrâns susţinute de invitaţi precum Cristian Tudor Popescu, Cristian Mungiu sau Andrei Pleşu.
Nu se gândeşte la downshifting, care i se pare un „sport” extrem, ci mai degrabă la un an, fie el şi de şase luni, sabatic. „Mie îmi place mult ceea ce fac, mă încarc la birou şi colegii sunt parte din familia mea, mi-e greu să-mi imaginez că trag pe dreapta. Şi în vacanţa petrecută recent în SUA mă trezeam noaptea cu gândul să nu pierd un eveniment important”, mărturiseşte Zbârcea.
Citiți textele integrale în ediția tipărită a revistei, dar și în variantă digitală a revistei din webviewer sau în aplicația de iPad a Forbes România
